95,170 matches
-
la Dunăre. Să intru în apă și să merg așa, spre adâncul ei. Dar știi la ce m-am gândit, tanti? O să râzi. Că apa e prea rece și, până mor, o să-mi fie frig. Violeta a tăcut, fixându-și privirea în tavan. Tăcea și Maria, cu ochii la fața ei frumoasă și trupul chircit. Rochia mulată pe corp îi scoteau în evidență formele senzuale ce ar fi aprins dorințe în sufletul oricărui bărbat. Trup umilit de nesăbuința, lipsa de tact
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
ca la facerea lumii, în ziua întâi, înainte ca Dumnezeu să fi poruncit: <Să fie lumină>”; ,,Tu, Dor! Da, mi-e dragă alăturarea găsită și strig ușor (...): Tu, Dor! Dar el deja ajunge la mașină. Înainte de a urca, se întoarce, privirea lui caută spre geamuri, mă ascund după jaluzele, cred că prea târziu. Cred că m-a văzut cu nasul lipit pe geam, privindu-l. Doamne, iartă-mă, ce fac?”, ,, Sunt umbra ta. Ești umbra mea. Deocamdată sunt! Și atât”; ,,Vreau
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Ioan Tudor Ineu/ ITI, de care Taina se îndrăgostește progresiv, dar iremediabil (iubire niciodată mărturisită, însă răvășitoare, năucitoare, aruncând-o pe protagonistă într-un tsunami de trăiri, întrebări bulversante, neliniști, spaime ontologice, autoînvinuiri de complicitate, fie și numai din pricina jocului privirilor, a zâmbetului acestuia, la care ea răspunde, matematic, prin flăcările ce-i țâșnesc din obrajii ce se înroșesc brusc) -, prind contur memorabil o suită de personaje, ce revin obsesiv, în racursiuri și prin salturi (bucle) în timp - timpul rememorării - precum
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
străbunicul Mihail Roșoga (bogat; ,,Șșt, să auzim când vin americanii!”); Octavian Ionică sau Ioniță (,,...al cărui tată scria culegeri de chimie, culegerile de probleme cu care ne chinuia profesorul în liceu, mai ții minte, Carmen? Mi-am adus aminte de privirea lui fixă, persistentă, cu care mă urmărea aproape obsesiv. Îl simțeam mereu, ziua, noaptea, la cămin, la cursuri, în mulțime. Îl simțeam și acolo unde nu trebuia să fie. Ciudat, privirea aceea îmi dădea siguranță, echilibru. O căutam mereu în jurul
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mai ții minte, Carmen? Mi-am adus aminte de privirea lui fixă, persistentă, cu care mă urmărea aproape obsesiv. Îl simțeam mereu, ziua, noaptea, la cămin, la cursuri, în mulțime. Îl simțeam și acolo unde nu trebuia să fie. Ciudat, privirea aceea îmi dădea siguranță, echilibru. O căutam mereu în jurul meu, mă agățam de ea ca de un colac de salvare... Mă învăluia cu totul, o simțeam caldă și protectoare. Și îi simțeam iubirea, leoaică tânără...”); Ionică (,,...nu știam să definesc
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
l-au dus la balamuc... Vara ce a rămas mi-a fost pustie.”); Profesorul ,,X”-ulescu (fost director al institutului, „își urlă numele de fiecare dată când vorbește cu cineva, dar nu vreau să rețin nici nume, nici urlet, nici privirea lui! Mă murdărește de fiecare dată când îl întâlnesc..., privirea lui hămesită, urâtă, mă deprimă... Mi-e frică de ochii acestui om-lup-șacal-murdar-mitocan.”) și, nu în ultimul rând, Mihaela și Mihai (copii de vârstă fragedă, părăsiți de mama lor, aduși de
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
