3,073 matches
-
devenit o obișnuință tot mai acceptată și reglementată. Aproape fiecare biserică era mândră de a poseda o orgă, ajunsă acum la un nivel tehnic ridicat; aceasta, prin sunetul său impunător, părea să strige victoria credinței asupra ultimelor erezii din sfera protestantă și să invite vocile umane să se asocieze cu ea. S-a născut, astfel, o literatură organistică de mare valoare, avându-l în frunte pe Frescobaldi, cu celebrele sale „comentarii” organistice. Acum, în Baroc, și celelalte instrumente ocupă un spațiu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
determinăm indirect variația acesteia. Analizând teoretic o serie de variabile, numite în lucrarea de față contextuale, Durkheim a presupus că ele sunt asociate cu o variație a anomiei: orașul este cu un nivel mai ridicat de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta ea în Europa în timpul lui Durkheim, era caracterizată printr-un grad mai ridicat de anomie decât comunitatea catolică și, din acest motiv, era asociată cu o rată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta ea în Europa în timpul lui Durkheim, era caracterizată printr-un grad mai ridicat de anomie decât comunitatea catolică și, din acest motiv, era asociată cu o rată mai ridicată a sinuciderilor. Aceasta nu înseamnă că oriunde și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de mult monopol” asupra acestei limbi. Marianne Mesnil Își Începe analiza prin evocarea viziunii ,,etnocentrice” a lui Samuel Huntington (1991) și Henri Mendras (1997) asupra ,,clivajului” dintre Europa Occidentală și ,,cealaltă Europă”, răsăriteană, o viziune argumentată religios (creștinismul catolic și protestant versus ortodoxie și islam), precum și prin procesele istorice legate de națiune, capitalism și democrație. Potrivit lui Mesnil, este vorba aici despre o ,,maladie identitară”, cu rădăcini istorice coborâte până la Carol cel Mare, apoi la Marea Schismă și la cruciada din 1204
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lui Ceaianov - ,,țăranii ruși sunt cei care decid când și cât să muncească”, cu rezultatul unei economii de subzistență - ignoră valorizarea religioasă diferită a ,,muncii ca povară” În Rusia (un ritualism costisitor al țăranilor față de ,,bogata Biserică Ortodoxă”) În raport cu ascetismul protestant bazat pe ,,bucuria de a muncii” din Occident. În al doilea rând, Ceaianov nu ține seama - potrivit lui Streck - de experiența istorică a aservirii fiscale a țăranilor ruși, fapt care - la fel ca invaziile străine - ar fi făcut pe aceștia să
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mult ritmica. Monodia acompaniată ca și armoniile formate întâmplător în muzica polifonică a Renașterii au influențat modificarea gândirii muzicale, impunând o nouă viziune, cea verticală (omofonă), începând cu secolul al XVII-lea. Perfecționată atât în practica muzicală religioasă prin coralul protestant, dar mai ales în cea cultă (vocală și instrumentală), armonia utilizată a fost preponderent consonantă în secolul al XVIII-lea (vezi exemplele numerele 9, 10 21, 22).
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
se bucură nici ei de un statut aparte, fiind supuși gestiunii patrimoniale a Statului. Cît despre creștinii reduși la postura de pro-tejați-tolerați, așa-numiții dhimmis, aceștia sînt disputați de către multiple autorități și comunități în funcție de tipul de confesiune, ortodoxă, catolică și protestantă, de ritul lor grec, slavon sau latin, de orientarea lor lutherană sau calvinistă, cît și de localizarea geografică și limba de comunicare curentă. Imperialiștii turci îi folosesc pe creștini la tot felul de corvezi, dar și în diverse funcții militare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
raliindu-se islamului, și trecînd de partea dominatorilor, după ocupația turcă. Amintirea acestei trădări a rămas vie pentru croați, dar, mai ales, pentru sîrbi. Pe de altă parte, pentru a complica și mai mult lucrurile, tot turcii au încurajat reforma protestantă în Ungaria și în Transilvania, susținîndu-le pe acestea în decursul războaielor de eliberare. Era mai ușor pentru ei să domnească asupra luteranilor sau a calviniștilor 73 separați de Roma și de Viena papistă, decît asupra catolicilor adevărați de pînă atunci
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cea a identităților tradiționale ortodoxe rurale. În schimb, aceasta a crescut din ce în ce în Europa centrală, generînd astfel o mentalitate populistă conform căreia țărănimea era privită ca un obstacol în calea "europenizării". 2 De la națiunile medievale la țările protestante În Evul Mediu se folosea expresia Gesta Dei per Francos care însemna că francezii sînt brațul înarmat al lui Dumnezeu. Cel puțin, de acest fapt încercau regii Franței să-i convingă pe supușii lor. Interesant este însă că acest fel
