4,908 matches
-
o pastilă pe care uitai s-o iei, un prezervativ nefolosit, și acel moment banal, trecut cu vederea, marca începutul unei noi vieți. Te voi iubi, micuțule, se trezi promițându-i. O să-mi răscumpăr greșeala, sincer. O să fii dorit și prețuit. — Ați dori o fotografie? întrebă tânăra. Îi întinse lui Fran un instantaneu neclar, fantomatic. Dar acolo, ca și pe ecran, se zărea conturul limpede al unei mici ființe umane. Fran strânse imaginea la piept. — Bun. Vocea blândă a persoanei de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de ursuleți à la Cocolino. Blănițe, din cârpe, prostii d-astea. Păi, vin atâția frați aicea: vin adventiști, baptiști, iehoviști, penticostali, evanghelici, ce sunt ăia acolo. Și tot vine, nu există o cameră să nu fie unu’ care să nu prețuiască Biblia, adică să nu deschidă Biblia, s-o citească. Ei, ceilalți în jur îl văd, întreabă, pun întrebări, se-apropie cât de cât. El crede că, punând mâna pe crucea aia și având, făcând așa ceva, zice că, gata!, se-apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dar el a spus că nu vrea - și atunci s-a produs în mintea mea: bă, ăsta ori e tâmpit, ori dă-l dracu, n-am judecat, și atunci am văzut că se adeverește impresia mea despre oameni - că ei prețuiesc mai mult bunurile decât persoana lor proprie - și atunci m-am dezlănțuit, să spun așa. Am dat de ură, din mânie. Am luat cam o sută de milioane în ’97, în total a fost estimată captura (eu cred că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul european. Efemera revistă Linia dreaptă (1904) a lui Tudor Arghezi marchează deopotrivă revolta anticlericală a tînărului monah scriitor și emanciparea sa poetică de „maestrul” Macedonski. Aici apar primele poeme din ciclul „baudelairian” Agate negre, prețuit superlativ de către B. Fundoianu și Ion Pillat (care le va reproduce „cu dificila îngăduință a poetului din rarisima revistă de avangardă Linia dreaptă” în Cugetul românesc, II, nr. 2, februarie 1923, pp. 115-120). Tot în 1904, cînd Arghezi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moderate și „constructive”. Ca și Ion Vinea, dar în domeniul artelor plastice (a realizat picturi în ulei, gravuri, linoleumuri, sculpturi cinetice, colaje, reliefuri pictate, decoruri pentru teatru ș.a.), Iancu a desfășurat o acțiune de mediator modern între mainstream și avangardă, prețuit de cele mai diferite grupări ideologice (Gîndirea, Viața românească, Criterion ș.a. - printre admiratorii săi din epocă se numără Mircea Vulcănescu). Și, asemenea lui Ion Vinea, va sfîrși prin a fi „asimilat” - chiar și periferic - de canonul modernist interbelic (totuși, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu mai puțin - nuvelele „Luntre și punte“ și „Cu inima’n cap“ (v. și analizele lui Ov.S. Crohmălniceanu din Literatura română și expresionismul), iar elementele de „magie erotică” și de obsesie sexuală dilatorie bîntuie și prin scurtele proze din Descîntecul. Prețuit de cvasitotalitatea criticii moderniste interbelice (G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Lucian Boz ș.a.), Paradisul suspinelor a avut, totuși, „ghinionul” de a fi inclus ca nuvelă într-o culegere. Dacă ar fi apărut independent (căci este un microroman!), ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai reprezentat... În nr. 68 al revistei sînt „listate” experimentele în domeniu ale grupării constructiviste Bauhaus: „Scena din Bauhaus este ilustrată în culori și conține zeci de experimente ale școalei în domeniul teatral, al filmului, cabaretului și circului nou”. Foarte prețuit de membrii grupării Contimporanul a fost polivalentul om de teatru și animator italian Anton Giulio Bragaglia, prizat pe linia „constructivă”, „independentă” și „moderată” a creației sale afine Futurismului. Nr. 31 semnalează revista Cronache d’actualità din Roma (dir: A.G. Bragaglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
