3,372 matches
-
țărmurile americane. Mergeam adesea la Nacional unde în "Marele salon" se organizau recepțiile Corpului Diplomatic. După saluturile de rigoare, ieșeam pe superba terasă a hotelului, înconjurată de palmieri imperiali, care la capăt avea o splendidă deschidere la mare. Era o priveliște fascinantă, mai ales în nopțile cu cer senin și lună plină și-i dădeam dreptate lui Lucky Luciano. Cu doamna, cu prieteni sau delegații din țară, poposeam din când în când la Tropicana. Nu știu cum erau spectacolele "pe vremuri", dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
făcut cîte-o doză și am verificat rezervele, punînd deoparte nouăzeci de dolari pentru următorul sfert de uncie. După ce Bill și-a făcut doza, a mai prins ceva culoare-n obraji și mai c-a-nceput să se sclifosească. Era o priveliște oribilă. Mi-amintesc că mi-a povestit o dată cum i-a făcut propuneri un homo, oferindu-i douăzeci de dolari. Bill a refuzat, zicînd: „Nu cred că ai fi foarte satisfăcut”. Și-a bîțÎit șoldurile descărnate. „Ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cît putea de repede, scoțîndu-și sacoul sport În două culori. În picioare avea un fel de sandale - sau papuci. - Dă-mi patru capsule pentru sacoul acesta, a zis. Am stat la bulău douăș’patru de ore. Doolie bolnav era o priveliște respingătoare. Învelișul personalității sale dispăruse, dizolvat de celulele lui flămînde de drog. Vintre și celule, galvanizate Într-o activitate scîrboasă, de insectă, păreau pe punctul de a-și croi drum În afară. Fața-i era Încețoșată și de nerecunoscut: zbîrcită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-se de noi. Era ceva nou ce nu-ți puteai închipui că e adevărat până ce nu vedeai cu ochi tăi. Am pornit iar la drum, în mintea mea încercam să-i găsesc o explicație fenomenului pe care tocmai îl observasem. Priveliștea ce era în jur nu mă lăsa să gândesc limpede. O următoare oprire a fost la Văliug la lac, imaginea și ciripitul păsărilor din preajmă îmi crea o stare de liniște, pe care am dorit să o păstrez măcar într-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sau cameră am dorit. La propunerea pictorului ce venea de la Moldova Veche, am căzut de acord să stăm împreună. Camerele erau doar cu câte două paturi. Am optat pentru ultima cameră de la ultimul etaj, care avea vederea în spatele cabanei. O priveliște minunată de munte, în comparație cu imaginea bisericii din partea opusă. Un peisaj cu diferite tonuri de verde care mă fascina creându-mi o stare de relaxare, care îmi permitea să creez liber îmbogățindu-mi imaginația pentru a putea da naștere unor tablouri
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
diferite tonuri de verde care mă fascina creându-mi o stare de relaxare, care îmi permitea să creez liber îmbogățindu-mi imaginația pentru a putea da naștere unor tablouri reușite. Era exact ce ne trebuia. Neputându-ne lua ochii de la priveliște am căzut de acord că vom picta în cameră, un spațiu destul de confortabil și amenajat cu bun gust. După despachetarea bagajelor, am coborât alături de noul meu coleg de cameră, Bogdan Brăila, care mă rugase să renunțăm la așa zisa formulă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și o hartă turistică cu marcajele traseelor din zona munților Semenic. Din totdeauna am fost atras de munte, îmi plăcea să calc pe poteca marcată urmărind cu atenție semnele de marcaj, cutreierând diferite zone pitorești unde la fiecare câțiva pași priveliștea se modifică devenind o altă imagine care te atrage încântându-ți ochii cu frumusețea ei, să aud doar ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor sau susurul apelor din preajmă. Acum aveam ocazia să mă delectez plimbându-mă pe Semenic, fiind o zonă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
la coborâre. Aveau dreptate și în plus aveam șansa să stau mai mult sus, ajungând și la timp la masă. Astfel înconjurat de un miros de oaie și în acordurile specifice lor, am urcat pe Semenic, bucurându-mă totuși de priveliștea ce o putem observa din mașină. Ajunși sus, mulțumesc pentru amabilitate ciobanilor, îndreptându-mă spre cabana ce era situată la o anumită distanță de locul de unde am coborât. Priveliștea era minunată, se simțea că aerul este mai puternic datorită altitudinii
