3,755 matches
-
un comunicat al televiziunii libere), dar avea deja de partea lui sprijinul generalului Rus, comandantul forțelor aeriene, care după scurt timp a dispus închiderea spațiul aerian al României. Spațiul aerian al țării a fost închis inițial din cauza că pe ecranele radar au început să apare zeci, sute, apoi mii de ținte aeriene care păreau să vină din direcția țărilor vecine. Aceste ținte s-au dovedit a fi false; făceau parte dintr-un război electronic. În jurul orei 12:30 Televiziunea a fost
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
prevăzută cu elemente de conexiune electrică spre exterior, numite terminale sau pini („piciorușe”). I se mai spune și "cip", de la cuvântul englez "chip". Primul care a teoretizat ideea a fost britanicul Geoffrey Dummer, care pe acea vreme lucra la "Royal Radar Establishment". Dar părintele circuitului integrat este considerat americanul Jack Kilby, care l-a creat pe când lucra la "Texas Instruments". Șase luni mai târziu, Robert Noyce, (co-fondator al "Intel") vine cu propria sa variantă pe bază de siliciu, pe când cel al
Circuit integrat () [Corola-website/Science/299063_a_300392]
-
a aflat că acolo a fost perfecționat avionul-spion Lockheed U-2 (cel care a descoperit rachetele nucleare sovietice instalate în Cuba) și aparate precum celebrele avioane de recunoaștere Lockheed U-2/Lockheed A-12 Oxcart/ SR-71 Blackbird sau avionul greu detectabil prin radar (Stealth) Lockheed F-117 Nighthawk (inclusiv varianta inițială la scară 2/3 Lockheed Have Blue), avionul experimental de urmărire a câmpului de luptă Northrop Tacit Blue și aparatul pentru încercări Boeing Bird of Prey. Toate au fost testate în secret. Din
Zona 51 () [Corola-website/Science/298784_a_300113]
-
pentru undele sonore de către olandezul Buys Ballot în 1845. Acesta a confirmat că înălțimea sunetului era mai mare decât frecvența emisă, atunci când sursa sunetului se apropie de receptor, și mai joasă decât frecvența emisă când sursa se îndepărtează de el. Radarul de măsurat viteza unui obiect se bazează pe acest efect. Aparatele radar măsoară lungimea de undă a undelor radio reflectate de o mașină în mișcare, prin aceasta putându-se stabili viteza mobilului. În astronomie, efectul Doppler ne dă certitudinea că
Efectul Doppler () [Corola-website/Science/297839_a_299168]
-
că înălțimea sunetului era mai mare decât frecvența emisă, atunci când sursa sunetului se apropie de receptor, și mai joasă decât frecvența emisă când sursa se îndepărtează de el. Radarul de măsurat viteza unui obiect se bazează pe acest efect. Aparatele radar măsoară lungimea de undă a undelor radio reflectate de o mașină în mișcare, prin aceasta putându-se stabili viteza mobilului. În astronomie, efectul Doppler ne dă certitudinea că universul nu este static, deoarece, conform acestui principiu, stelele ce se depărtează
Efectul Doppler () [Corola-website/Science/297839_a_299168]
-
record nu a fost depășit până în ziua de astazi stil în loc de substanță se critică modul în care a fost expus un argument nu validitatea sa un posibil țărmu a fost de asemenea identificat în apropiere de polul sud prin imagini radar cele trei componente ale unui muzical sunt muzica versurile și cartea factorii de mediu asociați cu apariția schizofreniei includ mediul de viață folosirea de droguri și factorii de stres prenatali angajații care nu au fost dați afară au refuzat să
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
este un avion de vânătoare (interceptor) cu aripa delta, construit de Uniunea Sovietică în anii 1950. Este foarte asemănător cu modelele: Mikoian-Gurevici MiG-21 și Suhoi Șu-7 (care însă are aripa în săgeată). O variantă îmbunătățită a avionului "Șu-9", cu un radar mult mai puternic, a fost denumită Suhoi Șu-11. Variantele de "Șu-9" și "Șu-11" au fost construite într-un număr mai mare de 1200 de exemplare, din care nu a fost exportat nici unul. Configurația era asemănătoare cu a avionului Șu-7 că
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
Spre deosebire de avionul Șu-7, ale cărui comenzi erau greu de acționat, dar aparatul răspundea docil, la „Fishpot” comenzile erau ușor de acționat iar aparatul era manevrabil, dar nu ierta erorile de pilotaj. Avionul Șu-9 avea instalat în conul de admisie un radar destul de primiv, R1L (indicativ NATO : High Fix ), si era înarmat cu 4 rachete ghidate prin radar K-5 (ĂĂ-1 „Alkali”). Datorită lipsei tunului de bord și a slabelor caracteristici radar-rachetă, aparatul Șu-9 dovedea slabe performanțe în lupta aeriană. A existat și
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
comenzile erau ușor de acționat iar aparatul era manevrabil, dar nu ierta erorile de pilotaj. Avionul Șu-9 avea instalat în conul de admisie un radar destul de primiv, R1L (indicativ NATO : High Fix ), si era înarmat cu 4 rachete ghidate prin radar K-5 (ĂĂ-1 „Alkali”). Datorită lipsei tunului de bord și a slabelor caracteristici radar-rachetă, aparatul Șu-9 dovedea slabe performanțe în lupta aeriană. A existat și versiunea dublă comandă de antrenament, însă în număr redus (aproximativ 50 buc). Acesta era complet înarmat
