4,549 matches
-
în acțiunile oamenilor. Aceasta este o idee pe care naratorul n-o împărtășește. Răul care este în lume vine aproape întotdeauna din ignoranță, și bunele intenții, dacă nu sunt luminate de conștiință, pot să facă tot atâtea stricăciuni ca și răutatea. Oamenii sunt mai curând buni decât răi, și, în realitate, nu asta e problema. Ei sunt însă mai mult sau mai puțin neștiutori și asta e ceea ce se cheamă virtute sau viciu, viciul cel mai fără de speranță fiind cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înduioșa. "Ai naibii", zicea el. Și vorbea tare, se simțea în largul lui în mijlocul febrei colective, a bacșișurilor regești care zăngăneau în jur și a intrigilor care se înnodau înaintea ochilor lor." Totuși, Tarrou socotea că nu era prea multă răutate în atitudinea lui Cottard. Acel "Am trecut prin asta înaintea lor" marca mai mult nefericire decât triumf. "Cred, zicea Tarrou, că începe să țină la acești oameni închiși între cerul și zidurile orașului lor. De exemplu, el le-ar explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acele timpuri să mă scoată la lumină. Ajuns la liman, am câștigat lozul cel mare al vieții, găsindu-mi sufletul pereche (deci o altă minune), care mi-a permis să încheg o familie fericită care mi-a fost scut împotriva răutății vremurilor și a oamenilor. O altă mare minune a fost aceea că, prins în vălmășagul vremurilor de război, cu toată vrăjmășia unor oameni răuvoitori, am fost ocrotit tot timpul și salvat chiar din focul luptei alegându-mă chiar cu brațul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
demn urmaș al bătrânului Gritas, de mult oale și ulcele, ca rezultat al morții violente când încă nu depășise 60 de ani. E vorba de cel mic, mezinul, cu 5-6 ani mai în vârstă ca mine și care, dintr-o răutate cu nimic justificată, pe când eram în clasa I la Priponești m-a lovit fără motiv, bușindu-mă la pământ în mijlocul drumului, peste geanta cu cărți, sfărmându mi placa de ardezie pe care învățam să scriu „cu plumbul de piatră”, după
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
țării un om de nădejde. Era deja în anul II când s-a produs ireparabilul în comportamentul lui. Un vecin invidios, îi spune că este copil înfiat, că părinții pe care îi știe sunt părinți adoptivi și alte și alte răutăți pe care i le spune determinându-l să adopte o poziție net potrivnică celor care l-au crescut în huzur până la acea dată. Drama dramelor se petrece în acea casă până atunci atât de fericită! Zadarnice lacrimile mamei, zadarnice îndemnurile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Te superi dacă iau o portocală? — Hel-lo, spuse pasărea. Aaa, ce se-ntâmplă, doctore? — Te-am întrebat dacă pot să iau o portocală. — Hel-lo. Gerard își pierdu răbdarea. Se întinse spre portocală. Pasărea roș-albastră se repezi să îl ciupească, cu răutate. Gerard se feri și zbură, cu portocala în gură. Se așeză pe un trunchi de copac și se uită în spate. În momentul acela observă că cealaltă pasăre era legată de stinghie. Gerard mâncă portocala pe îndelete. Apoi zbură înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu-i așa? Asya nu s-a putut abține să nu dea aprobator din cap. La urma urmei, avea sentimentul că Johnny Cash ar fi de aceeași părere. — Dar dacă ți se Întâmplă cumva să calci pe o mină de răutate, nu vei cere ajutorul nici unuia din oamenii ăștia. — Și Îți Închipui că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios!a exclamat Asya. — Poate că da, a spus mătușa Banu dând din cap. Să sperăm doar că nu vei fi niciodată nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
face asta! E cea mai mare greșeală pe care ai putea s-o faci. O să-l sperie de moarte. Of, mătușile alea ale tale, nu le cunoști, ești o fată atât de bună Încât nu ești În stare să vezi răutatea, o să-l terorizeze pe bietul băiat cu Întrebările și interogatoriile lor. Armanoush n-a zis nimic. Se auzeau niște foșnete ciudate pe fir și a bănuit că maică-sa Își peria părul În timp ce Îi ținea discursul ăla batjocoritor. — Scumpo, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
