17,529 matches
-
plecarea fiului. Cu siguranță, nu s-ar mulțumi cu această povestire fără final real și care omite atîtea detalii, concentrîndu-se asupra a ceea ce-l interesează de fapt pe naratorul-poet argenitinian: amețeala identității, locul omului în timp și problema memoriei. 5. Referent evolutiv și identitate narativă Problema identității narative trece prin reluările referentului personajului principal. În urma examinării acestei probleme (abordată în cap. 4, § 1), putem sublinia importanța lanțurilor de co-referință și a anaforelor ca factori de reluare și de coeziune textuală, precum și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fără final real și care omite atîtea detalii, concentrîndu-se asupra a ceea ce-l interesează de fapt pe naratorul-poet argenitinian: amețeala identității, locul omului în timp și problema memoriei. 5. Referent evolutiv și identitate narativă Problema identității narative trece prin reluările referentului personajului principal. În urma examinării acestei probleme (abordată în cap. 4, § 1), putem sublinia importanța lanțurilor de co-referință și a anaforelor ca factori de reluare și de coeziune textuală, precum și de progresie a sensului. Într-adevăr, personajul central suferă, de-a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
co-referință și a anaforelor ca factori de reluare și de coeziune textuală, precum și de progresie a sensului. Într-adevăr, personajul central suferă, de-a lungul întregii povestiri, o serie de schimbări în desemnarea identității sale. Putem vorbi chiar de un referent evolutiv. Lanțul se deschide cu "un copil" [e2a] și continuă cu două pronominalizări: "l-" [e2b], "îl" [3a]. Apoi se deschide însă un nou lanț cu "un indian (cu ochi albaștri)" [3b] și cu ipoteza unei identități posibile a celor două
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
indian (cu ochi albaștri)" [3b] și cu ipoteza unei identități posibile a celor două personaje. În P4, primul pronume "Îl" [e4a] referă la indian, în timp ce al doilea ("avură chiar senzația că-L recunosc") [e4b] trimite clar la fiul căutat. Identitatea referentului este încă nesigură, așa cum indică verbul modal "a avea senzația". Continuarea din [e5a] nu se pronunță asupra acestei identități vagi: fraza începe cu hiperonimul "Omul" și continuă cu o serie de reluări pronominale neutre în "el" (prezent în desinența verbelor
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se face fie în funcție de poziția corpului enunțătorului, fie prin raportarea la un alt element din cotext. D. Maingueneau observă tendința povestirii clasice de a oferi o rețea cât mai transparentă de referințe spațiale, spre deosebire de monologul interior din romanul modern, unde referentul unui deictic poate rămâne opac și poate trimite la "reprezentări ale conștiinței". Atunci când Eul se multiplică (Cette fois, La Dernière bande, Berceuse, Impromptu d'Ohio) sau se dizolvă treptat în monologurile personajelor beckettiene, deicticele capătă o opacitate maximă ce poate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la amendă."38 Cititorul de azi al unui asemenea text nu poate adopta decât o atitudine ironică. Catherine Kerbrat-Orecchioni a reafirmat caracterul constitutiv ambiguu al ironiei și rolul contextului în detectarea unor contradicții între enunț și ceea ce se știe despre referent și a unor contradicții între enunț și sistemele de evaluare proprii locutorului. Intonația în exprimarea orală, procedee tipografice (ghilimele, italice, puncte de suspensie, semnul exclamării) în scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Adjectivele clasificatoare prezintă o proprietate obiectivă independentă de enunțare; de aceea, aprecieri de tipul adevărat sau fals pot funcționa. Acesta este cazul adjectivelor ce precizează forma, culoarea și a adjectivelor "relaționale" care stabilesc o relație între două noțiuni sau doi referenți: curenți oceanici, climă tropicală, energie solară, teatrul renascentist, casa părintească etc. Atunci când adjectivele "relaționale" capătă o valoare apreciativă, ele trec în categoria adjectivelor neclasificatoare: Atitudinea părintească a profesorului...", "Strălucirea solară a divei..." Adjectivele neclasificatoare denotă o proprietate definită subiectiv de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eu. Dacă în enunț există o unitate de tipul eu (sau variantele sale morfologice mine, mă), ne este imposibil să afirmăm că sensul rămâne neschimbat de la o enunțare la alta: de fapt, îi arătăm alocutarului că nu poate accede la referentul lui eu decât ținând cont de actul de enunțare în care acest eu este prezent. Același lucru este valabil și pentru tu (și pentru variantele tine/te) și anumiți localizatori temporali (astăzi, ieri...) și spațiali (aici, acolo...). Acești indicatori spațiali
