29,239 matches
-
văzut-o pe doică, în picioare, în pragul ușii. Izbucnii în râs. Fața-i era imobilă, ochii priveau fix, dar fără să manifeste vreo surpriză, mânie, fără să exprime măcar tristețe. De obicei, un gest stupid te poate face să râzi. Dar râsul meu avea un sens mai profund. Această prostie enormă se găsea în raport cu toate celelalte lucruri ale lumii, de care nimeni nu și-a dat seama și care sunt greu de înțeles, cu tot ceea ce s-a pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Vasul ăsta nu costă nimic, ha? Ia-l, tinere, și să-ți poarte noroc!“ Pronunță cu un accent deosebit: „Nu costă nimic, să-ți poarte noroc!“ Mă scotocii prin buzunare și pusei doi dirhami și patru pașizi pe marginea covorului. Râse din nou, cu un râs teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Aș fi vrut să intru în pământ de rușine. Mi-am înfundat capul între mâini și m-am îndepărtat. Întreaga marfă răspândea un iz de rugină specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aș fi dat de pomană o bucată de coapsă bătrânului cititor de versete din Coran. A două zi l-aș fi întrebat: „Știi de unde era carnea pe care ai mâncat-o ieri?“ Dacă asta nu i-ar fi făcut să râdă. Trebuia să operez noaptea, ca să-i văd târfei ochii, căci privirea ei plină de reproșuri mute m-ar fi rușinat. Ca să termin, am strâns o rufă căzută la piciorul patului, de care mă împiedicasem. Am fugit din cameră, tremurând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vânătăi pe braț. Ea mi le-a arătat. Mi-a spus: «Am coborât la subsol la căderea nopții, atunci m-au străpuns djinnii»“ Apoi mă întrebă: „Nu știai că nevastă-ta e însărcinată de mai multă vreme?“ I-am răspuns râzând: „Pe cât punem pariu că acest copil i-ar fi semănat cititorului de versete din Coran, pe cât punem pariu că ar fi avut același cap ca al lui?“ Doica ieși contrariată, neașteptându-se la un astfel de răspuns. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Lângă ușă, am văzut un om a cărui umbră era ruptă în două. Nu, era un bătrân cocoșat, cu capul și fața înfășurate într-un fular; ținea sub braț un obiect sub formă de vas, înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
1989. Sunt omisiuni flagrante, desigur. Cu toate acestea, interesant e că unii dintre cei care au avut acti vitate politică Înainte de ’89, au și azi ; iar dacă nu mureau, probabil că toți s-ar fi bucurat de privilegiile funcției...(o să rîdeți, dar Caragiu și Cotescu ar fi fost sigur, printre ei! CÎteva exemple de oameni care visează funcții, dintotdeauna? Arșinel, Albulescu, Mihai Dinvale, IleanaStana, Mihăiță, Ogășanu, Silviu Stănculescu, Ilinca Tomoroveanu, Dorel Vișan, Lucian Iancu... 18 Fiindcă tot vorbim de directori : Gică
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
buuuu!, dar e greu de spus care era proporția”-254; Lucia de Lamermoor la Chicago și Paris - Șerban era aici atît de detașat de reprezentațiile sale, Încît citind o cronică negativă la una din montări, nu se putea abține să rîdă! ș.a.m.d.) Dar partea a doua a biografiei nu se referă numai la montările lucrărilor genului liric : spre exemplu, undeva (p.241) ni se dă o mică lecție despre importanța stilizării În artă :” Întrebat despre Pasărea de aur, fotograful
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
confesiunea lui Nicu Steinhardt legată de actul final al Scrisorii pierdute ( piesă la care micuțul N.S. plîngea mai ceva ca la melodrame), iată că-mi recad În fața ochilor amintiri ale lui Ionesco : fascinat de spectacolele cu păpuși, micul Eugen nu rîdea niciodată la ele. Pentru că, zicea genialul dramaturg, cei ce se ciomăgeau după paravan for mau o lume „stranie și neliniștitoare”! Să plîngi cînd ieși la joacă cu vecinii, să lăcrimezi la Scrisoarea pierdută și să fii Îngrijorat, neliniștit la Vasilache
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