considerat „poet pur”, de o „limpezime proaspătă”... Și conchide atrabilînd ironic: „Cu riscul de a fi socotiți retrograzi, preferăm acestei faze de celebritate europeană faza de înmugurire de la Simbolul. Cel puțin atunci se întrevedea un simț al muzicalității, demn de prețuit, cu tot manierismul și superficialitatea lui”... Un început de concesie - fie el și exprimat într-o notă de subsol - se referă la producția mai recentă a poetului: „Ultima operă, «L’Homme aproximatif», Paris 1931, indică o nouă fază, - de organizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Vinea și Marcel Iancu, Lucian Blaga și Ion Barbu. „Absurditatea” alăturărilor din capitolul „Dadaiști, suprarealiști, hermetici” al Istoriei... apare astfel pe deplin motivată. Ca și încadrarea în „grupa suprarealiștilor” a prozei mateine, dacă vedem în Suprarealism acea „lumină rembrandtiană” (prețuită de Ion Barbu) sau Stimmung-ul din pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico... În definitiv, ceea ce-i apropie pe Tzara, Urmuz, Ion Vinea, Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Geo Bogza este „sensibilitatea schimonosită”, manieristă... Mai mult decît alți critici interbelici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simțea dintr-o dată nevoia acută de, să zicem, chitara electrică la care Învățase să cînte cînd avea optsprezece ani, nu trebuia decît să dea o fugă În Hampstead ca s-o aducă. Nu mai locuisem cu nimeni Înainte de el, Îmi prețuisem libertatea și muncisem din greu să-mi aranjez apartamentul așa cum Îl doream. Dar odată ce totul a devenit serios, odată ce Dan a Început să petreacă șase nopți din șapte la mine, părea ridicol ca amîndoi să continuăm să plătim ipotecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o ajut. Însă, ce nu știam atunci, știu acum, Ellie. Vreau ca tu și Dan să Învățați aceste lecții, toate lucrurile pe care eu le-am aflat prea tîrziu. Știu că dragostea nu e de-ajuns, că trebuie să-i prețuiești pe cei pe care Îi iubești, că a spune „Te iubesc“ nu e suficient, că trebuie să-ți arăți dragostea În fiecare zi, chiar cînd greutățile vieții aproape că te Împiedică să faci asta. Dacă Îmi este permis să citez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și cu mine rămîne Între noi, ceea ce e valabil și pentru ceea ce-și vorbesc Gregory și Dan. La naiba, mi-aș dori să-mi fie un pic mai loială. Dar discreția ei e parte din motivul pentru care Îi prețuiesc atît de mult prietenia. Care prietenie, cel puțin Între orele nouă și șapte, nu s-a schimbat deloc. Recunosc că o văd pe Lisa mai des decît Înainte, dar eu și cu ea avem foarte multe În comun acum, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu. Adu-ți aminte ce se povestește despre felul cum își începea lecțiile Marsilio Ficino. ― În loc de "Preaiubiți frați întru Christos" se adresa cu "Preaiubiți frați întru Platon." ― Eu aș zice acum "Preaiubiți frați întru viață". ― Nu s-ar spune că prețuiești sfințenia. ― N-o înțeleg, de fapt. Am socotit totdeauna că nu mă pot bizui decât pe promisiunile din viața aceasta. Uită-te la chiparoși. Când lumina amiezii îi întunecă, seamănă cu niște călugări Dar nu-mi inspiră nimic sfânt. Sau
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-l vei întîlni niciodată. ― Te joci cu vorbele. ― Deloc. Ti se pare, probabil, că exagerez deoarece ești prea tânăr pentru a înțelege ce se petrece în sufletul unui om în vârstă. Vei afla și tu, mai târziu, că numai bătrânii prețuiesc cum se cuvine fiecare zi. Când eram tânăr, fugeam prin viață fără să mă gândesc că o iubire poate fi tragică, la un moment dat, din pricină că-i vezi capătul. Din păcate, la anii mei, aproape totul s-a transformat în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
judec pe mine, de fapt. Mă întreb: e de ajuns să nu devii victimă? ― Poate că și Inchiziția are o misiune filosofică în lume... ― E o ironie? ― Doar pe jumătate... problema e dacă trebuie să treci prin iad ca să pori prețui cu adevărat ce i se opune... ― Adică dacă suntem apți de fericire fără să fi cunoscut suferința, asta vrei să spui? ― Din ce-am visat azi-noapte, concluzia, mai ales, m-a pus pe gânduri... Zăceam în zăpadă, undeva, într-o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Unul se juca într-una cu un fir de iarbă. Celălalt îi pusese o întrebare pe care n-am înțeles-o. A răspuns, târziu, când credeam că nu-l mai interesează decât firul său de iarbă: "Uneori, nu știm să prețuim ce ni se întîmplă firesc. Închipuie-ți că ești blestemat să ardă tot ce atingi. Să ardă apa pe care o duci la buze, să ardă iarba pe care te culci. Abia atunci ai afla cu adevărat ce este singurătatea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Unii ar vrea să ne convingă de faptul că singura rațiune a acestei lumi ar fi să ne recunoaștem păcatul, dar păcatul meu tocmai acesta e că nu mi-e rușine să mă simt păcătos. Fără pământ, cerul nu mai prețuiește nimic. Sunt convins de asta, așa cum eram încredințat, în somn, că având puțină apă voi avea totul. Era o arșiță cumplită care usca iarba și o înroșea, făcea ca frunzele arborilor să capete gust de cenușă, iar animalele să înnebunească
