7,235 matches
-
eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la rândul lui, obârșie a unei noi circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație, să-ți oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși, vârtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros, pornind de pe oricare din trep tele lor. Dinaintea acestei epidemii, o singură consolare: așa cum un viciu adoptat le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în orice caz, le șubrezește simțitor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Saturnaliilor este și el moștenitorul unui prototip din vechime care, după ce-l personifica pe regele Saturn și își permitea, timp de o lună, toate excesele, era sacrificat în mod solemn pe altarul zeului. Grație autodafeului de la Dijon, iată deci eroul reconstituit cu toate trăsăturile lui, iar faptul că, vrînd să termine cu Moș Crăciun, clericii din acest oraș n-au făcut altceva decît să reconstituie în plenitudinea ei, după o eclipsă de cîteva milenii, o figură rituală căreia și-au asumat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
excesele, era sacrificat în mod solemn pe altarul zeului. Grație autodafeului de la Dijon, iată deci eroul reconstituit cu toate trăsăturile lui, iar faptul că, vrînd să termine cu Moș Crăciun, clericii din acest oraș n-au făcut altceva decît să reconstituie în plenitudinea ei, după o eclipsă de cîteva milenii, o figură rituală căreia și-au asumat astfel sarcina, sub pretextul de a o distruge, să-i dovedească ei înșiși perenitatea nu este cel mai mic paradox al acestei povești neobișnuite
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
micro, țin de ordine de mărime rămase mult timp nebănuite șochează bunul-simț asemenea celor mai extravagante construcții mitice. Pentru nespecialist, și cu atît mai mult pentru omul de pe stradă, lumea pe care încearcă să o descrie fizicienii pentru ei înșiși reconstituie un fel de echivalent a ceea ce strămoșii noștri îndepărtați concepeau ca fiind o lume supranaturală, unde totul se petrece altfel - cel mai adesea invers - decît în lumea obișnuită. Pentru a încerca să-și reprezinte această lume supranaturală, anticii și, mai
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a religiei Umanității va fi să o restabilească. În această pri vință, popoarele occidentale rămase la adăpost de protestantism - și care au păstrat cel mai bine „fericita cultură morală a Evului Mediu” - vor fi și cele mai în măsură să reconstituie idealul națiunilor independente din punct de vedere temporal, „dar legate spiritual printr-o agregare liber consimțită”. în evoluția istorică a Occidentului, etapa negativismului protestant, unde s-au oprit Germania și Anglia, sau cea a deismului voltairian care l-a înlocuit
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
acele ființe numite generic dinozauri, ocupând pământul, apa și chiar aerul. Hegemonia le-a permis gigantismul. Și cu asta, paralela se restabilește: omul, hegemon astăzi, cunoaște, În puținul timp de când mișună pe pământ, o creștere continuă a Înălțimii... Rămâne să reconstituim și acea concentrație de bioxid de carbon, care să inducă temperatura de seră din vremea dinozaurilor, pentru a le urma destinul... Vreme de 150 de milioane de ani, cât au viețuit, ei au călcat dur pe mediu, slăbindu-și astfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și nici nu ne putem opune. Deocamdată avem viitorul În față, căci mediul se află, pentru Încă câteva bune milioane de ani, În acel minim al concentrației oxigenului care ne favorizează. Totul este să nu grăbim ritmul faptelor din Natură, reconstituind atmosfera bogată În bioxid de carbon și temperatura. Dinozaurii n’au avut Încotro: așa era pe atunci. Dar noi o facem, Încet dar sigur, cu bună știință. Cu viitorul În față avem Însă și timpul În care să punem la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fie și ca pragmatic profesionist - tot femeia. Prin Îndemn sau, dimpotrivă, opoziție. Că am și sângerat, e altă poveste. Și m’am Împlinit spiritual numai când femeia m’a silit să văd că rana androginului pe care trebuia să-l reconstitui, eu - andros - cu ea - gine - sângerează, promovând vindecarea prin unire. E o aspirație, doar la infinit Împlinită, dar care produce ceva. Acum vorbe, altădată și altundeva poate, o cale. Pentru mai... cum să le spun? Mulți, multe? „Meridian“, 29 iunie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