absolut În regulă, Îți spun eu; e bine că nu știu nimic despre lucrurile astea, pentru că asta dovedește cât sunt de buni la suflet. Altfel n-ar mai fi buni, nu-i așa? Însă dacă dai peste o mină de răutate, nu o să ceri ajutorul nici unuia dintre oamenii ăștia. Mătușa Banu l-a privit pe domnul Bitter cu groază, Însă acesta Își dăduse jos cerșaful de pe cap, sărise Înapoi, vizavi de locul din care vorbise prima oară, gata să-l Întruchipeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
progres, mediocritate și performanță, moleșeală și energie, insipiditate și intensitate? E diferența între non-existent și existent, motiv pentru care este de preferat ineditul, miraculosul, particularitatea și universalitatea oricărui lucru care există. Ce înseamnă a fi viu? Cu siguranță nu înseamnă răutate și nici nu înseamnă absența intensității, a energiei... a fi viu... cînd știi că ești viu? Atunci cînd ești. Cînd simți. Cînd înțelegi. Dar cît înțelegi și cum înțelegi? Și cum anume ești? Și cît din ceea ce ești înseamnă fericire
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și tot ce avea să-și reproșeze erau fleacuri. Unele femei nu fac față la asemenea situații. Abia acum înțelegea cum se uita el la micuța ei Sofia. Avea ceva drăcesc în el, nimic de zis. Ceva mai mult de răutate oridnară. ă Crezi că ea l-a omorât pentru a preveni ceva de... negândit? Marfa Denisovna desfășură cărțile pentru încă o pasiență. Nu-i mai răspunse lui Porfiri Petrovici și nici nu-și ridică privirea când acesta închise ușa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unele dintre ele, iar simțul tragediei care le stăpânea îi păruse romantic. Acum, aceleași obiecte îi provocau un sentiment visceral și înăbușitor. Nu mai erau obiectele neutre ale vieții de zi cu zi, ci forme ale disperării. Plin de o răutate distructivă, obiectele din portețelan, alamă sau lemn scump păreau acum confecționate direct din materialul cel mai brut al disperării. Porfiri îl recunoscu pe bărbatul de după tejghea și era sigur că și el fusese recunoscut, fiindcă acesta îl privea cu neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sale așezată pe grămada de bagaje, imaginea surprinsă În oglinda laterală a mașinii lui Matthew, și Începu să se simtă vinovată. Dacă i se Întâmplase ceva rău? Își aminti frustrările din cauza lui Charlie, cearta lor, furia care-o cuprinsese din pricina răutăților pe care Desert Rose le spusese despre Matthew. Dar acum furia Îi dispăruse. O sună pe Desert Rose, dar aceasta nu răspunse. Kitty așteptă câteva ore ca Desert Rose să o sune Înapoi, dar nu se Întâmplă așa și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prea semăna Dinu cu un înger, ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparându-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
defect, era știrb, doi dinți îi lipseau chiar în față și scuipa când vorbea. Asta îl împiedica să-l înlăture cu totul pe Domnul Andrei și, pe de altă parte, îl silea să se folosească de toate resursele inteligenței și răutății sale ca să micșoreze numărul celor care preferau să stea ceva mai departe de el din motive de igienă, ca să nu fie stropiți. Drept să spun, m-a surprins când mi-a povestit din ce cauză părăsise circul: «Mă chemase directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație. Singur Mopsul mai bombănea, închipuindu-și că răutățile lui nu ajungeau la mine: „Pietrarul ăsta nu valorează cât un cartof degerat din moment ce Bătrânul nu l-a chemat la el de când a sosit, și a trecut ceva timp, dar face pe nebunul și se plimbă prin azil de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-și îndoielile, decât în șoaptă și