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
respectat ca martir." "Oamenii, m-am apărat eu, se împart în două categorii: cei care sunt siliți să aleagă și cei care îi judecă. Eu fac parte dintre cei dintâi. Dar numai cei care au fost siliți să aleagă pot prețui cu adevărat viața." Un râs ironic mi-a acoperit vorbele. Apoi vântul a început să sufle atât de tare, încît n-am mai auzit nimic ― Nefericirea, Galilei, e provocată și de faptul că nu folosim un limbaj simplu. ― Mă tem
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
rămase. Regii înșiși nu țineau dinadins să-și revendice dominația asupra pământurilor și asupra popoarelor, mulțumindu-se să se afle în fruntea longobarzilor. Dar cine cunoaște bine această stirpe, modestă ca număr, dar însemnată ca vitejie, știe cât de mult prețuiau frumusețea în natură și în lucrarea omului. Și are grijă să nu-i subevalueze pe oștenii neciopliți, deși i-a văzut trăind ca urșii în păduri. La nevoie, se strângeau laolaltă și luptau ascultând orbește ordinele, fără tărăgănări sau comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dispoziție. L-am tras repede după mine pe Rotari, fără să scot vreun cuvânt, urmăriți de măscările femeii. În timp ce ne întorceam acasă, mi-am dat seama că Rotari se simțea umilit. - Iartă-mă, i-am spus, am înțeles și-ți prețuiesc bunele intenții, dar femeia aceea era chiar o lepădătură. - Nu-ți era bună să te descarci? m-a întrebat. - Pentru așa ceva sunt de-ajuns visele și închipuirea. A te iubi cu o femeie e cu totul altceva. Ca experiență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu Taso și cu Kakko, de felul lui din Pavia, precum și ducii de Treviso, Ceneda, Vicenza și Trento. M-a mirat mult faptul că nici unul dintre ei nu a fost surprins de prezența mea și totodată am înțeles cât de prețuit și de respectat era încă Faroald în ochii lor. Dintre toate aceste personaje, două păreau să se bucure de aceeași autoritate: Arioald din Torino și Gisulf din Benevento, care erau gasindi, adică vasalii cei mai apropiați regelui. În ziua întrunirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nimeni nu voia să-l asculte, și atunci Pinution a început să vindece oameni, în timp ce Apa, cântând și învârtindu-se în cearșaful său alb, s-a apucat să facă profeții; astfel, oamenii care mai înainte nu-i ascultau, acum îi prețuiesc și nu se abat de la vorbele lor; așa se face că de la Alexandria cuvintele lui Marcu răsună în Aquileia și s-au întâmplat numeroase convertiri; grație Sfântului Duh și datorită vindecărilor și profețiilor, și aici prima lege se unește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care nu au nimic extraordinar și nici nu se împopoțonează pentru a-și pune la bătaie farmecul dăruit de natură. Altfel spus, nu era o piatră sculptată, ci argint gravat cu finețe. Trebuia să observi cu atenție ca să poți să prețuiești perfecțiunea semnului. Și totuși, ar fi trebuit să-mi dau seama mai demult, deoarece era la fel și în privința corpului. Îmbrăcată, nu spunea mare lucru, dar dezbrăcată, cu greu i-ai fi găsit vreun defect. Așa se face că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
surâs și a spus: - Străine, te-am remarcat. Ție nu ți l-aș da nici măcar de-aș avea diaree. Michele a intervenit: - Este un nobil longobard în trecere, și-acela este vărul său, un om învățat. Nu te supăra și prețuiește-l, căci vorbește cu simplitatea poporului său, lipsită de răutate. Flaviano nu mă slăbea și pace. - Un barbar, prin urmare. Eu iert orice barbarilor, chiar și atunci când sunt dușmanii împăratului. Nu-i așa, nobile Giuliano? Privirea răutăcioasă i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de gladiatori, dar nu pe viață și pe moarte, și, în fine, așteptatele curse de cai. Una peste alta, deși felurit și cu efecte uimitoare, spectacolul nu m-a prins prea tare. Poate că gustul meu barbar nu reușea să prețuiască lucruri atât de rafinate sau poate și din cauza așteptatei răzbunări a lui Flaviano. Teatrul era mult mai mic, cu nu mai mult de o mie de locuri. Și publicul era altul, numai nobilii și bogații orașului. Loja imperială era împodobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]