imposibil să evacuez În totalitate aerul de sub clopot. Asta ar Însemna maxima negentropie, polarizare adică, anume nici un atom În incintă dar toți În afara ei. Așa ceva nu poate exista nicăieri În Univers și, prin urmare, o atmosferă chiar rarefiată se va reconstitui sub clopot pe seama chiar a materialului acestuia, silit se se „evapore“... Nici sustentația magnetică nu e infailibilă, căci orice piesă metalică care se mișcă Într’un câmp magnetic naște un curent electric, zișii curenți Foucault, din ce altceva decât din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la energia care pune În mișcare acest circuit? Și care vine dinafară, de la Soare, precum motorul mașinii o ia din benzină; à propos: dacă i-am adăuga „animalului“ motor și un fel de „plantă“, ceva capabil ca din fum să reconstituie benzina, am copia acel perpetuum mobile care e Natura din jur, dar și nevoia unei surse de energie primară... Să privesc și spre Univers: Oi fi eu ignorant, ne or fi poate prea sărace cunoștințele pe măsură ce distanța devine prea mare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Vorbe de clacă 1. Omniprezenta apă Extrovertit de felul meu, nu pot rezista ispitei de a vă face părtași la cât mai multe din gândurile mele, chiar și dintre acelea materializate efemer; o discuție liberă, dar radiodifuzată, pe care o reconstitui acum, urmărind niște notițe care acoperă un pachet de țigări. Celălalt fumător, de dincolo de microfon, redactorul Aurel Brumă, m’a Îndemnat la o gură de apă (!?). Dar nu din oricare, căci apa e atât de diversă pe cât e de universală
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de apa locului... „Radioalmanah“, 22 aprilie 1995, ora l7,50 2. Piramidal(„“) Eram dator cu ceva detalii Încă dintr’unul din primele capitole ale „Pro Naturii“. Iată că aceeași gazdă, Radioul ieșean, Îmi prilejuiește achitarea de aceeași datorie. Și iarăși reconstitui o discuție radiofonică după concisele Însemnări făcute cu acel prilej. Interlocutorul, redactorul Aurel Brumă, m’a „zădărât“ de astă dată asupra unui subiect controversat, efectul de piramidă, silindu-mă să expun câteva din observațiile mele experimentale. Prezența unui corp Într
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a aruncat-o Aurel Brumă: A fost Noe genetician? À propos de extrapolarea forțată de către public a geneticii pe teritoriul unei pure tehnici, cultura in vitro, dar și de arca aceluia pe care se pare c’ar trebui s’o reconstituim, desigur În altă formă, pentru a salva biodiversitatea. Desigur, povestea poate Încăpea În mintea mea doar ca simbol: potop-salvare-arcă. Să vedem ce-o să rămână după foarfecă, 5 minute, căci discuția e lungă... Potop este și acum, anume poluarea. Un potop
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
răspunde - acum - acestor tehnici, decât ca celule canceroase, de care desigur n’avem nevoie. Un animal viabil poate fi conservat, tezaurizat În acea „bancă“ doar prin crioconservarea unui embrion. Există și un păcat. Anume, după „potop“ vom putea debarca pasagerii, reconstitui biodiversitatea, doar În măsura reconstituirii prealabile a mediului, așa cum și-l dorește fiecare genom pentru a se manifesta, treabă pe care o cred aproape imposibilă. Mai degrabă cred că omul va Încerca ocolirea consecințelor „potopului“ prin evadarea În spațiu, când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la telefon. La capătul firului e un prieten radiofonist: Nicolae Tomescu. Se interesează - dar nu știu că el „birjărește“ acum „Radiosfera“, deci sunt În direct - de ultima mea bucurie: mi-a mai ieșit un brevet. Verba volant... deci hai să reconstitui, din note luate fugitiv, convorbirea. Brevetul cu pricina - bun pretext - se referă la hemodializă, În fond o ultrafiltrare, printr’o membrană care separă sângele pacientului de o soluție izotonică, membrană traversată astfel, după gradientul de concentrație, de substanțele conținute În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că va deveni, dintr’o ramură a biologiei, știința supremă, integratoare, a lumii. Dar nu de orice antiteze e vorba, ci de acelea care alcătuiesc o dihotomie. În care un Întreg e astfel despicat Încât din fiecare parte se poate reconstitui și cealaltă, dar și Întregul. Exemple? ADN-ul care, În cursul diviziunii celulare, folosește fiecare din cele două catene ale sale pentru a reproduce, ca’ntr’o matriță, pe cealaltă. Planta, aceea pe care o vedem cu toții, fasolea de pildă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
