70,602 matches
-
un volum citit (= care a fost citit) este, desigur, altceva decât un om citit (= care a citit). De obicei, dicționarele noastre nu înregistrează separat participiul pasiv (regulat, previzibil), ci doar pe cel activ. De exemplu, băut1 (din pahar băut) e presupus de definiția verbului a bea, în schimb băut2 (om băut) are definiție separată: (1) " Care și-a astâmpărat setea cu apă"; (2) "Beat" (DEX). Necuprins în dicționare, dar destul de des folosit în stilul colocvial actual este participiul adjectival nevorbit, cu
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
rezervate momentelor tari ale spectacolului, care figurează grosso modo instabilitatea sau eșecul. Construcția planului sonor al Verii fierbinți se bazează pe o selecție antologică operată de muzicieni, cu participarea activă a lui Mihai Măniuțiu, în cultura regională a Maramureșului. Am presupus inițial că s-au luat în calcul și vechile colecții de versuri și melodii populare; am aflat însă cu surprindere că toate piesele incluse în spectacol, inclusiv cele de o altitudine estetică particulară, viețuiesc încă în cultura țărănească actuală, chiar dacă
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
readucîndu-i în atenția publică, să spună că felul în care sînt tratați acești profesioniști ai culturii se răsfrînge de fapt asupra tuturor celor care se dedică educării prin cuvînt. Ar mai fi poate de amintit răspunderea morală pe care o presupune exercitarea activității de traducere, cu atît mai mare cu cît calitatea unei traduceri nu poate fi apreciată, cum spuneam, cu nici o unitate precisă de măsură. Numele traducătorului, care semnează un text întotdeauna perfectibil, pus alături de numele autorului, care semnează un
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
Paralelisme și influențe culturale în lirica română actuală. Întemeiate sau nu pe o noțiune la care tânăra autoare ține - vădit și pe bună dreptate - mai mult ca la orice: metatranzitivitatea. Cum s-ar defini aceasta, pe scurt, fără volutele istorice presupuse de negocierea problematicii realului și pe treptata transmutare dinspre naturalețea empirică înspre medierea culturală - și literară - a percepției ? Iată, abia la pagina 88 a studiului, accepțiunea impusă chiar de Catrinel Popa: În ceea ce privește poezia ultimei jumătăți de secol, nu este nevoie
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
implicit și teorie a poeziei, problematizând deseori (im)posibilitatea fidelității față de referent. În cele ce urmează, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care, mimând transparența, își încurajează destinatarul să facă abstracție de Ťcadrul teatralť pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. În fine, dacă postmmodernismul însuși se înfățișează - dintr-o anume perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea considera metatranzitivitatea definitorie pentru acest spirit sintetic." S-o admitem neezitant, avem postulat în
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
poeziei române (Editura Albatros, 2005) poate fi luată ca un adevărat laitmotiv al criticii, atunci când vine vorba de poezia lui Gheorghe Grigurcu. Aproape toți exegeții de ieri și de azi căinează statutul de defavorizat al poetului Gheorghe Grigurcu, în raport cu - se presupune - mult mai cunoscutul și apreciatul critic omonim. O idee, pe cât de generalizată, pe atât de falsă. Dovada? Faptul că poetul Gheorghe Grigurcu se poate lăuda cu un dosar de presă care ar putea umple de invidie orice vedetă a poeziei
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
peste lume, publicat în 1979, dar și tablourile ce transfigurează adorația pictoriței pentru cel mai important personaj din viața ei). Fata fragilă și sensibilă, cu apetit intelectual și imaginație creatoare, s-a măritat întîi cu un bancher, care e de presupus că nu-i împărtășea propensiunile artistice și de aceea căsnicia a durat puțin. Abia al doilea soț, scriitorul Paul Sterian, cu șapte ani mai tînăr și provenit dintr-o familie românească de intelectuali cu tradiție, avea să-i deschidă drumul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
la perioada copilăriei și adolescenței, singura pe care am cunoscut-o, și care de fapt conține potențial tot restul vieții; (o ipoteză foarte plauzibilă pretinde că pînă la 7 ani ne-am trăit sub aspectul timpului psihologic jumătate din viață, presupunînd că trăim pînă la 75 de ani"). în conștiința mea, figura ilustrului academician, părinte al poeticei matematice, autor al atîtor comunicări, conferințe și volume erudite, coexistă cu imaginea unui Solomon Marcus extraordinar de uman, cu profunde daruri de afectivitate, cu