cu teamă, de parcă în orice moment Bătrânul ar fi putut să iasă din sala cu oglinzi cu biciul în mână ca să-i pedepsească. Până și Mopsul era prudent. Când, luat de val, scăpa o răutate, se uita îngrijorat la ceilalți care, în asemenea împrejurări, se prefăceau că nici nu auziseră. După ce s-a convins că nu se afla nimeni prin apropiere și coborându-și vocea mai mult decât de obicei încât de abia îl auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umplu gura cu dinți de viplă, dar atunci am urât dantura perfectă a Laurei. — Fiecare își petrece noaptea cum vrea, a râs ea înfruntându-mă mai departe. Tu în cătun, eu... — Tu unde? Și m-am aprins amintindu-mi de răutățile colportate pe seama ei. Tu unde, curvă? Trăsăturile i s-au înăsprit brusc. Și-a smuls mâna și m-a plesnit peste obraz, după care mi-a întors spatele furioasă. Am alergat și i-am ieșit în față. — Laura, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
femeie ciudată, cu furtunile și cu ironiile ei, cu exaltările și cu realismul ei, bolnavă ea însăși de o boală misterioasă, dar refuzând să se îmbolnăvească de boala celorlalți, pe care simțisem nevoia s-o evit și totuși o simplă răutate colportată pe seama ei mă turba. Poate că era mai potrivită pentru mine o femeie ca Marta, care să nu-mi rezerve surprize și care să mă domolească, o femeie sigură, blândă, credincioasă, devotată, crezând în tot ce credeam eu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să audă că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la Prințul, pretindea el. Se îneca în accese de tuse, scuipa sânge, avea ochii aburiți de febră, dar privea cu răutate spre colivie. Că nu se putea ridica din pat? Dar ce importanță avea? Tuberculosul putea ucide și cu ochii. „Un om rău poate orice, domnule scluptor. Orice”. „Lăsați-l în pace, nu-i dați atenție”, îmi făcea semne din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îl pune pe-o masă, pe un trumeau, o coloană scundă de porfiră, și țac țac țac, Îi Împlântă trei săgeți, mi-nchipui, câte una În ochi și a treia În gură“. „Ăștia oameni“, zise Diotallevi. „N-o făceau din răutate“, zise Belbo. „Erau chestiuni de credință. Substanță a unor lucruri sperate. Dă-i Înainte, Casaubon, că Diotallevi al nostru nu pricepe finețurile teologice, el e un deicid murdar“. „Ca să Închei: cruciații Îi Întâlnesc pe paulicieni. Îi Întâlnesc lângă Antiohia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-ar fi pus surdină, suflând Încet ca să nu tulbure liniștea acelei sieste. Tatăl său ieșise după el și fără răutate, cu calmul cuiva care cunoaște legile vieții, Îi spusese: „Cam peste o lună, dacă totul merge cum trebuie, ne Întoarcem acasă. Nici să nu te gândești c-o să mai cânți la trompetă În oraș. Stăpânul casei ne-ar da afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-o vreodată. Nu numai că cititul nu este inofensiv, dar el știe cu siguranță că cititul te poate zăpăci de cap profund. Nu vrea să Înceapă acum să recite litania răului pur care respiră din cărți Încă de la Începutul Firii: răutatea Bibliei, toxicitatea TÎnărului Werther a lui Goethe, care i-a Împins pe mulți tineri la sinucidere, malignitatea operei lui Hitler, Mein Kampf. Și acestea sînt cărți și oamenii le-au citit. Maggie interpretează sărutul prietenesc al lui Wakefield ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Susan brusc, iritată de soră-sa. Cred că următoarea mare chestie va fi că oamenii vor fi Întotdeauna drăguți cu alți oameni pentru că vor purta niște brățări electronice care le vor monitoriza nivelul de agresivitate. De fiecare dată cînd spui răutăți, ești curentat. Băiatul cu sondajul rămîne cu ochii lipiți de decolteul lui Tiffany, Înrămat de lîna de angora; vîrful limbii Îi atîrnă din gură. — Eu cred că pentru un „futu-te“ bine plasat merită să Încasezi un șoc din ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]