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
acordurile specifice lor, am urcat pe Semenic, bucurându-mă totuși de priveliștea ce o putem observa din mașină. Ajunși sus, mulțumesc pentru amabilitate ciobanilor, îndreptându-mă spre cabana ce era situată la o anumită distanță de locul de unde am coborât. Priveliștea era minunată, se simțea că aerul este mai puternic datorită altitudinii. Fiind duminică, primul popas l-am făcut la mica bisericuță de lemn ce se afla construită în apropierea cabanei. Un așezământ de credință destul de mic, dar destul de aproape de Dumnezeu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
meditația în condiții de calm (de "tihnă", cuvânt care este muribund). Muzeul, care a devenit onorabila instituție actuală, a animat acest stil creator de lucru. Este un prilej de a ne exprima la 160 de ani, când perspec-tiva a decantat priveliștea admirația pentru oamenii modești și, în genere, săraci alcătuitorii lui. Și ar fi cazul să lăsăm tema deschisă. Fond care a încercat de trei ori să devină muzeistic din istoria științei românești n-a reușit acest lucru. Fond donat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lui Nicolae Gane idealul moral și liniștea sufletească, spre care a tins în toate împrejurările biografiei sale, diversă și complexă, chiar dacă la o privire de suprafață pare ca albia unui râu care curge lin, vălurind lunci verzi și crânguri cu priveliști însorite. Gane realizează o frescă autobiografică, sentimentală, uneori, neutră, alteori, însumând, sub semnul narațiunii fluente și al umorului sănătos, pagini potrivite pentru cunoașterea copilăriei, adolescenței, tinereții, a etapelor activității literare și politice, dar și prietenii și iubiri, bucurii și tristeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aprilie, 1900, p. 3-15), volumul are ca nucleu "impresiile de călătorie" ale autorului, legate de Cetatea Neamțului, de Elveția (mai ales!) și Olanda, ca urmare a unei excursii din 1867 (cu frații Leon și Iacob Negruzzi). Și aici, autorul descrie priveliști, portretizează oameni, prezintă localități și comentează mentalități și tradiții, dar nu se poate abține, precum Ion Codru Drăgușanu și Dinicu Golescu în al XIX-lea veac, să nu realizeze comparații între realitățile cunoscute sur place și cele din țara de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ura din copilărie, lucru mărturisit chiar de autor: "peripețiile acestui duel, a cărui amintire a influențat scrierea mea". În iulie, împreună cu fratele său, Matei, participă la o frumoasă excursie în Bucovina, pe traseul: Suceava, Gura Humorului, Câmpulung, Vatra Dornei. Anumite priveliști vor fi prezentate în viitoare scrieri literare. 1865. Gane cere să fie mutat la Curtea de apel din Iași. Deși i se aprobă cu oarecare greutate, este desemnat să prezideze cea dintâi Curte cu jurați, înființată la Iași, în conformitate cu noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
seamăn ce mișca acea sumedenie de oameni care își vânturau căciulele în aer, frământau pământul cu călcăile și cântau, de răsuna văzduhul. Erau valurile poporului cari, întocmai ca un șuvoi ce a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedeci. În fața acestei priveliști impunătoare, oamenii poliției rămaseră încremeniți. Unde ar fi îndrăznit ei să ne atace sau măcar să ne zică un cuvânt, căci praf și pulbere s-ar fi ales de dânșii. Astfel, nesupărați de nimeni, după o oară de joc nebun puturăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de zece galbeni să ne ducă într-o singură zi la Dorna-Vatra. Am plecat într-o vineri foarte dimineață, pe când abia se lumina de ziuă. Am mers patru ore până la Gura-Humorului pe o splendidă șosea, având în toate părțile o priveliște încântătoare despre care voi vorbi mai pe urmă. Acolo birjarul a odihnit caii și am plecat înainte. Mai aveam încă de două ori pe atâta drum. Am observat însă că, de ce înaintam, de ce caii își micșorau trapul, așa încât mergând astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lovituri sau împușcături. Dumnezeule!... ce vra să zică turbarea omului!... Bine a zis poetul Schiller: "Stricător e dintele tigrului, periculos e tigrul trezit din somn, dar mai grozav decât toate grozăviile e omul în furia lui". Nu voi uita niciodată priveliștea ce aveam dinaintea ochilor. Peste patru mii de oameni ieșiți din minte se îmbrânceau, vociferau, înjurau, învârtind o pădure de ciomege deasupra capetelor lor. Ce vroiau ei? Să meargă la Palat, să puie mâna pe membrii Locotenenței Domnești și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
