3,256 matches
-
alături de o salată sau câteva felii de pâine prăjită cu unt și diverse marmelade. Dacă nu era cu un amic, cu te miri ce actor sau actriță, cu cineva din orchestră sau cu Titi Botez, cu Fernic sau Pribeagu, își răsfoia liniștit ziarul sau citea câteva pagini dintr-o carte pe care tocmai și-o cumpărase sau o primise cadou, după care o lua la pas prin oraș. Într-o astfel de zi obișnuită l-a întâlnit Cristi la Capșa pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
obișnuita-i ciorbă și salată și-a comandat o ceafă sățioasă și suculentă, cât două palme, pe care a devorat-o alături de un piure fierbinte. Încă o cafea și a primit și Universul, ca de obicei, pe care l-a răsfoit cât a fumat o țigară. — Mai doriți ceva, domnule Vasile ? Și Cristi zâmbește : — Chiar nu mai am nevoie de nimic, mulțumesc... A, nota ! Au trecut repede săptămânile de doliu pentru cel care compusese și adaptase peste cinci sute de romanțe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aflam într-un proces de metamorfozare și că n-aveam de ales decât să sper că această conversie mă valida. Nu mă mai tentau senzațiile tari. Intensitatea vieții marelui oraș dispăruse - suburbiile era fragmentate și dezlânate; nu mai trebuia să răsfoiesc Dicționarul Diavolului (Zagat’s) ca să găsesc un restaurant ca lumea, iar războiul licitațiilor pentru a obține o rezervare s-a terminat. Cui îi mai păsa de separeul VIP-urilor sau de zâmbetele forțate etalate pentru paparazzi pe covorul roșu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care precede lacrimile. - Vrei să spui că am consumat, am zis încet. Propoziția asta trebuie să fie numai la timpul trecut. Pauză. Sunt treaz, nu? - Nu prea, murmură ea. Arăți jalnic. - Ascultă. Am făcut un gest inutil. Beau suc și răsfoiesc ziarele. Brusc, și-a revenit. - O, las-o, las-o, las-o moartă. - Și de ce-o suni pe nevasta lui Jay și-o întrebi... - N-aș suna-o pe Helen dacă tu nu te-ai droga din nou, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a erupt și mi-am lăsat cocteilul pe masă, fugind degrabă spre cea mai apropiată baie, așezându-mă pe colac exact în momentul premergător diareei care plesni apa. Răsuflând din greu, m-am întins să iau ultimul număr din Wallpaper, răsfoind-o în timp ce mațele mele continuau să se golească. Pe urmă m-am zgâit la altă cadă îngropată în pardoseală, apoi am privit printr-un mic hublou cum Elsinore Lane începea să se trezească la viață și l-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Poate Terby îl ajută și pe Bret să scrie, sugeră Jayne sarcastic, fără să-și ridice ochii din agenda pe care o verifica împreună cu Marta. - Scumpo, romanul meu se-nfiripă de nici mie nu-mi vine să cred, am piuit, răsfoind paginile de sport din USA Today. - Dar Terby-i trist, zise Sarah, țuguindu-și buzele. - De ce? Credeam că e bine, am zis, dezinteresat. Nu-i stă bine freza? - Zice că nu-ți place de el, zise Sarah, sucindu-se în scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cauza avea acum un nume: Aimee Light. Conform spuselor lui Jayne, „aspectul cel mai uimitor de trist“ al căsătoriei noastre e că încă mă iubea. Am inspirat adânc și am intrat în cabinetul doctoriței Kim. Ușa era deschisă, iar ea răsfoia The New York Review of Books în așteptarea mea. Și-a ridicat privirea - fața ei mică, măslinie, se încreți într-un zâmbet întrebător. - Îmi pare rău că am întârziat, am zis, închizând ușa după mine și așezându-mă confortabil în fotoliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în dimineața asta zâmbi cu adevărat, fără să joace teatru. Cu spontaneitate, neexersat. Ceea ce mă făcu s-o întreb: - Ce? Ce e? - Ce-ai spus. - Ce-am spus? - Ai spus „noștri“. 1 0 l a m a l l Am răsfoit ziarele să văd ce filme erau la Fortinbras Mall 16-plex și am ales un film care să nu-i provoace confuzii lui Sarah și nici să-l plictisească pe Robby (un film despre disprețul pentru autoritate al unui tânăr emigrant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era ancorată în spațiu. După film am urmat programul obișnuit: înghețată dietetică servită la una dintre mesele unui bistrou, un joc de laser în pavilionul jocurilor electronice, apoi Sarah a vrut să mergem la magazinul Abercrombie and Fitch, unde am răsfoit catalogul în timp ce cu cealaltă mână țineam celularul, sperând să sune, iar copiii au încercat diferite articole de îmbrăcăminte până când Robby mi-a