5,656 matches
-
gen Manzoni) prin care povestitorul pătrunde psihologia individuală și socială. Trăsătura stilistică dominantă a scriitorilor încadrați în a treia variantă stilistică este oralitatea. Dacă prin retorism am înțeles, în primul rând, adresarea emfatică și persuasivă către lector, accentul căzând pe receptare, oralitatea privește emițătorul artist, exprimarea cât mai "naturală" a acestuia, lipsa de emfază, plăcerea autoascultării. De obicei, are loc orientarea spre limbajul familiar sau (și) popular. În măsura talentului lor, fiecare din cei trei prozatori care ilustrează această variantă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
receptat, trebuie să respecte triada ciceroniană și quintiliană deopotrivă delectare, persuadere, docere, predosloviile nu uită imperativul estetic, condiție a atragerii cititorului între paginile cărții. Din această perspectivă, metaforele cărții devin emblematici ambreiori retorici în măsură să influențeze decisiv demersul de receptare, scriitorii concepând opera însăși ca pe un spațio-timp simbolic ce-i conține și le determină scriitura. Cartea grădină a desfătării (la Antim Ivireanul, într-una dintre dedicațiile sale, susținută și de metafora tiparului "râu de aur"65, în debutul Florii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
context, prin capacitatea sa de a concentra, sintetiza și dezvolta în același text o mare parte a metaforelor perioadei, predoslovia la Evanghelie învățătoare, Govora, 1642, a lui Udriște Năsturel 77. Astfel, metaforei cărții grădină îi corespunde, aici, cea a cărții-floare: receptarea se face sub semnul esteticului și al senzorialului ca variantă de exploatare a lui drept formă de cunoaștere deplină a lumii, în toate ipostazele ei, într-un fel de împărtășire simbolică, prin intermediul celor cinci simțuri, cu tainele lumii divine. "Floare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mirosului " și mirosiți întru ia mirezma ceriului", gustului "și cu aceia îndulciți sufletele voastre cu dulciața fără sațiu", văzului "și cu vedéria frămseției, veseliți ochii cei înțelegători". Lectura, însă, cum era de așteptat, mizează pe o sublimare a simțurilor, prin receptarea lor prin excelență în cheie spirituală, ca oferind acces la esență, pentru că "ochii cei înțelegători" au ca miză să "cunoașteți rădăcina bunâtăției lui, că iaste mult roditoare de înțelégeré sufletéscî". Într-o frază amplă, unde Udriște Năsturel excelează în construcția
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cazurile în care zoologii au preluat, în scopuri taxonomice precise, denumirile biblice ale unor animale mai rare, în varianta lor latinească. De aici, pe cale livrescă, formațiunea lexicală respectivă a putut pătrunde în terminologiile specifice din limbile moderne. Informații utile despre receptarea și interpretarea rarului cuvânt primim dintr-un cunoscut lexicon al limbii grecești folosită în epoca patristică (LAMPE, s.v. murmhkolevwn). Prima referire este la cel mai cunoscut bestiariu al antichității, Fiziologul, operă a unui anonim creștin grecofon din secolele al II
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
VULG. = Biblia ad vetustissima exemplaria castigata [...], Antwerpiae, ex officina Christophori Plantini, 1565 [Vulgata Clementina]. b) Literatură secundară Munteanu, Eugen, 2008, Lexicologie biblică românească, Humanitas, București. Munteanu, Eugen, 2011, Tradiția biblică românească. Coordonate, stadiu al cercetării, potențial, în: Eugen Munteanu (coord.), Receptarea Sfintei Scripturi, între filologie, hermeneutică și traductologie. Lucrările Simpozionului Național "Explorări în tradiția biblică românească și Europeană", Iași, 28-29 octombrie 2010, Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", p. 11-20. Munteanu, Eugen, 2013, Hapax legomanea în versiunea "Milescu" a Vechiului Testamnt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
reprezentanții Bisericii văd neputincioși cum cele ocrotite de zidurile mănăstirii sunt scoase la lumină, cititorul complice savurează, pentru prima oară în literatura română 122, parfumul intens, strident al mănăstirii. Literatura lui Damian Stănoiu este esențialmente context-bound fiction, în sensul că receptarea ei adecvată depinde de cunoașterea modelului real al mănăstirii și de o serie de date contextuale indispensabile pentru calificarea cititorului în perspectiva jocurilor textului. Reținând această premisă, mă voi referi în continuare la câteva elemente definitorii ale artei monahului de la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că exotismul anulează caracterul de roman istoric al lui Salammbô (aceste considerații au la originea lor afirmațiile lui Gustave Lanson din L'art de la Prose, Paris, Librairie des Annales, 1809, p. 232). În literatura română sunt cunoscute diferitele modalități de receptare a romanului sadovenian Creanga de aur. 46 Ceea ce nu înseamnă că, uneori, redarea artistică a lumii vechi, arhaice, nu a dus la experimente inovative lexical gen Tolkien (era bun lexicolog și