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
Datorită lipsei tunului de bord și a slabelor caracteristici radar-rachetă, aparatul Șu-9 dovedea slabe performanțe în lupta aeriană. A existat și versiunea dublă comandă de antrenament, însă în număr redus (aproximativ 50 buc). Acesta era complet înarmat și cu afișaje radar în ambele cabine, aceasta permițând simularea în bune condiții a situațiilor de luptă, îndeosebi interceptare aeriană. Datorită celui de-al doilea scaun s-a eliminat un rezervor de combustibil, ceea ce a dus la scăderea razei de acțiune, aparatul nefiind considerat
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
militarilor spre sine,separat de Aviația Sovietică.Principal său rol era făcut să intercepteze bombardierele Comandamentului Aerian Strategic (Strategic Air Command) în timp ce penetrau spațiul aerian sovietic într-un scenariu al Războiului Rece.Avea propria rețea de comandă,propriile școli,propriul radar și amplasamente de direcție a sunetului.Era compus din trei ramuri principale:unități de interceptoare,trupe de tehnicieni radio și rachete sol-aer. În 1998,grupările de forțe și cartierele generale PVO care au rămas în Rusia au fuzionat cu Aviația
Apărarea Antiaeriană Sovietică () [Corola-website/Science/308551_a_309880]
-
suprafața lunară. Modulul lunar era partea astronavei Apollo care ateriza pe Lună și apoi revena pe orbita lunară. Cuprindea două componente majore, modulul de coborâre și modulul de ascensiune. Modulul de coborâre conține trenul de aterizare, scara pentru astronauți, antena radarului de aterizare, motorul de coborâre precum și combustibilul pentru aterizare. Avea câteva compartimente folosite pentru transportul componentelor experimentelor pentru suprafața lunară ALSEP, căruciorul pentru echipament (folosit doar în cadrul misiunii Apollo 14, roverul lunar (Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17), camera
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
oxigenului, apei de răcire și băut precum și bateriile principale. De scara astronauților era fixată și o placă comemorativă. Modulul ascensional conține cabina echipajului, panoul de instrumente, portul de andocare, ușa pentru coborârea astronauților, sistemul reactiv RCS, antenele de comunicație și radar, motorul ascensional, combustibil și oxigen suficient pentru revenirea pe orbita lunară și întâlnirea cu modulele de comandă și de serviciu.
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
generație și au montat un sistem de navigare prin satelit (localizare prin satelit cu ajutorul "GLONASS", alternativa rusească la GPS). Ghidajul armelor lansate se poate face de asemenea prin satelit. Bombardierul poate zbura la o înălțime foarte mică de sol cu ajutorul radarului Sopka ("deal") de evitare a solului montat în cupola pentru echipament radar din vârful bombardierului. Zborul la o înălțime foarte mică a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
satelit cu ajutorul "GLONASS", alternativa rusească la GPS). Ghidajul armelor lansate se poate face de asemenea prin satelit. Bombardierul poate zbura la o înălțime foarte mică de sol cu ajutorul radarului Sopka ("deal") de evitare a solului montat în cupola pentru echipament radar din vârful bombardierului. Zborul la o înălțime foarte mică a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și rachetele de ultimă generație Kh-101 (acuratețea de lovire este de 6-9 metri
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
la o înălțime foarte mică de sol cu ajutorul radarului Sopka ("deal") de evitare a solului montat în cupola pentru echipament radar din vârful bombardierului. Zborul la o înălțime foarte mică a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și rachetele de ultimă generație Kh-101 (acuratețea de lovire este de 6-9 metri) și Kh-555 (rachete de croazieră strategice din familia de rachete Kh-55). Modelul de rachetă Kh-102 este purtător de focoase nucleare
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
sunt cu 25% mai mari decât ale modelului Horneț anterior. În plus, gurile de aspirație a aerului au căpătat dimensiuni sporite pentru a alimenta noile turbojeturi, model General Electric F414-GE-400, motoare ce au fost concepute pentru a reduce secțiunea transversala radar. În realitate, reducerea secțiunii transversale radar a reprezentat o mare realizare în reproiectarea aeronavei, astfel că Super Horneț este prevăzut cu un înveliș absorbant al undelor radar și cu panouri și fante atent proiectate, ce mențin la minimum nivelul de
F/A-18E/F Super Hornet () [Corola-website/Science/308067_a_309396]
-
