8,957 matches
-
iată fiul tău. Nimic perimat în el, astăzi! Mărturisesc că romanul m-a descumpănit la prima lectură și nici acum la a doua nu m-am dumirit ușor. }esătura epică pare încâlcită și cartea nu-și dezvăluie semnificațiile fără efort. Prozatorul a mizat pe o insolitare blândă a cititorului, pentru că orice scriitor care se respectă face acest lucru. Dar insolitarea nu provine din stilul narativ, căci succesiunea de povestiri și de mărturii nu constituie în sine o dificultate; dimpotrivă, e o
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
dai seama când ai trecut dintr-o lume într-alta, dintr-o epocă în altă epocă, parcă am viziona întâmplările printr-o sticlă fumurie. Acest efect de estompare a realității e principala cauză a ambiguităților. A doua cauză e jocul prozatorului cu asemănările și identitățile, cu dublurile. Marcu, recrutat dintr-un sat bănățean în armata chezaro-crăiască, e și personajul care moare în Primul Război Mondial ca soldat, Marcu e și pictorul nefericit care e victima unui accident de mașină în Franța
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
pe front, după cum o altă mamă grijulie (dar parcă ar fi aceeași în sentimente și atitudine) îl caută și îl îngrijește pe al doilea Marcu într-un spital parizian. Identitățile de nume nu înseamnă personaje identice, deși destinele sunt aceleași. Prozatorul glisează abia perceptibil de la un caz la altul și riscul confuziilor e mare, întrucât e vorba de doi Marcu dintr-o aceeași familie (unchi și nepot), care însă nu au avut cum să se cunoască: doi Marcu, cu vieți foarte
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
tragedii, de fericiri și nenorocuri. Hazardul este mai puternic decât fantezia oricărui autor" - recunoaște naratorul (p. 335). Aglomerarea de nuclee epice creează impresia unei dispersii a narațiunii, ramificată rizomatic în subteran, unde acumulează nevăzut substanțe nutritive pentru sensurile de la suprafață. Prozatorul lasă viața să curgă, cu toate curiozitățile ei, și nu este preocupat decât spre final de constituirea sensului. Nu e tezist, nu e explicit, nu e teoretizant, dar are momente de patetism pentru a-și susține interogațiile și descoperirile. Poveștile
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
șoc vestea neagră a morții lui Sorin Stoica, la numai douăzeci și șapte de ani. Într-un spațiu în care spiritul de coterie e încă accentuat, iar taberele, partidele, direcțiile se nutresc dintr-un suveran și reciproc dispreț, dispariția tânărului prozator a atins parcă o coardă a bunului simț, determinând - dincolo de compasiunea omenească - reacții de regret profund și avizat. Printre cei mai înzestrați scriitori ai generației tinere, Sorin Stoica a fost totodată un profesionist autentic și un veritabil salahor intelectual. Deși
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
tânăr scriitor, urmărit de o boală necruțătoare și refugiat în comuna natală, de unde scrie, până aproape de finish, mesaje prietenilor săi. E de presupus că alte și alte pagini, din genul prozastic, epistolar sau publicistic, vor alcătui sumarul unor volume viitoare. Prozator, antropolog, sociolog, autor captivat de vocea străzii și de istoria la firul ierbii, comentator avizat de fotbal, Sorin Stoica este în continuare o carte deschisă. Nu mi-am propus să fac aici un necrolog: tip de discurs necesar, dar funerar
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
înțelege: nu reportofonul mereu deschis reprezintă soluția narativă, ci, dimpotrivă, instalarea unui filtru performant, prin care se captează notele diferențiale, specificul ,tipologic", cazul - și se elimină restul. Translarea unui erou din viață pe hârtie rămâne fără efect artistic câtă vreme prozatorul nu înțelege că lumea ficțiunii are condiționările și rigorile ei. Oricât de suculent ar fi, un tip uman trebuie reinventat. Așa se întâmplă și cu domnul director al școlii din Băltești, unul dintre personajele memorabile ale romanului Dincolo de frontiere și
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
vedea pe dom' director făcând un ping-pong cu domnu' Păpădie, profesorul de matematică, și cu Adrian Nebunu, sonatul satului, echipat ca pentru o competiție de anvergură. În liniștea relativă acustic, dar netulburată, în fond, de nimic a acestui microcosmos rural, prozatorul introduce un factor uman perturbator. E vorba despre însuși fiul directorului unanim respectat, un adolescent din generația ,interjecționistă", căruia prietenii îi spun Jul, iar inamicii îi aruncă vorbe de ocară: ,huo, rocării!". Se înțelege imediat că protagonistul iese în evidență
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
pierde ritmul numai în acele pagini (din capitolul 17) în care Jul e pus în umbră de autorul lui. Reflecțiile celui de-al doilea pe marginea episoadelor trăite de cel dintâi sunt neîndoielnic interesante, însă ele ne creează senzația că prozatorul își ține prea strâns, de mână, personajul preferat. Chiar și așa, Dincolo de frontiere e unul dintre cele mai bune romane ale tinerei generații: ca problematică propriu-zisă și ca scriitură.
