12,837 matches
-
intens din țigară urmărind cum se încolăcește fumul. Afară se rupseseră norii, iar sunetul ploii se auzea cu putere în liniștea camerei. —în regulă, a spus ea într-un final, pot să îți spun că te întreb pentru că ești, erai prietenă cu domnișoara Jackson. Se știe că erați amândouă la petrecerea unde a murit. Putea foarte bine să-ți vorbească despre scrisori... —Trebuie să te străduiești ceva mai mult decât atât. Părea că s-a decis. — Sunt motive personale pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la gleznă, natural, cu mâinile băgate în buzunare. Johnny și-a luat mâna de pe fundul lui Harriet și a făcut un pas înspre Nat. S-au fixat cu privirile ca doi tauri. Nimeni nu-mi spune ce să fac cu prietena mea. Ne-am înțeles? a spus Johnny nervos. Nu ai citit de curând Cosmopolitan-ul? a zis Nat. Aș spune că atitudinea ta a depășit termenul de garanție. Johnny s-a holbat la el fără să priceapă. Harriet l-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de a-l înveseli. Mi-a aruncat o privire furioasă. Un căcat, a spus tăios. Nu am vândut nici măcar un exemplar, iar Julia nu a venit, curva. —îmi pare rău, Tom... Să nu-ți pară, mi-a retezat-o el. Prietena ta mi-a dat treburile peste cap. Nu înțeleg. Femeia aia, Jackson. Julia nu încetează să mai vorbească despre ea, chiar dacă acum e moartă. Nu am reușit să fac nimic. Fără să mă gândesc am spus: — Nu credeam că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să agiți lucrurile fără rost. Ăsta ar fi singurul motiv? Acum încercam doar să pescuiesc detalii, pentru că după ce mi-a răspuns, nu puteam să nu cred că spunea adevărul. Ce altceva ar mai fi? Știu că Lee Jackson a fost prietena ta, dar nu vezi că moartea ei chiar a fost un accident? Cum altfel s-ar fi putut întâmpla? 14tc "14" Bănuisem că Laura Archer va pleca dis-dedimineață de acasă și avusesem dreptate. La șapte și jumătate ieșise din căsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
săgeată de aruncat. Atunci de ce te-ai mai deranjat să mă cauți la muncă? Paul a zâmbit din nou, de data asta un zâmbet isteț: Pentru că am știut cât de mult te-a afectat moartea lui Lee. Am înțeles - erați prietene. Știu că ești foarte sensibilă și m-am gândit că ar fi o idee bună să stau de vorbă cu tine fără să fie și Claire de față, să clarific ce a spus, în caz că ai înțeles-o greșit. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Arăți foarte bine, să știi. N-am putut să nu mă simt flatată, deși știam că pentru Paul e un reflex să se dea la orice figură care arată cât de cât bine. Băiatul era o curvă. Pun pariu că prietena lui nu era liniștită la gândul că el rămâne singur în marea metropolă. Privirile dezamăgite ale lui Lou m-au făcut să-mi aduc aminte că nu mai fusesem la sală de două săptămâni. M-a anunțat cu asprime că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Catherine că domnișoara Jackson este o valoare pentru galerie. Nu am confirmat nimic, dar nici nu am negat, atunci când m-a întrebat. Dar, să vezi, el are încredere în doamna Frank. Are bani investiți în galerie, iar ea îi este prietenă - dacă se poate spune așa ceva. Nu e genul să bârfească, doamna Frank nu e ca cealaltă de acolo. Oh, da, a crezut-o. îmi terminasem băutura. Paharul lui Walter era și el gol. I l-am umplut imediat și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să fie încă în viață. Cealaltă femeie își revenise din șoc, reușind să se miște și să îngenuncheze în fața cadavrului, atingându-l. Nu vedeam ce face. Nu, e mort, a spus pe o voce de-un calm care compensa panica prietenei ei. E mort. Are gâtul rupt. Karen, hai înăuntru. Sun la poliție. Nu-mi permiteam să fiu din nou în atenția poliției, nu după cele întâmplate cu Lee. Am apăsat piciorul de pe accelerație și am alunecat încet în noapte. Speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Tu știi totul! a spus. Bineînțeles, am uitat că îl cunoști. —Ca să vezi... Părea confuză. Așa l-am cunoscut prima dată, în casa unde a murit Lee. Mai fusese acolo o petrecere unde am mers... și unde l-am cunoscut. Prietena lui era plecată