Cuvinte și limbaje by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8741_a_10066]
-
analizei scrisului lui Alexandru Vlad. Reproduc opinia lui Radu G. }eposu din rațiuni mai degrabă sentimentale: "Prozele lui Alexandru Vlad sunt produsul unei mari subtilități a observației. Rafinamentul notației, de o stranie austeritate poetică, produce secvențe și detalii admirabile ce presupun în egală măsură finețe stilistică și psihologică". Noul volum nu face excepție de la regulile generale, care dau specificitate scrisului lui Alexandru Vlad. Aceeași finețe a observației dublată de un bun-simț al judecății și de o mereu surprinzătoare prospețime a notației
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
cu densul volum de Palimpseste publicat la Cartea Românească, în ediție secundă, de Cornel Mihai Ionescu. Senzația de rescriere și de definitivare narativă e, în viziunea nea, mai pregnantă decât aceea firească unui demers de critică literară. Iar zborul jos presupus de orice asemenea palimpsest, levitația discretă a pasajului care înlocuiește un alt pasaj pare mai curând o nivelare după contur fix și un gest de precizie topografică. Cum anume? Ei bine, dacă începem lectura după un algoritm heraldic, din centrul
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
estetic pe Caragiale, socotind că scrierile lui se vor perima o dată cu dispariția lumii pe care au înfățișat-o ("republica din Ploiești", "garda civică" vor fi demult uitate etc.). Mai târziu N. Davidescu îl va contesta pe Caragiale pentru inaderența lui presupusă la spiritul românesc ("cel din urmă ocupant fanariot"). în vremea noastră N. Breban îl contestă etic și estetic pe Caragiale, în care vede ca om o personificare a "miticismului", iar ca scriitor un autor de "schițe penibile" și de comedii
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
cum rămâne cu kitsch-urile care au invadat lăcașele de cult, până la sufocare, în unele cazuri? Problema e delicată. Numai că aprecierea unei icoane nu constă neaparat în frumusețea și în măiestria cu care a fost zugrăvită. Cazul Nicula: să presupunem că icoana care se află acum în mănăstire e falsă. Întrebarea e următoarea: credincioșii care s-au uitat la ea au simțit efectele benefice ale rugăciunii? Dacă le-au simțit, înseamnă că icoana nu mai e falsă. Eu cred că
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
se explică, știe care este "diferența dintre scalpul unei femei și scalpul unui bărbat". Evident, termenul scalp apare în textele publicitare în primul rînd ca manifestare a uneia dintre cele mai răspîndite strategii persuasive: de invocare a autorității științifice. Se presupune că folosirea unui limbaj tehnic, de specialitate (în cazul dat - medical) conferă garanții de seriozitate și cîștigă încrederea publicului. În același scop, de altfel, sînt folosite cifrele, procentele necontrolabile ("cu 50% mai strălucitor") care compensează slăbiciunile de raționament (conform cărora
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
polul opus pentru trupă (și sigur și pentru impactul cu spectatorul) s-a situat colaborarea cu Alexander Hausvater. Imaginarul exploziv al acestuia, tendința de a converti printr-o dilatare extremă realul în oniric, creează pentru actor dificultăți a căror depășire presupune un efort epuizant. Deseori regulile jocului au la bază o cu totul altă logică decât a textului. Discursul regizoral e barochist, potopit de vizual, de mijloace auxiliare ce doar par a veni în ajutorul actorului, căci în realitate sunt ca
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
justificată") pare cumva de moment, pentru că autoarea "memoriilor redescoperite" e silită să constate, probabil, și în urma altor întâlniri, indiferența, o anume stare de nervozitate a oamenilor politici importanți ai Europei față de "speranțele noastre tremurânde": Aproape că simțeam gândurile lor și presupuneam ceva din iritația și impaciența lor, atunci când puneam în discuție drepturile și cererile noastre." E posibil ca Regina să mai și exagereze (nu totdeauna s-a mai manifestat o astfel de atitudine, cum notează ea însăși în atâtea rânduri), dar
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
scrie... Însă acum plătesc acea lungă absență, căci mulți cred despre mine că am murit. - S-a scris, totuși, mult despre cărțile dvs. Criticii literari au făcut, de-a lungul vremii, o serie de ierarhizări ale acestora. Nicolae Manolescu a presupus că Dicționarul onomastic va fi singurul (din ciclul Ingeniosul bine temperat) care va rezista timpului; despre Nesfârșitele primejdii Ion Simuț a afirmat că este cel mai bun dintre romanele pe care le-ați scris, iar volumul Paltonul de vară a
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