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
ele: Visul unchiului, Satul Stepancikovo și locuitorii săi, Umiliți și obidiți, Amintiri din Casa morților, Jucătorul și Eternul soț. Un al treilea tom ar fi fost necesar: ,pentru a nu lăsa pe dinafară umanitatea dibuitoare din scrierile de tinerețe ale prozatorului, pe omul din subterană sau pe omul ridicol, cu visul său colosal - totodată revelator și transformator". Moartea a retezat acest proiect, dar viața îl împlinise în anii tineri ai criticului, fie și parțial, prin Tânărul Dostoievski...
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
l-au inclus printre preferințele lor. În schimb, e adevărat, Lucian Raicu, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, dintre colegii de la România literară, și Cornel Ungureanu și Livius Ciocârlie, dintre prietenii de la Timișoara, colegi de redacție la revista ,Orizont", până în 1971 când prozatorul se mută la București, au scris întotdeauna cu înțelegere și entuziasm despre cărțile lui Sorin Titel. O observație și o judecată pot fi considerate unanime despre destinul unui scriitor: Sorin Titel a fost un marginal în cadrul generației ´60, dar este
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
începutul capitolului 2 din Reîntoarcerea posibilă. Mai experimentalist în primele creații epice, Sorin Total se eliberează apoi, după 1971, de obsesia tehnicii narative, pentru a face loc ,poveștii", adică unei suite de întâmplări, organizate de imaginarul realist. În seria bănățeană, prozatorul este preocupat de construcțiile mai complicate și mai ales de redarea palpitului vieții de altădată. Hiperrealismul inspirat de noul roman se transformă într-un realism retro, apropiat de sensurile lui tradiționale. Sorin Titel nu a fost un talent spectaculos, surprinzător
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
chiar neobișnuit în literatura română: ,Sorin Titel aduce exemplul scriitorului care se dezvoltă prin cultură și voință de profunditate" (p. XI). Pentru că Sorin Titel a murit la 50 de ani, în plină putere creatoare, s-ar putea pune întrebarea dacă prozatorul este un scriitor împlinit. Din moment ce a lăsat cel puțin un roman care poate fi discutat și acceptat ca o performanță estetică la cel mai înalt nivel al romanului nostru contemporan, discuția nu ar avea rost să fie purtată în această
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
pomii de Crăciun, pe fondul unor piuituri și sunete sfîșietoare, venite parcă de pe alt tărîm, printre uși ce se se deschid și se inchid singure și obiecte cu forme stranii. Nichita Danilov este un optzecist atipic. Fantezist inconturnabil, poet și prozator de mare rafinament stilistic, Nichita Danilov este, la nivelul prozei, un povestitor de factură clasică (modele cele mai la îndemînă sînt Creangă, dar și povestitorii ruși) ale cărui relatări mustesc însă de simboluri, înțelesuri parabolice, intertextualitate și aluzii livrești. Oricum
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
ininteligibilă, despre care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles-o în totalitate. Paralela dintre universul tradițional și lumea de azi permite, pînă la un punct, o comparație cu romanele lui Dan Stanca deși stilurile și ideile celor doi prozatori (la Dan Stanca se vede din plin influența gîndirii lui René Guénon, la Nichita Danilov îndepărtarea de valorile tradiționale este constatată pur și simplu, scriitorul nu face judecăți teoretice și nu susține soluții pentru ieșirea din criză) diferă fundamental. Un
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
cu adevărat importante. Se pare că o nouă generație de scriitori îl descoperă pe Alexandru Paleologu, republicat de editura unde i-au apărut primele volume și unde a fost redactor vreo două decenii. Paleologu pe care l-am ,descoperit" e prozatorul. Memorialistul, nu eseistul care m-a cucerit încă din adolescență, cînd am citit Bunul simț ca paradox. Sînt în cartea asta două mici povestiri: una despre Petre Țuțea, cealaltă despre Dumitru Stăniloae. Cea dintîi vorbește despre imbecilitate, și imbecilizarea filosofilor
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