și eu am rămas peste noapte. S-a înroșit. — Chiar mi-a plăcut de el, a spus, am fost puțin dezamăgită când ea a apărut pe neașteptate a doua zi dimineață și Paul a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-mi sărute umărul. —îmi pare rău, a spus respirând adânc. Mă gândeam... A lăsat propoziția neterminată. Amândoi știam la ce se referă. A luat săpunul și a început, ușor, să-mi spele spatele. Mi-am adus aminte de o prietenă care fusese lovită de o mașină. A zburat destul de sus, mașina i-a prins piciorul și a propulsat-o în rotire, cu părul ei roșcat zburând liber, cu fusta roșie din mătase fluturând, ca o păpușă învârtită de un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu înțelege. în mod ironic, acum că aveam scrisorile, nu era nimeni în jur să mă felicite. Am pus telefonul jos și m-am uitat pe peretele din bucătărie. în fața mea era un tablou lung și îngust, pictat de o prietenă de la Colegiul de Arte. Era un șir de fructe: mere roz, banane albastre, căpșuni verzi, avocado mov. Erau agățate de un singur fir negru și păreau dulci și coapte, dar mai degrabă bizare. După un timp am băgat mâna pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
extrem de fericită. Și David la fel. Sunt amândoi încântați. —îmi pare rău, am spus cu sinceritate, dar nu știu despre ce este vorba. Bineînțeles, ce uitucă sunt. Nu ai de unde să știi, totul s-a petrecut în grabă. Probabil ești prietenă cu Laura. Așa este, am spus fără să clipesc. —Ei bine, draga mea. I s-a întâmplat un lucru minunat. M-a sunat azi-noapte să-mi spună că a primit un post important la o filială din New York a băncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu-l mai întâlnisem niciodată în viața mea, știa, știa ce se întâmplase... dar nu am vrut să o omor. Chiar nu am vrut. Părea OK. Și îl enerva pe Clifford, ultima persoană care trebuia să moară. Ironia dracului. Era prietena ta, nu? Am încuviințat din cap. S-a lovit cu capul de o cărămidă când a căzut, a spus Nat. I-am verificat pulsul. Era moartă. Dintr-odată, pur și simplu. Am stat acolo o vreme. Nu-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
asigur că nu mai încearcă nimic data viitoare. Asta era cel mai rău de acceptat. Mi-am închis ochii și i-am deschis din nou. Aveam privirea limpede; așa era și mintea. —încă ceva, am spus. Ai omorât-o pe prietena mea. Ai omorât-o pe Lee. S-a dat puțin în spate ca să mă poată vedea. —Ți-am spus că a fost un accident, a spus cu indignare. —Ai omorât un om, am repetat. Chiar dacă a fost fără premeditare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fix în paharul din fața ei. — Voiam să aflu despre tine. Clifford credea că ești o șantajistă, dar eu nu știam ce să cred. Era greu de crezut că ești atât de interesată de moartea cuiva care îți e doar o prietenă... Și acum se uita la mine ca și cum încerca să-mi citească ceva pe față. —Trebuie să te întreb, a spus brusc. Și-a dat părul după ureche, cu mâna tremurându-i. — Până la urmă e chiar motivul pentru care am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
N-am să pot scăpa de judecată, fără nici cea mai mică îndoială. Doamne, câtă negură poate zăcea în sufletul cuiva? Cum am putut face atât de mult rău, încât numai crima să mă despartă de condamnarea finală? Și tu, prietenă, cum de mă poți privi cu ochii ăștia imenși și buni, după ce eu te-am târât în timpul vieții până în abisurile mormintelor? De ce ești atât de bună cu mine acum, având în vedere că eu am fost însăși moartea pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poftelor mele) și, fără să spun un cuvânt, plină de veselie, l-aș provoca și, apoi, m-aș lăsa târâtă în pat, pe o bancă sau poate chiar într-un gang; ce impresie ar produce această faptă a mea asupra prietenelor mele, asupra celor apropiați sau chiar asupra bărbaților cu care fac toate acestea? Oare aceste fapte ar fi percepute și interpretate ca manifestare a curajului, a bărbăției sau a cutezanței? Nici nu pot să-mi închipui așa ceva. Nu-ncape îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcuse niciodată probleme. Seamănă