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în care acest eu este prezent. Același lucru este valabil și pentru tu (și pentru variantele tine/te) și anumiți localizatori temporali (astăzi, ieri...) și spațiali (aici, acolo...). Acești indicatori spațiali (pe care îi vom numi deictice spațiale) își schimbă referentul în funcție de poziția corpului enunțătorului, în timp ce referința indicatorilor de timp (numiți deictice temporale) variază în funcție de momentul enunțării: ieri nu va desemna aceeași zi dacă a fost pronunțat pe 15 ianuarie 1601 sau pe 17 martie. Pentru a surprinde funcționarea acestor elemente
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
semnificat, o valoare semantică stabilă în toate utilizările lor. Astfel, ""eu" îl desemnează pe destinatorul (iar "tu" pe destinatarul) mesajului din care face parte", după cum explică Jakobson (Eseuri de lingvistică generală). Însă "semnificatul" nu este cel al substantivelor obișnuite; în timp ce referentul deicticului nu poate fi identificat decât dacă este raportat la mediul spațio-temporal al ocurenței sale, semne precum fereastră sau lalea posedă o "definiție" permițând, în afara oricărei întrebuințări efective, delimitarea a priori a unei clase de obiecte ce pot fi numite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
oricărei întrebuințări efective, delimitarea a priori a unei clase de obiecte ce pot fi numite ferestre sau lalele. În schimb, în afara desfășurării unei enunțări, nu există o clasă de obiecte ce pot fi desemnate prin pronumele eu. În ultimă instanță, referentul "eului" este cel care spune "eu" într-un asemenea enunț-ocurență; pentru a fi "eu", este suficient să ne plasăm în poziția enunțătorului spunând ceva. Prin urmare, în mod obligatoriu, "definiția" deicticelor impune circularitatea, reflexivitatea. La o primă analiză, deicticele personale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o primă analiză, deicticele personale cum ar fi eu sau tu nu par deloc diferite de termeni precum el, care este, în mod tradițional, situat în aceeași categorie, cea a pronumelor: nici lui el nu i se poate atribui un referent, atâta vreme cât nu este prezent în cadrul actelor de enunțare. Există totuși o diferență clară între el și eu-tu: în cazul lui el, contextul lingvistic, cotextul este cel care îi permite interpretarea (fiind legat de antecedentul său, care îi conferă un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de enunțare. Există totuși o diferență clară între el și eu-tu: în cazul lui el, contextul lingvistic, cotextul este cel care îi permite interpretarea (fiind legat de antecedentul său, care îi conferă un semnificat) sau memoria (alocutarul știe ce referent este desemnat de acest el fără să aibă un antecedent), în timp ce deicticele de persoană sunt interpretate doar prin situația de enunțare. Totuși, statutul deicticelor diferă și de cel al substantivelor proprii care și ele fac apel la circularitate: "Numele îl
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
exterior / interior: în același timp, "on" se referă la enunțător, la cititor, la toată lumea, fără ca unul dintre acești poli să poată fi separat de ceilalți. Soluția este dată de însăși poziția delicată a moralistului: cel care scrie face parte din referent (nu se poate sustrage condiției umane), fiind și exterior referentului (având în vedere că se vrea moralizator); în plus, discursul său poate fi asumat de fiecare cititor desemnat, și el, prin acest "on". Folosirea lui "on" în enunțuri separate (maxime
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la cititor, la toată lumea, fără ca unul dintre acești poli să poată fi separat de ceilalți. Soluția este dată de însăși poziția delicată a moralistului: cel care scrie face parte din referent (nu se poate sustrage condiției umane), fiind și exterior referentului (având în vedere că se vrea moralizator); în plus, discursul său poate fi asumat de fiecare cititor desemnat, și el, prin acest "on". Folosirea lui "on" în enunțuri separate (maxime, morale) este un caz aparte; foarte adesea, "on" nu poate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fragmentul următor: La fiecare pachet, mulțimea fremăta. Își arătau obiectele spunând tare: "Ăsta-i cortul... Acelea-s conservele, farmacia, lăzile cu arme"... 71 Demonstrativele "acesta", "acelea" sunt deictice, însă personajele sunt cele care îi precizează indirect cititorului care le este referentul. Iată un procedeu care permite producerea unui efect de autenticitate, fără a opaciza textul. Este de la sine înțeles că recuperarea referentului deicticelor spațiale nu se face chiar imediat sau nu se face chiar deloc, în special în romanul contemporan, care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
arme"... 71 Demonstrativele "acesta", "acelea" sunt deictice, însă personajele sunt cele care îi precizează indirect cititorului care le este referentul. Iată un procedeu care permite producerea unui efect de autenticitate, fără a opaciza textul. Este de la sine înțeles că recuperarea referentului deicticelor spațiale nu se face chiar imediat sau nu se face chiar deloc, în special în romanul contemporan, care uneori își ia mari libertăți față de constrângerile narațiunii tradiționale. Într-o povestire sau într-un fragment de povestire care folosește tehnica