mă simt acasă, dar pe 3 octombrie, am fost chiar acasă! Oaspeții noștri au fost dintre cei mai dragi nouă. A fost Alex Cetățeanu, care a urcat pe scenă și a vorbit despre poet, apoi Sorin Cerin, filozof, poet și prozator, urmat de Darie Ducan, tânărul care mă uimește de fiecare dată prin contradicțiile extraordinare din personalitatea pe care încă și-o construiește, dar nu a găsit toate elementele, de aceea pare uneori arogant, dar nu este decât teribilist, este simpatic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a iubit-o foarte mult, într-o vreme ce ar putea să devină, mâine, risipita în diversitate... Volumul tinereții sale, cum l-am putea numi, lasă să se întrevadă imaginativ certitudini existențiale, pe care Artur Silveștri, acum în calitatea de prozator, le descrie în aceste șapte povestiri dintr-o perspectivă liturgica, dar nu mai puțin intelectuală, percepută și la scriitorul francez Julien Grack, a cărui atracție spre ambianța dominată de miracol și mister este captata poetic. Actul propriu-zis de a compune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
operelor sale se gaseste un scepticism lucid, acest lucru este răscumpărat de un stil de o perfecțiune și o elegantă ce amintesc secolul iluminiștilor francezi, care au reprezentat din totdeauna pentru el un summum al civilizației, devenind unul dintre marii prozatori francezi în viață, în spiritul lui Baudelaire și Valery”. Aceste frumoase cuvinte prin care este definită în câteva fraze personalitatea complexă a lui Cioran, au fost scrise de un critic literar care a știut să analizeze și să aprecieze opera
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Nicolae Manolescu Poetul și prozatorul Ion Lazu a publicat la sfârșitul anului trecut la Editura Biblioteca Bucureștilor cartea intitulată Odiseea plăcilor memoriale. E vorba de un jurnal ținut vreme de trei ani (2007-2009), în care autorul relatează în detaliu experiența punerii unor plăci memoriale pe
Cercul scriitorilor dispăruți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3980_a_5305]
-
Cronicar Cât de importantă este receptarea Așa cum se știe, spre sfârșitul anului trecut, la Editura Cartea Româneacă a apărut, cu sprijinul Fundației „România literară”, un volum colectiv intitulat Cum se scrie un roman?, care reunește răspunsurile formulate de 16 prozatori români la întrebarea adresată de Nicolae Manolescu, în cadrul Colocviului dedicat romanului românesc (organizat de USR, în mai 2012, la Călimănești și Alba Iulia). Cronicarul a descoperit în revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚ| (nr. 1, ianuarie 2013) o lectură critică adecvată și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
anual la Botoșani (subiect consemnat și în numerele precedente ale revistei noastre la rubrica ). De data aceasta ne-a atras atenția un articol polemic din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 400, din 24-30 ianuarie) intitulat „EminescuLL 2013”, semnat de un cristian. Tânărul prozator contestă, cu argumente, felul cum se acordă Premiul Opera Prima (cealaltă distincție care dublează premiul propriu-zis, Opera Omnia), principalul său reproș fiind legat de absența din lista nominalizaților a lui Marius Chivu, autorul volumului de versuri Vântureasa de plastic. A
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
Iași, Polirom, 2012, 290 pag. Toate bufnițele lui Filip Florian nu e doar unul dintre cele mai remarcabile romane ale anului trecut - alături de Cronicile genocidului (Radu Aldulescu) sau Nepotul lui Dracula (Alexandru Mu- șina), ci o carte care confirmă un prozator matur, perfect stăpân pe propriile mijloace. Mult lăudatul Zilele regelui - observasem la vremea respectivă - nu convingea atât datorită livrescului scăpat de sub control și transformat în manieră, cât mai ales din cauza unei poetici romanești mult prea ambițioase pentru broderia minimalistă à
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
transformat în manieră, cât mai ales din cauza unei poetici romanești mult prea ambițioase pentru broderia minimalistă à la Florian. Ochiurile prea largi ale poveștii, neumplute de un material istoric consistent (nici contextualizările, nici documentarea factologic-realistă nu-i sunt la îndemână prozatorului) făceau din Zilele regelui o ficțiune apocrifă cam subțire. În schimb, eliberat cu totul de ambiția de frescă, Toate bufnițele revine la imaginarul din Degete mici și - mai ales - din Băiuțeii: un imaginar minimalist, infantil și infantilizat cu metodă, în
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
din Zilele regelui o ficțiune apocrifă cam subțire. În schimb, eliberat cu totul de ambiția de frescă, Toate bufnițele revine la imaginarul din Degete mici și - mai ales - din Băiuțeii: un imaginar minimalist, infantil și infantilizat cu metodă, în care prozatorul își poate exercita, în libertate, flerul stilistic debordant. Căci ce altceva decât lumea copilăriei se pretează mai bine scenariilor narative atent migălite, menite să impresioneze cititorul deopotrivă prin ingeniozitate și ingenuitate? Dacă nu l-aș vedea niciodată pe Filip Florin
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]