spus că ar vrea să trecem pe la Mail Boxes Etc, unde se închiriau cutii poștale. Îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai apropii de ea. Acum mă copleșea din nou, mă simțeam în pielea lui Patrick Bateman: un povestitor neverosimil, deși știam că nu eram așa. Totuși, nu puteam să nu mă gândesc: dar el, era oare atât de neverosimil? Kimball răsfoia acum unele articole scoase de pe internet și voia să mă uit și eu la ele, dar eu stăteam acolo neconsolat, privind pe fereastră la peluza care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți au țâșnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a reduce anxietatea pe care o resimțea înainte de deplasarea la Toronto de săptămâna următoare. Ca un soi de noutate am fost singurul membru al familiei care se simțea bine în acea duminică. Eram calm și echilibrat chiar și după ce am răsfoit ziarele care abundau în relatări privitoare la dispariția lui Maer Cohen, ca de altfel și recapitulări detaliate legate de evaporarea celor (de-acum) treisprezece băieți în ultimele cinci luni. Fotografiile lor ocupau o întreagă pagină din ziarul local, însoțite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mașină de scris electrică Olivetti (doar patru rescrieri în total, ceea ce încă mi se părea incredibil). M-am așezat pe o saltea sub un poster înrămat al lui Elvis Costello care încă mai atârna pe perete și am început să răsfoiesc paginile manuscrisului. Fără să știu exact ce căutam am simțit dorința vagă de a cerceta volumul pentru a mă debarasa de ceva ce-mi spusese Donald Kimball. Exista un amănunt care nu se potrivea nicicum cu matricea care ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de a cerceta volumul pentru a mă debarasa de ceva ce-mi spusese Donald Kimball. Exista un amănunt care nu se potrivea nicicum cu matricea care ni se revela. Vroiam să fiu sigur că nu exista amănuntul în speță. Dar răsfoind acele pagini am început să-mi aduc aminte despre ce era vorba. A devenit evident în momentul în care am ajuns la pagina 207 a manuscrisului original. Pe pagina 207 se afla desenul unei fețe. Desenasem o față pe hârtia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
citise nimeni vreodată. Includea detaliile asasinării unei femei numite Amelia Light. Detaliile ficționale - capul și brațele lipsă, funiile, lampa de gaz - erau detalii identice cu omorul de la Orsic Motel într-o localitate numită Stoneboat, conform detaliilor împărtășite de Donald Kimball. Răsfoind aceste pagini, am realizat, chiar înainte de a ajunge la următorul capitol, că era intitulat „Paul Owen.“ Asasinatul care urma după cel al Ameliei Light era cel al lui Paul Owen. Donald Kimball se înșelase. Cineva imita cartea. Iar individual pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
viață, și acum mi se oferea asta în schimb. Am împins cât colo manuscrisul original. M-am ridicat. M-am îndreptat spre rafturile cu cărți. Mă bătea alt gând acum. Am scos o ediție Vintage American Psycho de pe raft. Am răsfoit-o până la pagina 266, la capitolul intitulat „Un detectiv“. M-am așezat din nou pe saltea și am început să citesc Luna mai se scurge în iunie care se scurge în iulie care se târăște către august. Din cauza căldurii am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era scris titlul, dar m-am oprit când am zărit vârful unui triunghi negru. Am dat toate celelalte pagini la o parte până mi-a fost revelată întreaga coală. Și atunci am fost confruntat cu Terby și teribila lui uitătură. Răsfoind aceste pagini l-am văzut pe Terby într-o sută de ipostaze dintr-o carte pe care o scrisesem acum treizeci de ani. Terby ieșind dintr-un sicriu. Terby făcând baie. Terby morfolind petala albă a unei flori de bougainvillea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vă cunoaște personal, v-am așezat deja lângă inimă. Am citit cu plăcere și interes „Orașul muzelor” (nu În Întregime, din cauza vremii mereu posomorâte, care mă Împiedică aproape total de la această plăcută Îndeletnicire, datorită acuității vizuale extrem de scăzute) și am răsfoit, doar, „Lovineștii” - destul ca să mă conving de calitățile dv. de cercetător hăruit, dublat de istoricul literar. Felicitări! Studiul din Anuarul Muzeului Suceava a fost o revelație: ați creionat cel mai bine până acum figura lui Gheorghe Fira, În special pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fac mișcare - treburi În grădină printre flori și alte plante (...). Dar uneori mă cuprinde jalea când din locuință lipsește albina casei. Nu ies decât foarte rar din gospodărie. Am fost de 2 ori la Fălticeni (12 iul. și 28 aug.). Răsfoiesc presa la care sunt abonat, mai scriu - deși În publicarea lucrărilor Întâmpin numai obstacole - recomandări, trimitere etc., etc. Doream și aștept o precizare În legătură cu locul unde s-a desfășurat bătălia din 12 aprilie 1457, În urma căreia Ștefan cel Mare s-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