celelalte spe cii se lasă domesticite În rafturi, prețuite, au reguli care pot fi Învățate. Jurnalul pune În dificultate teoria, ca orice mu tant ”( Ioana Pârvulescu). Măgulitor, nu?!... În poemul lui V.Erofeev Moscova - Petușki, găsim Îngeri...malefici! Brrr!!! Ei rîd, În final, de un om tranșat de tren. Ei rîd de mort și Dumnezeu (care e alături)...tace! Trist om , tare nefericit trebuie să mai fi fost și Erofeev!... Dintr-o cronică, aflăm că Radu Beligan cumulează, În cadrul spectacolului Egoistul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
reguli care pot fi Învățate. Jurnalul pune În dificultate teoria, ca orice mu tant ”( Ioana Pârvulescu). Măgulitor, nu?!... În poemul lui V.Erofeev Moscova - Petușki, găsim Îngeri...malefici! Brrr!!! Ei rîd, În final, de un om tranșat de tren. Ei rîd de mort și Dumnezeu (care e alături)...tace! Trist om , tare nefericit trebuie să mai fi fost și Erofeev!... Dintr-o cronică, aflăm că Radu Beligan cumulează, În cadrul spectacolului Egoistul (după Anouilh), funcțiile de „ actor, regizor, scenarist și traducător”. Dacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu putea semna decît adaptarea lui. Altfel, ar putea fi acuzat de plagiat, nu?!... Dar fiindcă tot am pomenit de spectacolul Naționalului bucureștean : se mai petrece un fapt curios, legat de reprezentarea lui În Capitala Moldovei . Dacă la București publicul rîdea, considerînd piesa comedie, la Iași actorii au fost șocați de faptul că unii spectatori...plîngeau! Hm...Și mi-am amintit, iar, de N.Steinhardt, ori de Ionesco, Vorbind despre Evangheliștii lui Vitse de la Iași, Cristina Modreanu spune : „Sunt spectacole În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ridică la 1,5 milioane de euro pe an! Ptiu! Și-atîția creatori autentici, mor de foame! Unde-i logica? Viața e plină de bizarerii : dacă acum 30 de ani miar fi spus cineva că voi ajunge ieșean, i-aș fi rîs În nas (eram bucureștean, și pe-atunci, credeam că a fi capitalist e ceva ; azi, am altă părere!). Dacă acum 20 de ani mi-ar fi spus cineva că voi fi profesor universitar, aș fi zîmbit, sceptic (eram un ex-stu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
diferit, la spectacolele sale : japonezii, spre exemplu, sunt un public conștiincios - la Cum vă place n-au scos un sunet, pe parcursul desfășurării spectacolului. Nu schițau măcar un zîmbet, pe față! Trupa era consternată - cum să joci co medie, fără să rîdă publicul?! La final Însă, nu mai puteau fi opriți din aplauze...Spaniolii, dimpotrivă, se plimbau prin sală, vorbeau la telefonul mobil, dar ...dădeau senzația că trăiesc povestea, alături de interpreți. Despre români, Richard Cant a afirmat, măgulitor, că suntem un public
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ZÎmbetul musai să comunice o stare, o atitudine, o particularitate. Cei mai mulți Însă se prefac că zîmbesc, crezînd că nu se observă că, de fapt, e vorba de ipocrizie, stinghereală, timiditate, jigodism, libidinoșenie (poate ați cunoscut, ca mine, și oameni care rîd fals și incontinent!). Ce dor ne e, uneori, de un zîmbet sincer! Primesc de la Craiova două numere din excelenta revistă de cultură teatrală SpectActor. O citesc cu bucurie, deoare este una dintre puținele publicații bine făcute, din România. Nu pot
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tîrziu, bem o șam panie și ascultăm o muzică bună. Între timp, pălăvrăgim. La un moment dat, realizez că se Întîmplă ceva bi zar cu melodia de pe CD ; o Întreb pe gazdă “ măi, cîntecul ăsta nu se mai sfîrșește?” . Ea rîde copios și-mi explică : cînd Îi place mult o melodie, nu o Înregistrează numai o da tă pe suportul magnetic; ci cît ține CD-ul! Mda... Realizați ce calvar ar fi să-i placă un cîntec pe care tu-l
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spectacol nenumit: „ Doi plopi, În fund, apar În siluete” ; iar figurația este definită, În cîteva cuvinte („o lume leneșă, cochetă”). Maladia per sonajelor teatrului nedeclarat scris ( doar văzut?) de poet, este un histrionism...melancolizat. Poză de tipul „și gem și rîd și plîng În hî, În ha!”. Actrițele nu-s machiate și azi, chiar sînul lor e mai lăsat! Baletistele albe lunecă, nu core grafiază . Dar or fi balerine adevărate? Iele? Himere? Greu de spus! În lipsa lui Hamlet (plecat În turneu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la bază canavalele acelui secol, de multe ori, n-au vreo legătură cu titulatura :”... Fiecare personaj are reguli foarte clare și restrictive de mișcare fizică, emisie vocală, dinamism al reacției.Fiecare are un mod diferențiat, specific și unic, de a rîde sau de a plînge.[...] Nici unul dintre personaje nu va avea voie să stea În poziție de drepți, În poziții relaxate, sau să folosească voci naturale, cu inflexiuni firești, pe scenă” (p.51). Scenariul anexat dovedește că autoarea cunoaște bine genul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