lexicograf , a știut cum și cât să inoveze), sau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ultima carte în limba franceză -, cu dus-întors insidioase, discrete, imprevizibile, în ciuda abandonului declarat al primei limbi în favoarea celei de a doua. La aceasta se adaugă, așa cum vom vedea, datele de publicare, adesea mult decalate față de momentul scrierii, ceea ce falsifică parțial receptarea, deoarece orizontul de așteptare a publicului s-a deplasat între timp. Tînărul Cioran uimește prin patima și fanatismul său ames tecat cu luciditate, înzecite de un aer aparent boem, de sponta neitatea și dezinvoltura limbii române. Adultul parizian le regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în orice "paradigmă" sau construct teoretic ne-am situa cercetarea; lectura proprie asupra trecutului lăsând "urme" (în sensul derridarian al termenului) în articularea specifică a viziunii propuse. De asemenea, implicațiile asupra conceptelor de spațiu și timp24 și schimbările percepute în receptarea lor de la o epocă la alta formează un domeniu important în interiorul căruia se poate identifica o serie de chei ale înțelegerii unei perioade. În orice caz, deși deschiderile implicate de o receptare istorică a termenului postmodernism sunt relevante, chiar dacă par
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de spațiu și timp24 și schimbările percepute în receptarea lor de la o epocă la alta formează un domeniu important în interiorul căruia se poate identifica o serie de chei ale înțelegerii unei perioade. În orice caz, deși deschiderile implicate de o receptare istorică a termenului postmodernism sunt relevante, chiar dacă par, la o primă analiză, a situa fenomenul doar în relație cu epoca precedentă, nu toți criticii postmodernismului s-au implicat într-un asemenea demers. Astfel, dacă Fredric Jameson subliniază că, în utilizarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în cultura română de postmodernism atestă preocuparea pentru acest curent, în special în artă, critică literară și filosofie. Numărul tematic al revistei Caiete critice 79 din 1986 a fost celebru în epocă și a rămas o referință necesară pentru înțelegerea receptării și interpretării postmodernismului în România. Dacă în prima secțiune a acestuia, un număr însemnat de autori români puneau în discuție conceptul de postmodernism în literatură, muzică, filosofie, arhitectură, istorie, partea a doua conținea traduceri ale unor texte esențiale ce aparțineau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-le dedicate cursuri universitare, lucrări românești de interpretare și critică, polemici în revistele de cultură, precum și o mai largă difuzare a textelor de bază ale postmodernismului prin intermediul traducerilor, astfel încât se poate vorbi cel puțin de conturarea unei istorii proprii în ceea ce privește receptarea fenomenului postmodern și hermeneutica aferentă acesteia. Cât despre conturarea unei "tradiții", anii ce vor urma vor da seama, probabil, și de acest lucru. Rămâne de văzut, de asemenea, ce terminologie va fi general acceptată la noi dintre cele propuse: fracturism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezent continuu și într-o simultaneitate mondială. Anthony Giddens discută despre o ruptură a spațiului de timp o dată cu apariția modernității, în timp ce David Harvey adâncește tema compresiei spațiu-timp ce este regăsită și în criza reprezentării dezvăluită de literatură și artă. Criza receptării spațiului și a timpului a fost accentuată și de o serie de invenții cum ar fi telefonul sau telegraful, care relativizau și fragmentau aceste două coordonate, conducând, implicit, la anihilarea spațiului prin timp. În mod contrar, Fr. Jameson atribuie trecerea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
creator, opera postmodernă nu mai este manifestarea unei asemenea instanțe, care fie se dorește să fi "dispărut" din scena discursivă, fie este prezentă într-o multitudine de euri disparate sau "false". Dacă modernii asumă faptul că intenția creatorului este cheia receptării și decriptării operei, postmodernii cultivă impersonalitatea, considerând că activitatea creatoare ține doar de asumarea unor procese mecanice și roluri sociale. Artistul modern, de pildă, se vrea a fi o personalitate unitară ce se ghidează după valori ca unicitatea, permanența, în timp ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scenă dintr-o expoziție hiperrealistă de la Beaubourg, unde expunerea unor manechine absolut realist realizate, așezate într-o poziție comună, refuză orice privire și orice tip de hermeneutică. Spectatorul este contrariat el încearcă să vadă ceva, să instituie o grilă de receptare, dar totul este inutil, căci totul este deja acolo, în instantaneitatea și nuditatea sa. O imagine în care privirea este negată devine imposibilă, receptorul nu poate privi, ci doar verifica existența și obiectivitatea lucrurilor, perfecțiunea simulacrului, care creează fascinație. Pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a limbajului etc. A