trec la lucrarea ta. Mi-a părut f. rău că nu am avut ocazia să o văd mai bine căci, așa În fugă și mi-am dat seamă că ai făcut un lucru foarte serios . Mi-am propus să mai răsfoiesc odată dosarele mele să vedem dacă nu-ți mai găsesc ceva de seamă pentru lucrarea ta. De exemplu din activitatea Învățătorilor, a cooperativelor și altele. Aș fi fericit să-ți pot fi de folos. Eu am terminat acea autobiografie care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
doamna Butnaru despre dactilograma privitoare la „Amintiri de la Rotopănești”... sau așa ceva . Respectiva doamnă spune că a prezentat lucrarea la editura Junimea și anume la unul din șefii de prima mărime, Mircea Radu Iacoban. Tovul s-a uitat la lucrare, a răsfoit-o cu interes, a recepționat tot cu interes niște recomandări făcute parcă de tov. Toma și a cerut să i se lase lucrarea pentru a fi citită și iscodită. În timp ce Mărturiile fălticenene (subl. n.) au fost Înapoiate doamnei Butnaru pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lipsă. Mi-a scris azi Irinei , din Iași. Poate ar fi bine, așa, preventiv, să-i scrii o scrisoare, În dorința de a conlucra În viitor. Poate, cât stă el pe la Iași, În timpul anului (are rude acolo), ar putea să răsfoiască arhiva „Lumei”, de prin ’30-34 . Eu mă bucur de bunăvoința lui, care este un om deosebit de drăguț. </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data=”10 ian. 1971” desc=”C.P.”> Dragă domnule Eugen, Să mă scuzi că te-am ținut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în cei șapte ani scurși de la călătoria noastră cu garnitura scriitorilor, ne-am ales cu niște angoase în plus. În toamna anului 2000, la Moscova, o bombă artizanală spulbera un pasaj subteran de pe strada Tverskaya. Am recunoscut locul la televizor. Răsfoiserăm acolo, în plimbările noastre prin oraș, cu doar două luni mai devreme, cărți expuse pe tarabele înghesuite și ascultaserăm, fascinați, piese de muzică clasică interpretate de o orchestră de tineri muzicieni de elită, îmbrăcați în fracuri, care se distrau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tichet pentru două călătorii. Metroul e nou, ușor de folosit (doar patru linii) și foarte curat. Călătorii nu citesc absorbiți romane, așa cum am văzut la New York, Chicago, Moscova sau Paris, unde, e adevărat, se parcurg distanțe uriașe în subteran, ci răsfoiesc (puțini dintre ei) superficial ziare sau (majoritatea) se observă reciproc, cu discreție, ca într-un exercițiu al privirii... Metroul ne poartă până în centrul istoric, în Piața Restauradores, locul de unde începe Avenida da Liberdade - principala arteră a Lisabonei. Abia ieșit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
țări din Spania. O dată ajuns în cameră - destul de cochetă -, las bagajele împachetate și mă grăbesc să ies în oraș... Pe strada Gran Via, seara târziu, trecut de 22.00. Multă lume, majoritatea turiști străini, uitându-se la vitrinele magazinelor sau răsfoind pliantele unor chioșcuri deschise la această oră. Tineri măslinii, cu cercei în urechi și priviri la pândă, împart invitații la „Girls show”, care - îți explică, amabili, în orice limbă - „începe peste câteva minute, într-un local din apropiere!”. Dacă manifești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru a consemna astfel și traseul pe care circulă Trenul Literaturii. Îi răspund că gestionarea unui asemenea interviu va fi imposibilă, în du-te-vino-ul care ne absoarbe, deși câteva întrebări despre fotbal (suntem în plin Campionat European) îmi par destul de provocatoare. „Răsfoiesc” câteva ziare românești pe Internet. Băsescu e în plin război cu Adrian Năstase, aflu din Adevărul. „Marinarul”, fire repezită, a comentat pentru presă viața sexuală a lui Năstase - ziarul reproduce pe prima pagină insinuările imunde ale lui Băsescu -, și va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]