descoperind cărbunele. Apoi, pentru setea vitezomană a automobilului, petrolul. Dar astfel am scos la iveală gunoaiele epocilor trecute, eliberând carbonul, desigur sub formă de bioxid. Mereu, de e vorba de cărbune, petrol ori gaze, bioxid de carbon, care tinde să reconstituie condițiile vechii ere, aceea În care nu doar că nu existam, dar nici nu puteam pune problema existenței noastre. Bioxidul de carbon determină din nou efectul de seră, creșterea aberantă a temperaturii, dar și un aer viciat pentru noile achiziții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Pe fondul „cortinei“, intru În cabină și... surpriză: radactorul, doamna Mariana Ștefan-Antohi, e Înăuntru, luându-l, din zbor, la Întrebări pe bietul Cristi; Între timp, becul roșu s’a aprins... noroc de memoria mea pisicească, ce-mi permite acum să reconstitui: «În curând, rubrica Împlinește un an de viață. Cât Îl privește pe personaj, trebuie să recunosc că În emisie am mințit (oare?): e real. Da, e real, dar În sufletul meu - deja au trecut 5 ani... Și astfel vine de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care se bazează toată civilizația cu care vă Împăunați. Așa adăugați bioxid de carbon din alte epoci la cel din atmosfera de astăzi, și recunoaște că nu numai efectul de seră devine astfel o problemă, dar și faptul că reconstituiți astfel - Împotriva lucrării Naturii - un mediu demult apus, care nu vă este nici vouă, nici nouă favorabil. Dimpotrivă, cu toții suntem „copiii“ unei atmosfere sărace În acest gaz. Asta o știu și eu, Moti, dar nu văd ce legătură are cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Eu le-aș asocia altui sistem de antiteze. Apa entropică, din pricina aceleiași avidități energetice, focul negentropic pentru disponibilitățile lui În acest sens. Și așa, cele două Elemente nu se Împacă de fel, distrugându-se reciproc. Doar că apa se va reconstitui din abur, nu și energia care se va disipa, degradând concentrarea-i punctiformă care e focul... Să fiu iertat, dar cam asta-mi pare și soarta bărbatului, care de altfel trăiește mai puțin decât femeia, diferența fiind poate folcloric consacratele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Măgura. Nimic mai firesc, căci vechea lagună a nu prea adâncii Mări Sarmatice care acoperea cândva Moldova toată, găzduise și formarea petrolului, dar și evaporarea mării În preajma vechiului țărm „Închingând“ țițeiul. Mi-am pus În gând ca, dizolvând sarea, să reconstitui marea, căci tot vă bateți joc de cele pe care le mai aveți... À propos: e bine de știut că, deși separarea sării de apa mării e un proces negentropic, ce necesită implicit multă energie liberă, sarea e o entropică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Întregii omeniri vreo două secole, bașca și câtă au cărat romanii, bizantinii, turcii... Alții, pe aiurea, au depus și depun Încă multă trudă pentru a o obține din mare. E mare nevoie de ea, căci orice organism animal, inclusiv omul, reconstituie În sine, mereu și mereu, o „mare“ interioară, lichidul interstițial adică, cu o compoziție sacralizată, aceea a mării propriu zise din vremea nașterii primelor pluricelulare; asta ca să fiu simplistă... Așa vorbind, sunt tentată, eu, picătura de apă, să vă plâng
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
râu care se vîrsa în adânca parte a mării care de mii de ani acoperea tot câmpul tesalian. Acolo unde încep primele ridicături ale șirului muntos Kalambaca. A fost distrus de cuceritorii romani pe când se numea Eghinion. Supraviețuitorii l-au reconstituit și a dăinuit încă mulți ani, până prin secolul al-XI-lea cînd se numea Staghi. Fiind ocupat de turci, aceștia i-au dat denumirea de Kalambak. „Ultimul colț al vieții lumești” din această regiune este satul Kastraki. Sat mic protejat de stâncile
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pe autorul de pe copertă (omul biografic pe care îl cercetează cu o mare acuitate Sainte-Beuve). Valentin Coșereanu este avertizat asupra acestor primejdii și se ferește să stabilească relații directe între poem și un fapt din biografia poetului, mulțumindu-se să reconstituie, așa cum am spus, istoria din afară care însoțește scrierile lui Eminescu: istoria Ipoteștilor, istoria casei în care au locuit Eminovicii, împrejurările (codrul, lacul), personajele care au venit în contact cu familia Căminarului, istoria bisericii, întâmplări din viață care, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
creației eminesciene, căci timpul nu este altceva decât o măsură a schimbării. Nici spațiul nici timpul nu au vreo existență în afara sistemului de relații în evoluție care cuprinde universul 4. Partea a doua a volumului (Ipostaze ale sublimării) urmărește să reconstituie procesul prin care s-a ajuns la seninătatea abstractă 5 despre care vorbea Maiorescu, căci poetul se refugia, cu melancolie impersonală, într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei 6; este tocmai lumea de sensuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]