treia serie de opoziții este desemnată de cuplul discurs text, astfel încât discursul este conceput drept includerea unui text în contextul său, context înțeles și de Jean-Michel Adam ca reprezentând setul de condiții de producere și de receptare ale discursului. A patra poziționare este dată de discurs versus enunț, care vine în continuarea celei precedente, și care pare a se constitui într-o caracteristică a demersului analizei discursului în Franța. În acest sens este citat Guespin, care consideră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriitura; aceasta din urmă este un text văzut ca producere sau, în termeni barthesieni, un mod diferit de țesere a unui text, în funcție de substratul profund al unei epoci, curent sau moment istoric. Fiecare epocă impune o anumită grilă hermeneutică de receptare și interpretare a unor stări și evenimente, iar ea se regăsește în operele literare și filosofice la nivelul profund al scriiturii. În acest sens putem înțelege, pe de o parte, scriitura la Roland Barthes ca pe un "act de solidaritate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a situației limbajului și a rolului lingvisticii; el este reabilitat complet atunci când, în Critică și adevăr, se susține că totul este scriitură, mai ales când sensul unei opere este plural, iar autorul nu face decât să reliefeze posibilele ipostaze ale receptării și înțelegerii. A scrie nu înseamnă neapărat a comunica, dacă ne gândim că autorul, pentru Barthes, este instanța căreia i se refuză "ultima replică". În aceeași măsură, însă, autorul este un infidel, pentru că nu oferă înțelesuri deja fixate, ci un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-ului din poziția de origine a teoriei și a criticii este legată intrinsec de atitudinea de devalorizare a narativului, prezentă în La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au pretenția de a se institui drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea repetițiilor diferenței și nu ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică acaparatorii. "Antiforma" disjunctivă și deschisă anihilează distanța impusă de opera modernă, impunând participarea receptorilor la săvârșirea produsului cultural. Codul universal al scriiturii moderne este spart în ideolecte, iar democratizarea receptării sale diminuează hegemonia hermeneutică, "cultura elitelor" fiind oarecum înlocuită de "cultura maselor". Cu toate că eroismul dezintegrării este considerat a fi o constantă a culturii începând cu modernismul și multe trăsături sunt comune celor două fenomene culturale, se poate remarca prezența opozițiilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe cât i-au intoxicat pe alții"332. Oricum, indiferent de reacția pe care a provocat-o în diverse arii ale publicului său, concluzia este aceeași: este mult prea dificil să-l eviți pe Baudrillard! (Barry Smart). Foarte mulți comentatori atestă receptarea lui Baudrillard și a lucrărilor sale drept una controversată, deseori contestată cu vehemență și de cele mai multe ori aflată sub semnul perplexității. Aceeași dificultate de a-l clasa pe Baudrillard (paleta existentă fiind destul de vastă, de la filosof la patafizician sau teoretician
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
figură emblematică a postmodernismului, un caz de-al său. Majoritatea subiectelor asupra cărora a scris s-au constituit în teme-forță ale dezbaterii postmoderne (pentru a nu da decât un exemplu, Nicholas Gane afirma că simularea reprezintă o categorie cheie a receptării postmodernismului, și deși alți gânditori s-au ocupat de acest subiect, precum Virilio, Debord, Eco, forța cu care ideea a fost pusă în scenă a făcut ca acest concept să fie asociat îndeosebi cu numele lui Jean Baudrillard, ale cărui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le cumpăra, pe baza procedeului sugerării/demostrării a ceea ce este util sau bun pentru cumpărător (în deliberativ). Dar transformarea publicității însăși în obiect de consum s-a soldat uneori cu o deviere de la obiectivul adeziunii la adevărul discursului către o receptare predominant estetică, ce îi conferă discursului publicitar un caracter "gratuit". În acest sens, de pildă, Leo Spitzer 364 a făcut o analiză a discursului publicitar în termenii asemănării cu discursul poetic, și deși se situează pe cu totul alte aliniamente
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Debord plasează un loc important în economia societății moderne consumului timpului și în special consumului timpului liber. Trecerea de la timpul ciclic al societăților primitive la timpul producției, dominat de lozinca "time is money", a introdus o serie de modificări în receptarea sensului activităților umane. Timpul producției sau timpul-marfă, deși se măsoară în special în muncă "alienată", mai păstrează ceva din vechiul ritm al societăților preindustriale; tocmai de aceea Debord îl numește "timp pseudociclic", un timp "al consumului supraviețuirii economice moderne, supraviețuire
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]