vrea un roman de anvergură, înseamnă a te angaja într-o aventură asemenea exploratorului: știi încotro te îndrepți, ți-ai făcut toate planurile, ai stabilit itinerariul, dar nu știi niciodată când, dacă și unde vei ajunge. Și de cele mai multe ori - presupunând că ajungi - constați că ai ieșit la un cu totul alt țărm decât cel la care gândeai. Fără ca aceasta să devină totuși un motiv de regret. Lui i se spune aici Cristóbal Colón. Monumentul său stă într-o mare piață
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
O găsim pe la cinci, împresurată de gigantice macarale-girafă și de mulțimi perplexe. Cum devenim și noi. Pentru un arhitect normal, numai gândul de a concepe proiectul unei catedrale unice, cu cinci nave, care să poată cuprinde 30.000 de suflete, presupun că ar fi ireversibil inhibant. Să o mai și înzestrezi cu 12 turnuri și cu o clopotniță - campanario - de 170 de metri și să faci din fiecare metru pătrat ale imenselor suprafețe murale o operă de artă de sine stătătoare
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
imitației directe (cazul paginii scrise, al cărții, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pildă, se substituie drugului de salam într-o compoziție care comentează ironic imaginea vitrinei de magazin alimentar. Celei de-a treia căi i s-ar potrivi denumirea
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
Să fiu la mic buculc ar fi însemnat să dorm într-un pat frumos și toate astea să nu fi fost decât un vis. Dar nu, eram chiar la mare buculc. Pe vremea aceea habar n-aveam de unde vine expresia, presupuneam că-i o chestie de-a oamenilor mari, povești legate de pat și de înșelătorii și de bărbați încornorați sau evadări epice din închisori folosind cearșafuri drept frânghii. În fine: ideea că întotdeauna există riscuri neașteptate când te culci într-
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
i s-au adăugat în timp alte cercetări, etimologice (Vladimir Drimba, Emil Suciu ș.a.) sau asupra valorilor stilistice ale turcismelor, asupra conotațiilor ironice și depreciative, a utilizării lor în literatură. Destul de complicată este problema componentei turcești a argoului românesc, pentru că presupune o distincție, în practică greu de făcut, între două situații. În argou se pot identifica unele cuvinte de origine turcă îndepărtată, care au fost de fapt preluate din româna standard ori din variantele ei învechite, populare sau regionale, și asimilate
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
1956 într-un spectacol, Bunbury, considerat "bombă" în epocă: "...parcă își terminase studiile la Oxford. Respira în el insularul. Degaja un farmec actoricesc original ce a împins-o pe doamna Bulandra să-i facă pe loc o ofertă de angajament". Presupun că junele ce "parcă își terminase studiile la Oxford" a impus, încă de pe atunci, prin sobrietate și prestanță, prin știința de a stăvili excesele, prin seriozitatea și gravitatea deciziilor sale. Până și boemia specifică vârstei cred că la el se
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
apare mereu altfel pe scenă, mereu găsesc o nunță care mă surprinde, un tîlc și o poveste în desfășurarea lui. Chiar și atunci cînd nu i-a ieșit pe de-a întregul. Pe de altă parte, fiindcă raportarea mea a presupus timp și propria-mi experiență, cu alte cuvinte, o schimbare continuă și îmbogățită de perspective. Ochii mei au învățat să-l citescă și sufletul meu să-l iubească cu fiecare personaj, cu fiecare întîmplare care ne-a adus împreună. Și
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
național"4. La funeralii, D. Aug. Laurian susține că "ducem la groapă o glorie națională"5. După cîteva zile, în periodicul botoșănean "Curierul român" se deplînge moartea "celui mai puternic poet național al nostru, ieșit din adîncul firei românești"6. Presupun că autorul acestor rînduri nu putea fi decît Ion Scipione Bădescu, directorul ziarului și prieten al dispărutului. În articolul nesemnat Monumentul lui Eminescu, din "Familia" de pe luna iulie, probabil Iosif Vulcan scrie și el despre "marele poet național". Tot atunci
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
Fie și numai pentru că nu îi mai crede demult pe romancieri, iar acest incipit promite că Omul pierdut e altceva, poate o scriere capabilă să alunge orice urmă de monotonie sau de previzibilitate. În plus, chiar sintagma "romane ale nebuloasei" presupune o ambiguitate care stârnește curiozitatea... "Misterul" se poate dezlega (măcar în parte), dacă plasăm proza lui Ramón Gómez de la Serna în contextul literaturii europene de la începutul secolului al XX-lea. Toată lumea pare să fie de acord că această perioadă a
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]