APC fără emoții & peripeții ; premiera lui Ivanov a avut loc În noiembrie 1887, sub auspicii neprielnice : „...Actorii băuseră Între timp și făceau pe măscăricii. Sinuciderea lui Ivanov i-a șocat pe unii spectatori, iar pe alții i-a făcut să rîdă. În sală haraba bura creștea. Fluierăturile se amestecau cu aplauzele. Unii spectatori s-au luat la bătaie. A fost nevoie de intervenția poliției, care a dat afară cîțiva scandalagii” (relatarea aparține tot lui Troyat). Critica a considerat textul un eșec
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de eforturile mele de tatonare. "Nu e nici științific. Uită-te la el și vezi ce concluzii tragi ulterior. Sunt curioasă să aud și părerile tale." "Bine. Înțeleg că după aia o să-l seminarizăm într-un grup de elită, nu?" Râde din nou și face un gest vag, apoi ne luăm rămas-bun. Nu înainte să-mi ureze un weekend plăcut și baftă la joc. Am tresărit, evident după ce se depărtase binișor. Ia uite, domnule, toată lumea era la curent cu pasiunea mea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
imediat schimbarea de atitudine survenită și se lansează într-un atac frontal: "Acu', 'aidi să termenăm se am înseput!", sugerează făcându-i cu ochiul dom' Vijulie. Și iar o prinde vajnic, de data asta de după coapse, țocăind-o sacadat. Ea râde galeș: "Bă, ești ca un motan în călduri, să dea dreacu'!" În momentul ăla se aude ușa de la intrare deschizându-se. Sar amândoi de pe pat. Ea își netezește iute fusta și trage de poalele bluzei, aruncându-i tipului o privire
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pariu că numai prostii și măgării îți umblă prin creierii ăia ai tăi. Madam Ivenița mi-a povestit dă mai multe cazuri care a auzit ea dă la oameni." " Si câstigase vreunu' dân oamenii ăia la loto?", face icnind a râs cetățeanul. "Nu, bă, nu. Adică nu știu. Da' scosese pă mulți din necazuri, nu mai fă tu caterinci d-astea proaste, fraiere!" Dădu din cap a pagubă, luând termosul și îndesându-l în geanta ei voluminoasă: "Da' acu', dăgeaba. Cred
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai nasol: "Doamna profesoară" zice "îmi pare rău să vă spun, da' niște zvonuri foarte urâte mi-au ajuns pe la urechi". M-am uitat, nu știu cum, în mod reflex, la urechile lui alea înstufoșite și abea m-am ținut să nu râd. Da' treaba era împuțită și l-am întrebat liniștită despre ce-i vorba. El îi dă mai departe, făcând pe stânjenitu': "Doamnă, umblă vorba ce să fac, trebuie să procedez ex abrupto că ați pretinde de la unii studenți, ăăă, așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mod sincer autocritic: "Fir-aș al dreacului dă bou ce sunt!", zise furios, cu glas tare, bocănind pe hol cu bocancii lui cu blacheuri. "M-am tot căcat pă mine că ce-mi trebuie mie mobil. Și acu?... Stau și râd ca broasca la inundație pă lângă scroafa asta dă secretară". Se imită pe sine: "Săru'mânușițele, duduiță scumpă! Po' să dau și eu un telefon, că am mare necaz în familie?". Mârâi cu glas subțiratic, închipuind-o pe secretară: "Poți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
afaceri, continuând ideea de bază: "Adevăru' e că ar fi păcat să te cerți cu un băiat cu care mai ciugulești și tu o pâine, vorba aia, pentru niște sute dă mii dă lei-tramvai acolo!" "Corect, nene!", acceptă Virgil mulțumit. Râse apoi, dezarmându-și vecinul prin sinceritatea sa: În fond, omu-i dator să încerce. Zi și mata dacă aci n-am dreptate!" "Păi, da!", zâmbi șugubăț nea Vasile. Dacă ține, bine, dacă nu, iară bine și p-ormă pace și bonjur
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]