al meu, în desperarea dragostei sale, mă îndemnă să merg cu el la preumblare. Vreu să mă mai răsuflu la aer, îmi zise el; simt că mă înăduș. Ne-am suit într-o trăsură și am mers la Copou. Acolo, priveliștea frumoasă, verdeața care înviese spornic după o lungă iarnă, aerul, lumina, soarele încălzitor, toate aceste, în loc să-l liniștească, îl întărâtară și mai tare. Hai la Maiorescu. El e filosof, om, de sfat, poate m-a învața ce să fac, suspină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de toamnă; aerul răcoros încărcat cu miros de iarbă tăietă dându-mi intuițiunea apropiatelor griji ale iernei, mă predispunea parcă să sorb cu mai multă poftă dulceața momentului; iar eu, tânăr cum eram plin de entuziasm, cu inima mișcată de priveliștea acestei naturi în sărbătoare, simțeam curgându-mi fierbinte sângele prin vine, simțeam în pieptu-mi marea bucurie a vieței. Cine însă se bucura și se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
munți spre Martigni. Drumul pănă la Martigni ar fi de o mie de ori mai plăcut să-l faci în trăsură sau calare, căci într-un vagon închis cum l-am făcut noi n-ai putința de a gusta frumusețea priveliștei. Calea ferată șerpuiește de-a lungul Rhonului între două șiruri de munți mari, deasupra cărora în stânga se rădică La Dent de Morclés (2936 metri), adică aproape o mie de metri mai sus decât Ceahlăul, și la dreapta, La Dent du
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în spate numai timpul cât să mâncăm și să ne odihnim puțin și am plecat la vale. Scoborârea însă a fost originală de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din văi spre vârfuri, și când cea din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat, m-am retras cu sufletul și cu ochii plini de farmecul acestei priveliști dumnezeiești. Ciudat!... Niciodată n-am avut simțimântul izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul nemărginirei ca atunci când din înălțimea văzduhului priveam roată împrejur întreaga pădure de vârfuri înzăpădite, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cerneală, am încredințat hârtiei multe gânduri intime, multe mărturisiri din ale trecutului, care, luându-și zborul pe aripele tiparului , mi-au purtat numele când spre laudă, când spre ocara mea. Iar pe fereastră, ce văd?... Una din cele mai încântătoare priveliști de care se poate bucura un suflet iubitor de natură. La planul întăi se desfășură grădina mea veselă cu multă verdeață, cu multă umbră, cu brazi frumoși de munte răsădiți de mâna mea acum treizeci de ani, prin luminișurile cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care nu e altceva decât reacția animalului asfixiat de un harnașament prost
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și trupuri adormite În mizerie, păduchi și viermi, dar și gunoaiele scoase din recipienți ca o dovadă a entropizării induse de această “faună”, am ajuns și la metrou, nu ca să răsuflu ușurat, ci ca să dau de alte reluări ale aceleiași priveliști a unei recuzite medievale. Când, după o zi de alergătură, pentru că un provincial vine la București Încărcat cu probleme cât nu poate duce, am Încercat să-mi potolesc foamea cu un “hot dogs” ale cărui ingrediente erau invers proporționale cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Sixtină a Orientului” pentru marea frescă de pe fațada de vest, numită „Judecata de apoi”. Ajunși la poarta mănăstirii am remarcat minunatele picturi din exteriorul mănăstirii, care sunt pictate pe un fond albastru, unic în lume, numit albastru de Voroneț. Toată priveliștea ne-a liniștit sufletul așa încât, la momentul plecării nu am mai vrut să părăsim acest loc sfânt. Am plecat din nou la drum, îndreptându-ne către localitatea Borșa. Pe măsură ce intram mai adânc în inima munților, peisajul devenea din ce în ce mai frumos. Puteam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]