6,389 matches
-
frică. Poate e doar din cauza bigudiurilor, poate se teme că poliția vine să-i spargă ușa, s-o batjocorească în toiul nopții, să spună apoi că au fost țiganii. Știe ea în ce lume spurcată trăim. A doua zi, sub pretextul ghicitului în cafea, gazda o atrage în sufragerie pe Sabina. Încearcă să o tragă de limbă în legătură cu noaptea trecută. Văzând că nu izbutește, se gândește să ne strice cel puțin plăcerile matinale: - Și nu-ți mai spun, răposatu’ domnu’ Cioplan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu greu loc: cinci fetițe țopăiau cântând: „doi elefanți/se legănau/pe o pânză de păiaaanjen”. Gicu cădea tot mai des într-un soi de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă el și-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o zi mai senină, când soarele bătea prin jaluzelele vechi, iar copiii țipau și se băteau cu zăpadă sub geamul de la parter, l-am convins pe bolnav să dea o raită în jurul mesei din sufragerie. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
salturi, pașnicul triumvirat se-mbulzește dezordonat afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză comițială subită! Corpul lui Nae zace prăbușit pe prag, lipsit de tonus, ca și un cadavru, gol de la brâu în jos, cu trunchiul în înteriorul debaralei și cu picioarele (încă încălțate cu pantofii) în curte, pantalonii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sunt paliative. Țăranul vrea pământ. Scurt. El atâta știe și asta îl doare. ― Iartă-mă, Alexandre, răspunse Iuga, calm, cu o lucire în ochi, care arăta că discuția îi frământa sufletul, dar așa cum o pui tu, problema devine un simplu pretext de propagandă electorală sau de demagogie ieftină și primejdioasă. A stârni pofte e foarte ușor. Mai greu e să le și împlinești. Cum vrei tu sa mă convingi pe mine, proprietar, să dăruiesc țăranilor pământul pe care-l muncesc, împreună cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Miron, cele două moșii, Babaroaga și Lespezi, vecine cu Amara. Noul proprietar a venit, foarte prietenos, îndată ce a iscălit actele, și a cerut lui Miron povețe asupra mijloacelor de exploatare cât mai bună a pământurilor. A fost un simplu pretext de cunoștință: nu-i trecuse lui niciodată prin minte să-și bată capul cu muncirea moșiilor. Își găsise arendaș și se înțelesese asupra venitului înainte chiar de a fi încheiat cumpărarea. Miron a aflat mai târziu că Ionescu ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o evidenția mai ales când dansa. Îi plăcea să danseze mai mult ca orice. Idealul ei ar fi fost să se facă dansatoare. ― Dar n-ai observat, Tecla, insistă Olga cu o încăpățînare de copil, că a fost numai un pretext din partea lui ca să poată vorbi cu Victor iarăși despre chestia țărănească? Toată lumea râse. Într-adevăr, Grigore, cât au stat la masă, n-a vorbit decât despre moșii, arendași, țărani și învoieli, din ce în ce mai avântat, cu toate că nimeni nu-l contrazicea. Doamna Predeleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ușă, un jandarm tânăr, cu înfățișarea sfioasă, stătea la un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar și uitîndu-se cu jind afară la hora tineretului. Om prudent, Busuioc trăgea mereu cu coada ochiului într-acolo. Îi era teamă că jandarmul, sub pretext că privește hora, asculta ce vorbesc țăranii și are să se afle la curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. Când Marin începu să se plângă răcnind că nu-i ajunge pământul, Cârciumarul se repezi la jandarm și-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre Petre de la cizmarul Mendelson. ― Iacă sosii și eu acasă ieri și am venit pe la curte, răspunse Petre. Tânărul Herdelea îi dădu mâna. Flăcăul se oferi bucuros să-l conducă el până la Lespezi, fiindcă tot n-are nici o treabă. Sub pretext că umblă să se intereseze de despăgubirea ce o făgăduise boierul cel bătrân pentru accidentul cu pădurea din iarna trecută, venise să vază nițel pe Marioara. Din pricina musafirilor și mai ales a Nadinei, însă, la curte era zarvă mare și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se simtă acasă la el în țara romînească! ...Nu-i așa, suflete scump? adăugă scurt către nevastă-sa. ― Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el! Când în sfârșit reveni Platamonu