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mari libertăți față de constrângerile narațiunii tradiționale. Într-o povestire sau într-un fragment de povestire care folosește tehnica "monologului interior" nu se face diferența între narator și personaj. Acest tip de narațiune exclude a priori posibilitatea ca naratorul să expliciteze referentul ambreiorilor. În momentul în care, în Roșu și Negru, Doamna de Rênal îl întreabă pe Julien, pe care îl vede pentru prima dată: "Ce faci aici, copile?", deicticul aici este interpretat prin prisma a ceea ce a fost spus mai sus
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mergând, lîncezind, cu hainele ei de muncitoare săracă, pe sub copacii goi și prin răcoarea înserării limpezi de lună martie. (Edouard Dujardin, Les lauriers sont coupés, cap. V) Este evident că aici "acea" are rolul de a face aluzie la un referent cunoscut de enunțător, însă el îi furnizează în același timp cititorului informațiile care îi vor permite să-și construiască o reprezentare precisă. Cu acest tip de folosire ieșim totuși din localizarea în sens strict, având în vedere că nu desemnează
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cunoscut de enunțător, însă el îi furnizează în același timp cititorului informațiile care îi vor permite să-și construiască o reprezentare precisă. Cu acest tip de folosire ieșim totuși din localizarea în sens strict, având în vedere că nu desemnează referenții accesibili din cadrul înconjurător, ci reprezentările conștiinței. În momentul în care referentul unui deictic îi este opac cititorului, acesta din urmă are inevitabil tendința să considere că dacă ar putea asista la scena descrisă sau să locuiască în conștiința personajelor, ar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
informațiile care îi vor permite să-și construiască o reprezentare precisă. Cu acest tip de folosire ieșim totuși din localizarea în sens strict, având în vedere că nu desemnează referenții accesibili din cadrul înconjurător, ci reprezentările conștiinței. În momentul în care referentul unui deictic îi este opac cititorului, acesta din urmă are inevitabil tendința să considere că dacă ar putea asista la scena descrisă sau să locuiască în conștiința personajelor, ar avea acces la el. Acest lucru ne îndeamnă să uităm că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
localizată față de narator și cititor. Dacă textul ar fi conținut acolo, în acel loc etc., în loc de aici, ar fi creat un punct de reper pentru stațiune în enunțurile anterioare, fără ca enunțarea să mai intervină în un fel. În ambele cazuri, referentul vizat rămâne același, însă procesul de referință cunoaște traiectorii distincte. La Kundera, această alunecare discretă de la un plan la altul nu este făcută pentru a surprinde, deoarece naratorul este constant luat drept martor activ și ironic la aventurile eroului său
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perfidul!). Acestor particularități sintactice le sunt asociate particularități semantice care le separă de substantivele obișnuite. În timp ce acestea din urmă au un semnificat relativ stabil, independent de cutare sau cutare enunțare specifică, care face să li se atribuie o clasă de referenți virtuali (va fi numit pré, de exemplu, un referent care posedă proprietăți ce corespund semnificatului acestui substantiv), "substantivele de calitate" nu au un referent decât prin actele de enunțare ale subiecților. "Perfidul!" desemnează o persoană pe care o numesc "perfidă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care le separă de substantivele obișnuite. În timp ce acestea din urmă au un semnificat relativ stabil, independent de cutare sau cutare enunțare specifică, care face să li se atribuie o clasă de referenți virtuali (va fi numit pré, de exemplu, un referent care posedă proprietăți ce corespund semnificatului acestui substantiv), "substantivele de calitate" nu au un referent decât prin actele de enunțare ale subiecților. "Perfidul!" desemnează o persoană pe care o numesc "perfidă" și care nu este perfidă decât prin enunțarea mea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
independent de cutare sau cutare enunțare specifică, care face să li se atribuie o clasă de referenți virtuali (va fi numit pré, de exemplu, un referent care posedă proprietăți ce corespund semnificatului acestui substantiv), "substantivele de calitate" nu au un referent decât prin actele de enunțare ale subiecților. "Perfidul!" desemnează o persoană pe care o numesc "perfidă" și care nu este perfidă decât prin enunțarea mea. În afara unei enunțări anume, nu există o clasă de ființe perfide, imbecile, naive... pe care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]