4,129 matches
-
poate concepe că influența religiei nu a curs întotdeauna de la Roma în afară, ci mai degrabă invers, atunci s-ar putea să nu fie departe de adevăr. Zâmbește. N-ar mărturisi așa ceva în public nici picată cu ceară! — Sunt unii proști..., bombăne Claudia de una singură. — Ce-ai zis? face greșeala Occia să o întrebe. — Cred că fecioarele au aruncat lucrurile sfinte. Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când Domitia o trage de fustă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asculte cu atenție. Eforturile ei de a promova literele și de a impune noi talente au slabe șanse în fața unei atare lipse de interes. Mai e cineva care strălucește prin absență. Curtius Atticus. Bancherul. Un nou-venit în viața lui Gallus. Prostul! Cu toată magia pe care o practică, nu-și dă seama că Atticus e pus de principe să-l supravegheze și să-l tragă de limbă. Glasul sonor al vorbitorului o face să-și îndrepte atenția către el. — Când cineva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este nici protejată, nici plătită, pe când o lectură publică în fața unui auditoriu select reprezintă o ocazie potrivită să scape de exi gențele librarilor, eventual chiar să le forțeze mâna. Dar pe măsură ce ascultă este din ce în ce mai nemulțumită. De ce nu s-a consultat prostul cu ea? Versurile astea hazlii și săltărețe n-au cum să trezească interesul publicului. Cercetează figurile celor din dreapta și din stânga. Lângă ea, Agrippina arborează un aer plictisit și adormit. Ce mai, moțăie de-a binelea. Calpurnii Pisones discută între ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spune să adopte o postură indecentă la momentul oportun. Un rânjet mulțumit îi înflorește pe față. I-ar putea înscena un delict. Bineînțeles, îl va denunța doar pe amant la început. Este datoria lui de bun cetățean. Pe ea, nu. Proștii vor crede că se mulțumește să-și înlăture rivalul. O să ezite un timp. Chicotește. Din dragoste pentru soția sa. Să dea impresia că dorește s-o țină în continuare în casă. Dar o să aibă grijă ca zvonul să se umfle
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
afacerea e ca și încheiată. Flerul lui de comerciant îl avertizează să nu mai spună nimic. Asinius Gallus îi va număra în palmă 175 de sesterți. Un preț pe cinste. Nici n-a crezut că va găsi așa ușor un prost care să-i dea atâta bănet. Dar perversiunile costă, nu glumă! Se retrage de-a-ndăratelea, cu băieții după el, nemaiprididind cu plecăciunile. Gallus îl strigă din urmă: — Atenție, să nu vă vadă nimeni! Din pragul ușii, Toranius îl liniștește: — Fii fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând. Acesta este aspectul de care trebuie să se lege. Proștii l-au acuzat pe Libo de o crimă cu implicații religioase. Consternat, Scribonius Libo îl așteaptă să-și continue ideea. În schimb, Gallus îi zâmbește cu un aer încântat. — Mulțumește zeilor că de când Augustus a venit la putere poporul roman
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are această putere. Dreptul de grațiere nu apar ține principelui, ci Senatului. — Ca și cum n-ar fi totuna, mormăie Libo nemulțumit. Nu, nu-i tot una, dă să-i răspundă Gallus. Renunță, plictisit. Ce rost are să se apuce să-i explice prostului, dacă n-a aflat până acum, că tribunalele nu sunt emanații ale puterii imperiale? Nici dacă ar vrea, Augustus nu poate interveni direct. Și cu siguranță că n-o să se ducă să asiste la proces doar ca să-i intimideze pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
or fi adus și copiii? Instructorul cată mirat spre el. Pusio clatină din cap. — ăsta nu-i spectacol pentru ei, să vadă sânge curgând. — Așa e obiceiul, răspunde sec Rufus. Îi stă pe limbă să-l repeadă. Se minunează ca prostul. Dar se înfrânează. Adevărul e că nici el nu înțelege aberația la care a ajuns poporul Romei, care a transformat un sacrificiu uman în tr-o sărbătoare de o veselie exorbitantă. Este totuși ciudat că tinerelul acesta nu e deloc obișnuit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tală din lemn necioplit îi pune un nod în gât. Ce bine s-ar simți șezând cât e ziulica de lungă în fața focului din vatră, strâns