ale modelului Horneț anterior. În plus, gurile de aspirație a aerului au căpătat dimensiuni sporite pentru a alimenta noile turbojeturi, model General Electric F414-GE-400, motoare ce au fost concepute pentru a reduce secțiunea transversala radar. În realitate, reducerea secțiunii transversale radar a reprezentat o mare realizare în reproiectarea aeronavei, astfel că Super Horneț este prevăzut cu un înveliș absorbant al undelor radar și cu panouri și fante atent proiectate, ce mențin la minimum nivelul de detectare radar. Totuși, unele dintre cele
F/A-18E/F Super Hornet () [Corola-website/Science/308067_a_309396]
-
General Electric F414-GE-400, motoare ce au fost concepute pentru a reduce secțiunea transversala radar. În realitate, reducerea secțiunii transversale radar a reprezentat o mare realizare în reproiectarea aeronavei, astfel că Super Horneț este prevăzut cu un înveliș absorbant al undelor radar și cu panouri și fante atent proiectate, ce mențin la minimum nivelul de detectare radar. Totuși, unele dintre cele mai importante îmbunătățiri aduse vechiului Horneț sunt ținute în cel mai mare secret.Din prima jumătate a anului 2008, acest avion
F/A-18E/F Super Hornet () [Corola-website/Science/308067_a_309396]
-
realitate, reducerea secțiunii transversale radar a reprezentat o mare realizare în reproiectarea aeronavei, astfel că Super Horneț este prevăzut cu un înveliș absorbant al undelor radar și cu panouri și fante atent proiectate, ce mențin la minimum nivelul de detectare radar. Totuși, unele dintre cele mai importante îmbunătățiri aduse vechiului Horneț sunt ținute în cel mai mare secret.Din prima jumătate a anului 2008, acest avion se află în dotarea a 20 de escadrile operaționale ale Forțelor Navale SUA; este considerat
F/A-18E/F Super Hornet () [Corola-website/Science/308067_a_309396]
-
de patrulare a apelor de coastă. Din aceste motive, echipajele distrugătoarelor erau slab pregătite în ceea ce privește lupta împotriva submarinelor. Dezvoltarea sonarului, (cunoscut și cu numele de ASDIC), a fost crucială pentru luptele din Atlantic într-un mod similar cu importanța dezvoltării radarului pentru victoria în bătăliei aeriene pentru Anglia. Acronimul ASDIC este considerat ca derivând de la Anti-Submarine Detection Investigation Committee sau Allied Submarine Detection Investigation Committee, sau cel puțin aceasta a fost explicația oficială, atunci când existență sistemului a devenit publică. Se pare
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
mijlocul convoaielor. Vasele de escortă, care erau în număr insuficient, nu reușeau să dea un răspuns adecvat atacurilor multiple ale submarinelor, care lansau torpilele noaptea la suprafață, deoarece dispozitivele de detectare ASDIC erau folositoare doar împotriva țintelor de adâncime. Primele radare, care funcținau în banda de frevențe VHF, nu erau eficiente împotriva țintelor mici, precum submarinele aflate la suprafață. Tactica „haitelor” a fost folosită cu succes pentru prima oară în septembrie - octombrie 1940 cu efecte devastatoare pentru convoaiele aliate. Pe 21
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
contactul cu navele din convoiele atlantice și controlul acestora era mult mai lesnicios. S-a trecut la o cooperare mai strânsă cu avioanele de recunoaștere. În aprilie, Amiralitatea a preluat controlul Comandamentului de coastă a aviației. La nivel tactic, noile radare cu unde scurte, care puteau detecta submarinele aflate la suprafață, vasele maritime mici și avioanele au început să intre în dotarea Marinei în timpul anului 1941. Impactul acestor schimbări s-a făcut remarcat în bătăliile convoaielor și primăvara anului 1941. La
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
târziu, vasele de escortă a convoiului HX-112, grupul al 3-lea de escortă format din trei distrugătoare și două corvete, au făcut față atacului unei „haite” de submarine. Submarinul „U 100” a fost scufundat după ce a fost detectat de un radar de pe distrugătorul „Vanoc”. După aceea, submarinul „U 99” a fost căutat și distrus, iar mebrii supraviețuitori ai echipajului au fost luați prizonieri. Dönitz pierduse în acel moment pe trei dintre așii submariniști: Kretschmer, Prien și Schepke. Dönitz a luat hotărârea
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
au pus între timp la punct un indicator osciloscopic, care detecta instantaneu poziția emițătorului real, nu al fantomei acestuia. Folosind această tehnologie, aproape că nu mai era nevoie de triangulație - escorta folosea direcția dată de echipamentul HF/DF și folosea radarul pentru detectarea poziției exacte a țintei. Numeroase submarine germane au fost detectate și scufundate datorită folosirii acestei tehnologii, un exemplu al marilor diferențe aduse în lupte de mici invenții. Un factor hotărâtor în obținerea de către britanici a succesului împotriva submarinelor
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]