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în afară de Spania. Între acestea, avem în vedere revoltele populare orientate la început împotriva oricărei forme de putere, pentru ca mai tîrziu, în preajma secolului al XVII-lea, să se înscrie pe traiectoria unei apartenențe cetățenești și poli-tice comune. În sfîrșit, în urma Reformei protestante, vor apare bisericile naționale ce vor furniza materialul primelor identități statale într-un sens relativ modern al cuvîntului. Arhetipul spaniol A explica formarea primelor identități etno-politice pe baza noțiunii de frontieră ar putea părea surprinzător, avînd în vedere faptul că
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Boemia mai ales, această mișcare politică se unește cu trezirea conștiinței unei suveranități exclusiv naționale. Aici, imigrarea germană încurajată de Venceslas al IV-lea (1378-1419) declanșează o reacție a "oamenilor de rînd" ce conduce în primul rînd la mișcarea reformistă protestantă inspirată din Jan Hus apoi, după moar-tea acestuia, la o mișcare ce anticipă războiul civil dintre 1419-1436. Din acest moment, atît husiții ca și toți literații, abandonează germana în favoarea limbii cehe; această limbă dobîndește un statut cultural prin Kronika Trojanskà
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
elitei britanice unite și conștiente de identitatea sa comună față de monarhie pe care o va supune de aici încolo după bunul său plac. Totuși, un alt motiv a prezidat în egală măsură consolidarea primelor identități na-ționale premoderne în Europa: Reforma protestantă, mai precis, corolarul acesteia, reprezentat prin apariția bisericilor naționale în țările reformate și numai în acestea.126 Religiile naționale protestante Reforma protestantă, ca teologie dizidentă, datează din 1517, cînd Martin Luther își afișează tezele sale la Wittenberg, în Saxa, apoi
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
bunul său plac. Totuși, un alt motiv a prezidat în egală măsură consolidarea primelor identități na-ționale premoderne în Europa: Reforma protestantă, mai precis, corolarul acesteia, reprezentat prin apariția bisericilor naționale în țările reformate și numai în acestea.126 Religiile naționale protestante Reforma protestantă, ca teologie dizidentă, datează din 1517, cînd Martin Luther își afișează tezele sale la Wittenberg, în Saxa, apoi în 1536, cînd Jean Calvin din Noyon publică Instituția religiei creștine. Din punct de vedere politic, reforma înregistrează mișcarea sa
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
plac. Totuși, un alt motiv a prezidat în egală măsură consolidarea primelor identități na-ționale premoderne în Europa: Reforma protestantă, mai precis, corolarul acesteia, reprezentat prin apariția bisericilor naționale în țările reformate și numai în acestea.126 Religiile naționale protestante Reforma protestantă, ca teologie dizidentă, datează din 1517, cînd Martin Luther își afișează tezele sale la Wittenberg, în Saxa, apoi în 1536, cînd Jean Calvin din Noyon publică Instituția religiei creștine. Din punct de vedere politic, reforma înregistrează mișcarea sa decisivă în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
folosească pentru a-și consolida statele dar n-o puteau controla, riscînd în orice moment să o piardă, grație diferitelor proiecte ale papalității romane. În schimb, fie că se revendicau din luteranism, din calvinism sau din vreun anumit intermediar, prinții protestanți nu erau expuși unui astfel de risc. Nici o biserică organizată ierarhic nu putea să le opună prestigiul sau dispozițiile proprii. Mai mult decît atît, clerul protestant prezent pe teritoriul acestora se pune de bună voie sub protecția lor și, pentru
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fie că se revendicau din luteranism, din calvinism sau din vreun anumit intermediar, prinții protestanți nu erau expuși unui astfel de risc. Nici o biserică organizată ierarhic nu putea să le opună prestigiul sau dispozițiile proprii. Mai mult decît atît, clerul protestant prezent pe teritoriul acestora se pune de bună voie sub protecția lor și, pentru a rezista mai bine presiunii Romei, aspirau să se transpună în personalul docil al unei biserici de stat, supuse suveranului: adică o biserică menită a se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