bine în veșmânt de piele! Are cu ce să se fălească. Așa, să crape proștii de invidie văzându-i statura, fuduliile și mușchii. Ochii i se aburesc. Să o privească pe Albruna trebăluind prin casă. A strâns avere pentru ea, daruri de nuntă, alese cu grijă. Căci la ei nu femeia aduce bărbatului zestrea ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu zice nimic. Între timp, mânia lui Ganymedes dispare. Reia cu o figură maiestuoasă: — Chiar principele a numărat tare, pe degete, împreună cu spectatorii, galbenii care-mi erau azvârliți pe un platou de argint. — Și ce-ai făcut cu ei, mă, prostule? îl suduie Rufus. I-ai băut și i-ai cheltuit pe curve, în loc să pui și tu ceva deoparte. A, nu, s-avem iertare, nu pe curve, se apără Ganymedes. Îl ia pe Pusio drept martor: — Ce, am eu aerul unuia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lăsați să cadă la subsol... Bate cu piciorul în pământ. — Și nu uitați să greblați nisipul, nu cumva să alunece vreo pereche pe sângele închegat. — De unde știm dacă sunt morți de-a binelea? întreabă temător băiatul. — De câte ori să-ți spun, prostule? intervine arțăgos Gany medes. Îi lovești cu ciocanul de lemn în cap, așa, să te asiguri că nu mai mișcă. Morfăie scârbit: — Unii sunt în stare să se prefacă, numai să scape cu zile. Rufus s-a răsucit pe călcâie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poți urma și pe Domnul, și pe Baal. — E târziu, face panicat Vittelius. Rufus se smulge din gânduri. — Gata cu hârjoneala! urlă din toți rărunchii. Trecem la ar mele adevărate! Se uită în jur: — Ce vă zgâiți la mine ca proștii? Dacă eu am fost reținut cu treburi, puteați să vă faceți încălzirea și singuri, nu să vă bazați doar pe protecții oculte și magice. Mânia înfrânată mocnește în el. — În schimb, ați preferat să vă flenduriți de colo-colo, ca niște
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
era adevărat. Încă mai puteam să mă apăr prin Îndoială. Către miezul nopții aveam să-mi dau seama că venisem la Paris, că mă ascunsesem ca un hoț Într-un inofensiv muzeu al tehnicii numai pentru că mă vârâsem ca un prost Într-o macumbă organizată pentru turiști și mă lăsasem pradă hipnozei provocate de niște perfumadores și de ritmul pontos-urilor... Iar memoria mea Încerca, rând pe rând, ruperea vrăjii, mila și suspiciunea, recompunând mozaicul, și acel climat mental, și chiar oscilarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
homunculus de la tine, și pe urmă Îl ținem ca pe un baset. E ușor, spunea În cartea aceea că-i de-ajuns să strângi Într-o sticluță un pic de sămânță bărbătească, n-o să-ți fie greu, sper, nu roși, prostule, iar pe urmă o amesteci cu hippomenă, care pare să fie un lichid ce este... discernut... secernut... cum se zice?...” „Secretat”, suflă Diotallevi. „Se poate? În fine, acela pe care-l secretă iepele gravide, Înțeleg că asta-i mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unesc cu el, am vrut să fac lumea de una singură, nu rezistam, cred că era din exces de iubire, e-adevărat, ador tot acest univers plin de Încurcături. Așa zice Simone.” „Ce drăguț. Tuturor femeilor le spune așa?” „Nu, prostule, numai mie. Pentru că m-a Înțeles mai bine decât tine, el nu-ncearcă să mă reducă la imaginea lui, Înțelege că trebuie să mă lase să-mi trăiesc viața În felul meu. Și așa a făcut Sophia, s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și că acelea erau toate niște epifanii ale vițelului de aur. Dar asta Îl distra. 58 Prin urmare, alchimia e o prostituată castă, care are mulți amanți, dar pe toți Îi dezamăgește și nici unuia nu-i cedează. Îi transformă pe proști În smintiți, pe bogați În nenorociți, pe filosofi În huhurezi, și pe cei Înșelați În prea elocvenți Înșelători... (Trithemius, Annalium Hirsagensium, Tomus II, S. Gallo, 1690, 225). Pe neașteptate, sala căzu În semiântuneric, iar pereții se luminară. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai găsești oameni ca mine care să recunoască, continuă el, mai ezitant. Dar o simțim, Pearce, știu c-o simțim... Și Între timp vezi oameni - oameni ca Grayson, ca Wright - ducîndu-se veseli la luptă. SÎnt mai puțin curajoși pentru că sînt proști? Nu crezi că nu-mi pun problema cum o să mă simt la sfîrșitul războiului, știind că datorez viața unor tipi ca ei? Între timp, uite unde sînt, și unde sînt Watling, Willis și Spinks și ceilalți comandanți, În alte Închisoari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În acest timp. Poate o să sărim În aer pînă-n iulie! Alec clătină iar din cap dezaprobator. — N-o să se-ntîmple așa ceva, zise el cu amărăciune. Știu eu că n-o să fie așa. Aș vrea eu! În schimb, mor copii, bătrîne, și proști - proști cărora nu le pasă de război. Băieți care sînt prea proști să le pese că-s soldați, să vadă că războiul nu-i al lor ci al unei găști de la guvern. Și nici războiul nostru; dar noi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acest timp. Poate o să sărim În aer pînă-n iulie! Alec clătină iar din cap dezaprobator. — N-o să se-ntîmple așa ceva, zise el cu amărăciune. Știu eu că n-o să fie așa. Aș vrea eu! În schimb, mor copii, bătrîne, și proști - proști cărora nu le pasă de război. Băieți care sînt prea proști să le pese că-s soldați, să vadă că războiul nu-i al lor ci al unei găști de la guvern. Și nici războiul nostru; dar noi trebuie să suferim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
c-a făcut-o În Belgia și Olanda. Nu ne spun. Nu-i cinstit! Noi n-am vrut să intrăm În război. Ar trebui să se găsească un loc și pentru oameni ca noi. Ar trebui să-i lase pe proști să lupte și pe ceilalți... ceilalți cărora le pasă de lucrurile importante, cum ar fi arta, chestii dintr-astea, ar trebui să fie lăsați să locuiască undeva, și la naiba cu Hitler... Dădu cu piciorul Într-unul dintre pantofii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o eroare fundamentală. Tata nu ține arsenic În casă. — Nu are aresnic? Și numești asta o locuință modernă, bine dotată? Dar otravă pentru șoareci, mă rog? — Nici otravă pentru șoareci. Nu doare de la otravă ca dracu’? — O să doară ca dracu’, prostule, orice am face. N-ar fi un act eroic, dacă n-ar durea. — Chiar și așa... Alec nu mai rîdea. Stătu Întins o clipă și se gîndi, apoi se sculă În capul oaselor. — Ce-ai zice dacă ne-am Îneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spre Pran. Omul se sprijină de cadrul ușii și-și răsucește vârful mustății între degetul mare și arătător. — Ia să te vedem, zice bărbatul, izbucnind într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea bărbatului se întunecă. — Întoarce-te, prostule mic!Arată-mi ce ai aici! Intimidat, Pran se întoarce. Dă-i jos! se răstește bărbatul, atât de tare încât dislocă o bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
elefant bolnav și-l imobilizează pe Pran cu brațul său puternic. Când protestează, Balraj îi înfige o mână în gât și Ma-Ji șuieră, pe un ton cu totul diferit de cel pe care i se adresase până atunci: stai liniștit, prostule mic. Pran începe să suspecteze că cerșetorul a mai făcut încă o glumă cu el. Curând, îi dau drumul, doar pentru un moment, ca să se uite perplex în oglindă. Cu hainele străvezii și ochii săi mari, cu pupilele dilatate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jocul“. O descriere din ziarele de scandal a unui blegoman leneș care stă În cur și se uită la fotbal pe video toată ziulica. Tom e Îmbrăcat În trening. Pare Îngrijorat. Mereu pare așa, adică atunci când nu arată ca un prost. — Ce faci Bruce, spune el. Intru agale și trec pe lângă bulangiu. — Nu-i rău Tom, zic eu, uitându-mă prin casă după ceva de șparlit. Sunt câțiva puțoi șmenari rude cu ea. I-aș trage-o, reține, erau niște chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
distruge sufletul, care vine mai Întâi. Așa că mănâncă.00000000000000000000000000 O societate a secretelor Gardul viu al lui Bladsey e tăiat mai precis decât celelalte de pe stradă. E ordonat, așa e el, Confratele Blades. Probabil dintr-o familie răsărită, dar de proști, și, de aia, nu-i În stare decât de o slujbă proletară de funcționar. Și totuși ar putea fi parveniți, dar nu foarte parveniți, o familie unde ordinea și supunerea sunt considerate virtuți. Și așa e. Toată viața mea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]