să ia pe Titu, Gogu găsi un nou pretext să-l ocărască: ― Fiindcă ne-ai luat musafirul, să știi că am să-ți scumpesc arenda!... Și spune-i coniței Nadina că mâine mergem să dejunăm la ei, ca s-o învăț să-ți scumpească și ea! Uite așa, Efialte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o mai reține: nu vrea să se simtă rău; dorește chiar s-o știe numai veselă și fericită. Hotărâră să plece joi. Ploua însă așa de urât, că Nadina a amînat-o pentru vineri. Grigore a înțeles că a fost un pretext ca să mai rămâie o noapte. Era fermecat. Dimineața de vineri vestea o zi bună. Ploaia încetase de cu noapte. Pe uliță însă noroiul și băltoacele erau până la genunchi. Automobilul trase la scară, înconjurînd rondul în formă de inimă împodobit cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tânărul Herdelea mai făcu puțină politică cu Grigore, află că Gogu Ionescu e la Lespezi de trei zile și se bucură că se va întîlni cu Alexandru Pintea, pe care-l cunoscuse de asemenea la Sîngeorz. Pe urmă găsi un pretext să se retragă în compartimentul său, fiindu-i frică să nu dea conductorul peste el și să-l facă de râs, că stă la clasa întîia cu bilet de a treia. Zăpada ce o lăsaseră în București era o jucărie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se întîlnea deseori cu Grigore, se ducea pe la dânsul și mâncau câteodată împreună. Vedea și pe Nadina uneori la cîte-un spectacol sau la Gogu Ionescu, când era poftit la masă. Altfel însă vâltoarea ziaristicii îl absorbea tot mai mult. Sub pretexte că evenimentele politice se intensifică, Roșu îi multiplica întruna însărcinările. Ca să ridice Drapelul, ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi și, neavând alți redactori docili, punea pe Herdelea la contribuție, iar el, zelos, primea fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simțea din ce în ce mai încurcat. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită, care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i lase singuri, fiindcă ochii verzi ai Tanței își îndeseau implorările drăgălașe, se auzi deodată o timidă bătaie în ușă, după care, fără să mai aștepte răspuns, intră Marioara. ― Vă rog să mă scuzați, zise ea puțin speriată mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sale măcar respectul elementar să nu-l înșele chiar în propria-i casă. Totuși nu se simțea sigur nici de inima lui. Se surprindea căutând scuze Nadinei, parcă iubirea lui încă n-ar fi murit și ar aștepta numai un pretext ispititor pentru a uita și a continua. Se disprețuia și se temea de slăbiciunea lui. Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amândurora să termine cât mai curând toate formalitățile și să-și recapete libertatea. Grigore se duse la Baloleanu. El încă nu știa nimic. Se miră. Regreta. Melania de asemenea. Îl opriră la dejun. Trebuie să rămâie. Acuma nu mai are pretext... Grigore se înarmase cu o cuirasă împotriva tuturor consolărilor. Înainte de a trece în sufragerie din cancelaria lui somptuoasă, Baloleanu își luă o mutră oficială: ― Vasăzică e serios și irevocabil, Grigoriță? ― Bine, dragă Alexandre, dacă tu crezi că eu pot glumi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Imediat! Nu mă mișc de aici până ce nu pleci! Tanța răspunse cu dispreț: ― Voi pleca atunci când voi crede eu, fiindcă, știi prea bine, ordinele tale nu mă impresionează deloc, absolut deloc! ― Așa?... Mă și înfrunți? izbucni Jean, găsind astfel un pretext de a se retrage cu demnitate. Bine! Rămâi și continuă orgia! Ai să dai tu socoteală, n-ai grijă! Titu Herdelea, aiurit, închise ușa după el. Tanța observă cu un surâs silit: ― A ținut deschisă ușa idiotul. Ni s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trenurile nu mai sunt în siguranță, ba a mai dormit și o noapte într-un conac, nepăzită, expusă să fie atacată prin surprindere de țărani, fără vreo posibilitate de apărare. Scopul pentru care a riscat călătoria aceasta, sau poate numai pretextul, a căzut, cum prea bine i-a spus chiar și arendașul Platamonu, deși amator de-a cumpăra. Concluzia: trebuie să plece imediat de aici, dacă nu la București, pentru că ar fi prea departe și cu prea multe pericole, măcar la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sexual de elevul pe care-l medita. Elevul a murit, după ce a căzut pe geamul locuinței profesoarei. Pedeapsa pentru profesoară a fost desfacerea contractului de muncă. - Un profesor (căsătorit, avea și un copil) a abuzat sexual de eleva lui, sub pretextul că o iubește. A apărut la TV, să-și susțină aventura amoroasă, cu speranța că, soția lui văzându-l, va divorța.Un profesor universitar din Timișoara a fost filmat și prezentat la TV, cum s-a dezbrăcat de pantaloni și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