față de papă, dar dependentă de ei înșiși. Mulți au profitat de acestă șansă atunci cînd au avut posibilitatea; îndeosebi pentru că erau destul de îndepărtați geografic de influența romană sau pentru că nu se temeau prea mult de efectele poli-tice corupătoare ale efervescenței protestante asupra supușilor lor, referindu-se în particular la burghezia frondistă a maselor negustorești în plină expansiune precapitalistă sau la nobilimea avidă de a-și recupera ascendentul pierdut, ca în Franța.128 Tot astfel, în Germania, numeroși prinți și oligarhii patriciene
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în 1534 Actul de supremație care pune bazele bisericii anglicane și care îl transformă în "guvernant al credinței". În final, întreaga Europă se va diviza în sensul în care religia și politica se confundă, rezultînd o zonă nordică sau orientală protestantă și o zonă centrală sau meridională rămasă catolică. În primul caz, înnoirea doctrinară și culturală generată prin confesiunile protestante oficiale permit revigorarea impact-tului religios asupra populației. Coincident cu răspîndirea imprimeriilor, faptul se traduce prin apariția primelor monumente literare scrise în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
final, întreaga Europă se va diviza în sensul în care religia și politica se confundă, rezultînd o zonă nordică sau orientală protestantă și o zonă centrală sau meridională rămasă catolică. În primul caz, înnoirea doctrinară și culturală generată prin confesiunile protestante oficiale permit revigorarea impact-tului religios asupra populației. Coincident cu răspîndirea imprimeriilor, faptul se traduce prin apariția primelor monumente literare scrise în limbă națională, cu scopuri de edificare spirituală dar și cu un efect de consolidare culturală în limitele unui stat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care urzește "comploturile papiste", la nevoie inventate pentru cauza justă a unității țării, ca în cazul lui Titus Oates în Anglia în 1678. Dar cel mai important este faptul că puterea, biserica și poporul împart aceeași identitate comună în țările protestante, în care religia și statul nu se mai disting. Această simbioză va diminua rupturile provocate în țările catolice de rivalitatea conflictuală între biserică și stat absolutist apoi liberal pentru controlul populației. Din acest motiv, sentimentul național va căpăta consistență mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și statul nu se mai disting. Această simbioză va diminua rupturile provocate în țările catolice de rivalitatea conflictuală între biserică și stat absolutist apoi liberal pentru controlul populației. Din acest motiv, sentimentul național va căpăta consistență mai devreme în societățile protestante. Va fi, pe deasupra, mai desăvîrșit decît în societățile catolice, fiind străin antagonismului dintre laici și clerici. În schimb, în țările catolice, politicile ce vor viza modernizarea legăturilor populare într-o perspectivă națională, ce va da prioritate apartenenței față de un stat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
populare într-o perspectivă națională, ce va da prioritate apartenenței față de un stat, se vor altera în tentativele lor de acaparare sau de înlăturare a adeziunilor religioase rivale. În Franța, îndeosebi, unificarea lingvinstică a în-tîrziat mai mult decît în zonele protestante francofone din Elveția vecină. Mai cu seamă galicismul lui Louis XIV și, mai mult încă, furia anticlericală a iacobinilor și a succesorilor lor mai mult au minat decît au întărit identitatea colectivă a francezilor. În Italia, de asemenea, artizanii unificării
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
său, chiar dacă n-a beneficiat de aceeași omogenitate culturală, socială și religioasă, Marea Britanie și-a manifestat totuși adeziunea față de anglicanism, criteriu indispensabil al unei naționalități britanice depline și neștirbite în anii 1820129. 3 Naționalizarea societăților Cu o singură excepție, țările protestante au inaugurat premizele statelor-națiuni. Ele nu s-au considerat, la început, drept promotoare ale ideii de națiune, deși locuitorii lor și-au manifestat înaintea altora adeziunea față de un ansamblu social unit, cu o identitate comună ce se definea între frontiere
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înaintea altora adeziunea față de un ansamblu social unit, cu o identitate comună ce se definea între frontiere precise; se considerau mai curînd niște enclave asediate de o Europă catolică întîrziată. În afară de aceasta, mai ales în cazul regatelor scandinave, aceste țări protestante au rămas multă vreme fidele unei orientări politice duble în realitate: una deja națională bazată pe un consimțămînt popular, iar cealaltă etern dinastică, perpetuînd în fapt vechiul regim. Ar fi forțat așadar să admitem că împrejurările care de-termină apariția
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]