a fost pustie.”); Profesorul ,,X”-ulescu (fost director al institutului, „își urlă numele de fiecare dată când vorbește cu cineva, dar nu vreau să rețin nici nume, nici urlet, nici privirea lui! Mă murdărește de fiecare dată când îl întâlnesc..., privirea lui hămesită, urâtă, mă deprimă... Mi-e frică de ochii acestui om-lup-șacal-murdar-mitocan.”) și, nu în ultimul rând, Mihaela și Mihai (copii de vârstă fragedă, părăsiți de mama lor, aduși de Andrei în noua sa căsătorie, cu Taina, care-i crește
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mai profundă tot în scris o găsesc”; ,, Ador copiii. Alerg printre amintiri”; ,, Moartea am înțeles ce înseamnă puțin mai târziu, la 11 ani, când a murit tataia...”; ,, De ce se uită omul acesta așa la mine? Carmen, dacă i-ai vedea privirea, tu, care știi totul, poate ei reuși să-mi descifrezi privirea lui. Astăzi, când am trecut pe lângă el, am vrut să-l opresc, să-l iau de mână: ,,Hei, omule! De ce te uiți la mine? Sunt un extraterestru? Ești un
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
amintiri”; ,, Moartea am înțeles ce înseamnă puțin mai târziu, la 11 ani, când a murit tataia...”; ,, De ce se uită omul acesta așa la mine? Carmen, dacă i-ai vedea privirea, tu, care știi totul, poate ei reuși să-mi descifrezi privirea lui. Astăzi, când am trecut pe lângă el, am vrut să-l opresc, să-l iau de mână: ,,Hei, omule! De ce te uiți la mine? Sunt un extraterestru? Ești un extraterestru? De ce-mi zâmbești?” Dar a venit vara și m-
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
eu palma sa mare (...) Clipa trece. Palma se lasă. Mâna mea, neputincioasă, cade. Pâlpâirea de curaj se stinge.,, Ești bine azi, Taina?” - și simt și întrebarea în șoapta lui. Cicatricea de pe frunte-i se ridică și ea în întrebare, dar privirea devine serioasă, așteptând răspuns. ,,Sunt bine mereu!” îi spun. Se întoarce și pleacă zâmbind. Ochii mei rămân în urma lui, zbârlindu-i părul încă negru, măsurându-i pașii, numărându-i bătăile inimii.”; ,, Când ajung jos, la marginea foii, scriu năucă, neștiind
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Ești bine pe toate planurile!” Atât.”; ,,Harpă îi sunt acum, în brațe. Nu, Taina! Este timpul să te trezești. Este doar un vis.”; ,, Pentru ce scriu? Pentru cine scriu? De ce fac azi ceea ce fac? La ce-mi folosește? Cui folosește? Privirea n-a fost astăzi ,,a mea”. A fost rece. Tăioasă. Pusă pe harță. Cu mine? Cu lumea din jur? Cu șuvoaiele de ploaie din el? Avea grindină în el și a uitat să-și deschidă umbrela. Și eu, deasupra mea
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
aducă unii lângă ceilalți pe românii din toate colțurile lumii). De la Vlad am învățat dragostea pentru frumusețea și sacralitatea Limbii Române, aveam să aflu în chiar primele momente că este dedicat trup și suflet limbii române; celălalt, „un șoim cu privirea ageră”, în căutare de cuiburi românești (tocmai apăruse albumul monografic Românii din jurul României în imagini - „carte pentru suflet”, cum o numește bunul său prieten Vl. Pohilă). Zborul amândurora este în pas cu zborul lumii, armele lor fiind cuvântul și imaginea
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
mai răsună în jur bocancii fostei Armatei Roșii. Cetatea este înconjurată și acum de clădirile garnizoanei Armatei Ruse, între care se văd garaje imense, posibil de tancuri, și numeroase buncăre camuflate, printre care patrulează soldați cu arma la umăr și priviri scrutătoare, mai ales când văd reflexia unei lentile, chiar și numai de aparat foto. O biserică uriașă tronează în mijlocul bazei militare a “pacificatorilor” ruși. Muzeul amenajat în incinta Cetății nu te lasă să-i uiți pe “eliberatori”: este plin de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94082_a_95374]