deprinderea unei profesii. Fetele respective devin dependente de escroci, care le obligă să se prostitueze și trăiesc de pe urma lor. Iar fetele nu mai află cale de întoarcere. Societatea este o junglă, în care oamenii se vânează unii pe alții, sub pretextul iubirii. Întotdeauna, unul din parteneri este lucid, știind exact ce vânat îi trebuie. VÎNĂTOAREA DE PARTENERI (PENTRU ÎMPERECHERE, PENTRU FĂCUT SEX) ESTE LIBERĂ, NEÂNGRĂDITĂ DE NICI O LEGE. OAMENII NU SUNT APĂRAȚI ÎN NICI UN FEL. De aceea sunt atâtea divorțuri și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Ne-am speriat și noi cîte putem afla despre noi înșine dacă ne mutăm privirea de la porcul bun de mîncat la porcul „bun de gîndit”, cum ar fi spus Lévi-Strauss ! În paralel, Crăciunul devenea tot mai mult un soi de pretext, de dezlegare la cumpărături și entertainment diluat în „luna cadourilor”, tot mai lungă și mai marketizată. Vreo doi-trei ani la rînd am scris deci despre vitrine, vînzări, consumerism și alți înlocuitori ai Sărbătorii. Întrebările jurnaliștilor au început să alunece și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pensionari din Cișmigiu care privesc în tăcere cerul plumburiu. „O să plouă...”, zice unul după ceva timp. „Mai dă i dracu’ de comuniști !”, îi răspunde, prompt, celălalt. Cam așa și noi : orice ni se întîmplă, orice facem, orice auzim devine doar pretext pentru a ne exprima nemulțumirea și a conchide că ăștia ar trebui dați în judecată. Nu se știe cine, nu se știe de ce, dar e singura soluție. Și e evident. — Masterul ăsta e o brambureală ! îmi aruncă brusc în față
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
benefică va fi (este) această schimbare pentru ceea ce ne-am obișnuit să numim „tradiții” este discutabil. Cum va schimba această automodernizare peisajul cultural al satelor este o chestiune problematică. În orice caz însă, refuzul de a studia acest fenomen sub pretextul lipsei sale de autenticitate țărănească este nociv pentru societate și sinucigaș pentru disciplinele menite să cunoască această societate - pentru etnologie în primul rînd. Ciobanul, xenofobia și economia de piață — Păi, cum adică nu faceți negustorie ? îl întreabă, mirat, A. pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trec pe aici sînt altfel, sînt ca mine. N-am înțeles ce voia să spună, așa că n-am răspuns, dar m-am oprit din drum și am intrat în vorbă cu el. L-am întrebat, așa, ca să îmi găsesc un pretext, dacă face cuvinte încrucișate. Mi-a spus că nu completează, ci construiește el însuși careuri de cuvinte încrucișate. — E mult mai sănătos ! mi-a explicat el. — Mda... am fost eu de acord și am plecat, nemaiștiind ce să spun. Aceasta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acum să arunc măcar și o singură privire în oglindă! Nu o voi face însă decât când voi putea termina povestea asta care mă apasă. De multe ori, în timp ce scriam și scriam, bătrâneii mei au intrat șontâc-șontâc în cameră, sub pretextul că vor sa dea de mâncare la peștii din acvariu , să ia vreo casetă cu tot soiul de margele și se prefăceau că ștearg praful de pe mobilele stil și icoanele cu lujeri de viță-de-vie încărcați de struguri, ieșind din coasta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la unsprezece bătu în ușă prietena lui, Iolanda, de curând divorțată și dornică de multă, multă dragoste. În tot acest timp Elena, buna soție a arhitectului, se consultase cu o mulțime de medici psihiatri pe care-i adusese sub diferite pretexte ca să-l vadă pe arhitect. Părerile lor fuseseră împărțite. Cu siguranță nu era un caz obișnuit. Cei mai mulți înclinau să vorbească despre o monomanie în genul colectării de cactuși sau timbre, dar cine ar putea preciza granița dintre un simplu hobby
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]