cu taică-său, se lăuda Cristian oricui stătea să-l asculte, e cuminte și ascultător, ca și mine. Ileana se mulțumea să dea din cap aprobator și să zâmbească înțelegător: Sigur că da, le explica ea prietenelor care erau de față, doar se știe că l-a făcut singur, eu n-am nici un merit la treaba asta. Cristi izbucnea în râs, o cuprindea în brațe și o săruta pe obraz: Ba da dragă, nimeni nu-ți contestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor de moșie și exploatau moșia după metodele tradiționale: în parte în arendă, o lucrau cu oamenii din Slobozia, Valea Boțului și Lunca. Petru Rosetti, bolnav de tuberculoză, a 176 decedat în 1922, partea de moșie a lăsat-o unei prietene, Eleonora Cocu, care a scos-o la vânzare. S-a constituit obștea pentru cumpărarea de pământ, numit „Petru Rosetti”. Obștea luncașilor a cumpărat 93 ha pământ arabil și 50 ha pădure. Tot atunci, și Mihai Rosetti a scos în vânzare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din populația rii), politizarea conținutului învățământului, ca nouă strategie școlară. Câțiva ani buni țara toată, cu conducători, cu instituții, a tot adusă osanale lui Stalin și poporului rus, care ne-a adusă libertatea, se făceau declarații de atașament față de marea prietenă de la răsărit care ne-a scosă din regimul fascist și din exploatarea burghezo-moșierească. Această educație, opusă spiritului românesc, se făcea prin coală, se învăța limba rusă de la clasa a IV-a, dar nu s-a lipit de sufletul românilor. Se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dar foarte hrănitoare. Atunci sau primit niște ajutoare alimentare din partea SUA care erau alimentele armatei americane. Era ceva ce nu se mai văzuse (conserve de carne de 1 kg), cafea, țigări „Camel”, ciocolată și alte „bunătăți” nevăzute și nemâncate. Marea prietenă de la răsărit ne-a ajutat și ea: la noi în Slobozia - Filipeni a ajunsă niște ovăz care mirosea a urină de cal! Spun oamenii șimi amintescă de reacția lor. Dar să vezi politică și mistificare: ajutorul american a devenit ajutor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a Prutului, care nu voia să citească nimică din broșurile și cărțile date. „Lasă-mă, domn’ Cernat, că ori în broșură ori în carte tot de colhoz e vorba, tot de chiaburi și exploatare, tot de partid și de marea prietenă URSS.” Avea dreptate; la seminarii se descurca mai bine ca alții. Când se făceau raportări săptămânale despre cât s-a arat și s-a semănat în sat, tata mă lua cu el pe dealuri și câmpuri și aprecia „din ochi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
singură cu mine. Întotdeauna, cînd o vizitam, unchiul ei era de față, prefăcîndu-se că citește ziarul, ori Bernarda se materializa foindu-se prin preajmă și aruncîndu-mi priviri cu coada ochiului. Alteori, compania venea sub forma uneia sau a mai multor prietene ale Clarei. Eu le numeam Surorile Anisete, mereu atinse de o pudoare și de o Înfățișare feciorelnică, patrulînd prin jurul Clarei cu un liturghier În mînă și cu o privire polițienească prin care arătau pe șleau că eu eram În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu atîta zel. Hai, o mie de duros și rămînem prieteni buni. — Dumneavoastră și cu mine nu sîntem prieteni. — Ba sîntem, Însă tu Încă nu ți-ai dat seama de asta. Nu te Învinuiesc, cu atîtea lucruri pe cap. Ca prietena ta, Clara. Pentru o astfel de femeie, oricine Își poate pierde bunul-simț. Pomenirea Clarei Îmi Îngheță sîngele-n vine. Ce știți dumneavoastră despre Clara? — Aș Îndrăzni să spun că știu mai multe decît tine și că s-ar cădea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
real. Clara nu mințise. Individul făcu un pas În față. M-am retras. Nu-mi fusese așa de frică În viața mea. — Clara n-are cartea, e bine s-o știți. Să nu mai Îndrăzniți să vă atingeți de ea. — Prietena ta mă lasă rece, Daniel, și Într-o zi Îmi vei Împărtăși acest sentiment. Ceea ce vreau eu e cartea. Prefer s-o obțin cu binișorul, pentru ca nimeni să nu iasă păgubit. Am fost limpede? În lipsa unor idei mai bune, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]