-
Domnului” din Galați. Parte a istoricei clădiri zidită între 1898-1901 și sfințită la 8 septembrie 1901, de Vlădica Partenie Clinceni (1866-1902), capela - distrusă în totalitate după 1963, în vremea fostului regim - impresionează acum prin pictura bizantină de mare rezistență. Sub privire ni se dezvăluie o Grădină a Raiului în miniatură, cu Pantocratorul, cu Treimea Sfântă, cu Maica Domnului, cu smeriți Sfinți care par că îți vorbesc. Lumina tainică din ochii Sfinților, dinamismul și verticalitatea ce însuflețesc privitorul ne-au determinat să
Sfinții din icoane – lumini peste veacuri / Pictorii Dana și Ioan Moldoveanu [Corola-blog/BlogPost/94065_a_95357]
-
de care am putut să ne convingem stând de vorbă cu unii dintre ei în fața Consulatului României la Vârșeț, în timp ce așteptau să-și depună dosarele la Comisia de admitere. Cu emoții sau fără, cu mii de semne de întrebare în priviri, dar plini de speranțe și încredere în forțele proprii, ne-au mărturisit următoarele: DENISA STEFAN: Când eram elevă în clasa a VIII-a, alegerea școlii medii era mai simplă dat fiind faptul căci știam că după patru ani, am posibilitatea
Cu emoţii, dar plini de speranţe! [Corola-blog/BlogPost/94092_a_95384]
-
de vârf, în ciuda faptului că în anii ´90 a intrat într-o recesiune foarte severă, în urma scumpirilor și apariției de noi destinații în Europa și-n Bazinul Mediteranean? Mai bine spus: ce fac ei altfel decât noi? Mi-am îndreptat privirea spre istoric, crezând că spaniolii s-au ocupat poate mai din timp de impulsionarea sectorului terțiar. Am aflat că, dacă dăm crezare specialiștilor spanioli, Spania, ca atracție turistică, a fost descoperită de câțiva scriitori care au făcut-o cunoscută la
Spania și România, o paralelă inegală [Corola-blog/BlogPost/94075_a_95367]
-
început de secol XX (în principal Washington Irving și Ernest Hemingway). La prima vedere, situația e similară celei din România, unde, sub semnătura lui Mihai Haret, se publică pentru prima dată un articol dedicat turismului modern în 1924. La o privire mai atentă, însă, de bună seamă că Spania a avut dintotdeauna o deschidere mai largă spre lume datorită intenselor schimburi comerciale din antichitate, urmate de cele cu Orientul, sub ocupația musulmană (care a durat 800 de ani!) și culminând cu
Spania și România, o paralelă inegală [Corola-blog/BlogPost/94075_a_95367]
-
și face grimase atunci când nu e mulțumit cu ceva sau de cineva. Alături de puștiul pe care vi l-am descris stă mama lui, o femeie în jur de 40 de ani, elegantă și foarte demnă, care își soarbe băiatul din priviri, căutând parcă să găsescă în ochii celor din jur aceeași admirație nemăsurată. Nu pare nicidecum deranjată de tonul cu care i se adresează fiul său și nici de comportamentul atipic al acestuia. Primul gând care mi-a trecut prin minte
UN ZÂMBET PRIETENESC COPIILOR CU DIZABILITĂŢI – ASOCIAŢIA „A.B.C.D.” DIN BUCUREŞTI [Corola-blog/BlogPost/94139_a_95431]
-
conștiințelor unor intelectuali, artiști, oameni de cultură, reprezentativi ai timpului, în care se oglindesc și își află numele frământările și dramele fiecărei epoci, urmărind totodată astfel surprinderea unei esențe a fenomenului spiritual românesc. Privită în ansamblu construcția impune și rezistă privirii critice: problematica etică are dramatism, documentația științifică și filozofică, imensă, este prezentată fără note false, deși cu unele lungimi obositoare, narațiunea are însă dinamism și descrierea farmec, iar episoadele amoroase sunt dintre cele mai izbutite pasaje ale cărții”. Alexandru Condeescu
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/94081_a_95373]
-
de mine n-ai auzit? Brăilean de-al tău?!’’... Cred că, în fapt, Fănuș Neagu nici nu da viață acestor cuvinte. Le rostea, însă, în gând, atât de tare, asurzitor, încât noi le auzeam telepatic și i le citeam în privirea șfichiuitoare. ... Acum, Leul în iarnă, Fănuș, era cu atât mai împăcat cu cât, peste decenii, tocmai studentul din acea lună mai 1972, nimeni altul decât el, Viorel Mortu (Coman), consăteanul filosofului Vasile Băncilă, căruia Lucian Blaga îi dedicase ediția princeps
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
nu se sfiește a mărturisi că, dintre reprezentanții generației literare ’60, acesta este prozatorul pe care l-a urmărit cu interes - deosebit, aparte, am adăuga noi. Quinta royală a motivelor decisive Cinci sunt motivele care îi justifică, lui Viorel Coman, privirea constant focusată asupra evoluției operei acestui însemnat scriitor român contemporan: 1. Nivelul artistic foarte înalt (,,palatul lingvistic foarte rafinat’’, cum nota Nicolae Balotă), 2. Metamorfoza spectaculoasă a temelor și motivelor literare (e vorba de una dintre cele mai dinamice structuri
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
deosebit au reușit să facă spectatorii să râdă cu ei, să fie tensionați alături de ei, să plângă alături de ei. Uneori rafinamentul interpretării lor merge până acolo încât un simplu gest, o grimasă în colțul gurii, o ridicare din umeri, o privire care din normală devine adumbrită pot schimba întreaga idee. Din acest punct de vedere jocul lor reușește să scoată la iveală și alte trăsături ale personajelor, așa cum nu le vede sau nu le sesizează cititorul atunci când parcurge paginile cărții. Ideea
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
și un firesc previzibil al unui destin inexorabil) de Iisus Hristos care la întrebarea ,, Spune, tu esti regele iudeilor ?’’ răspunde ,,Tu spui’’. Tudor Alexa în fața torționarului Florin Dumitriu (Umbra 1) reușeste magistral, cu o simplă ridicare din umeri și o privire deznădăjduită în gol, la întrebarea-afirmativă cum că ar fi spion francez să intre doar pentru o fracțiune de secundă în destinul lui Iisus (în același moment similar): ,,Tu spui’’. Cronologic vorbind totul culminează cu moartea (răstignirea pe cruce a lui
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
să învingem boală ori eroarea, viciul care au generat-o trebuie să ne dăm silința, să ne întărim puterea de recunoaștere a Celui care are într-adevăr Puterea. Omului care se situează pe treaptă cea mai de jos, îi este privirea în interiorul său, mai mult sau mai putin învăluita și tulburata de dorințele și lăcomiile personale și de viciile care rezultă din acestea, ca urmare și puterea să de decizie este egocentrica. În omul spiritualizat ori în cel ce se roaga
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
mai mult decat nimicuri. Doar timpul îți va demonstra iubirea, Și ochii-mi scăldați în fericire. Privindu-te, mi-oi lecui durerea, Alăturea-ti, pot crede-n nemurire. Pot crede-n nemurire, într-o dragoste vie, Eu în a ta privire, mereu tot mai frumoasă. Chiar și de sfârșitul va fi ca să vie, Voi trăi în tine, doar a ta mireasă. Citește mai mult Dragoste fără sfârșitCristina PârvuDe câte ori rostesc "cât te iubesc!", Îmi pare că te știu de-o
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]