8,522 matches
-
despre civilizația americană, au contribuit la cunoașterea și consacrarea ei. Atât de mult încât a trăi în "stil american" era un semn de distincție, pentru că desemna apartenența la o cultură cu care oricine s-ar fi putut mândri. Recent, în relatările prilejuite de trecerea în neființă a starului pop Michael Jackson, o personalitate a muzicii ușoare exclama surprinzător: "Noi, americanii, am ajuns să fim iubiți în lume numai pentru muzica noastră". O exagerare evidentă. Dar exagerările vorbesc grăitor despre preocupări, percepții
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
în urmă spre țările din sud-estul Asiei o făceau, neîndoielnic, din disperare, fiind în căutarea unei speranțe. Unii au întâlnit-o, alții nu. Chinezii care pleacă astăzi sunt mesagerii unui stat care devine pe zi ce trece mai prosper. Toate relatările din zonă vorbesc despre încrederea acestei populații, despre spiritul ei antreprenorial, despre optimismul ei. Mulți autori sugerează că asemenea fluxuri demografice ar fi, cumva, stimulate de către stat. Puțin probabil. Statul îi ajută altfel: amplificându-le capitalul de încredere. Și sporindu
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
căzut China, să insistăm asupra situației sale, atât asupra preocupărilor sale de a prelungi dansul, cât și de a se desprinde treptat, într-o perioadă de timp convenabilă intereselor sale. Avem câteva exemple clare în ambele direcții. În timpul crizei, potrivit relatării revistei The Economist, investitorii ruși ar fi sugerat celor chinezi să vândă și ei acțiunile la companiile Fannie Mae și Freddie Mac. Împreună, acțiunile investitorilor ruși și chinezi se apropiau de un trilion de dolari, ceea ce ar fi pus statul
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
polare pot să dispară în timpul verii. Acum, ei spun că fenomenul poate avea loc în 10-20 de ani.327 Există mai multe scenarii privitoare la impactul schimbării climatice până la sfârșitul acestui secol, dacă lucrurile vor continua așa. Cel puțin în relatarea lui Giddens, există un scenariu favorabil, care vorbește de încălzirea temperaturii la un nivel care va varia între 1,1 și 2,9 grade Celsius. În aceste condiții, nivelul mării va crește doar cu 38 de centimetri. Pe de altă
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre Dumnezeu și Moise în care Dumnezeu, reînnoindu-și legământul făcut cu patriarhii, răspunde cu bunăvoință așteptării lui Moise, dar refuză să-i comunice numele său, să-i dezvăluie misterul „eului” sau, căci „nu putem să-l numim
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5 va intra în paradis”. Acest ≤adÖ, raportat, conform tradiției sunite, de Abó Hurayra, si, conform tradiției ši‘ițe, de ‘Al, are două versiuni, fiecare cu variante. Versiunea lungă include și lista celor 99 de nume. Variantele, în funcție de diversele relatări, manifestă diferențe considerabile, numele pe care le au în comun constituind mai puțin de jumătate. Cele mai cunoscute liste sunt cele pe care Bayhaq le numește riw"yat al-Wald b. Muslim (al-Dim"šq, m. 195/810*) și riw"yat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
si e folosit în Cartea lui Iov - probabil, spun comentatorii, pentru a sugera că lucrurile s-au petrecut în vremuri străvechi, ’Pl fiind, la epoca scrierii acestei cărți (începutul secolului al V-lea î.H.169), simțit că arhaic. În relatările referitoare la patriarhi, acest nume e însoțit de diferite epitete. În Gen 14, 22, Abram îl numește ‘ElyÄn, „Dumnezeul cel Preaînalt”; tot astfel îl numește și Melchisedec, regele Șalemului, despre care se spune că era și „preotul lui ’Pl ‘ElyÄn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dumnezeirea că pe o pluralitate de forțe”172. Alții, în sfârșit, îl consideră un plurale amplitudinis: Elohim îi include pe toți zeii, în el este plinătatea dumnezeirii. De aceea, este echivalent cu „dumnezeire” și în acest sens e folosit în relatarea sacerdotala** a creației: „A spus Elohim: Să facem om după chipul și asemănarea noastră” (Gen 1,26). Acest plural sugerează curtea cerească, dar concepția autorului sacru e strict monoteista; în restul textului, toate verbele sunt la singular 173. Expresia ’ElohQy-ha-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Gen, Ex, Num, Is), pantokrátÄr (Rut, Iov), ho epouránios (Ps 68/67,15), ho theòs to¤ ourano¤ (Ps 91/90,1) (LXX); „Omnipotens” (Vg); „Shaddai” (BJ); „the Almighty” (RSV). Apare de șase ori în Geneză, în formă ’Pl Šaddai, în relatările despre Abraham și Iacob (17,1; 28,3; 35,11; 43,14; 48,3; 49,25) și o singură dată în Exod (6,3), cănd YHWH îi amintește lui Moise că sub acest nume se revelase patriarhilor. Mult mai des
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în primul rând ideea de separare, de alteritate absolută. Q":Äš este un adjectiv, dar când este nume divin este substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții lui Isaia. Profetul îl vede pe YHWH pe tron, în templul ceresc, slăvit de serafimi cu neîncetata cantare: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... (Is 6,3a). Pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
participiu prezent de la y"țar („a modela”, „a da formă”), este, în parte, ilustrat la numele precedent. Este un nume metaforic, antropomorfizant, întrucat verbul desemnează o acțiune concretă prin excelență (ca prim sens, denumește acțiunea olarului). Este verbul folosit în relatarea iahvistă a creării omului (Gen 2,7-8), deosebită de cea din poemul de tradiție sacerdotala din Gen 1, unde apar doar verbele b"r"’ și ‘"œ"h. Și psalmistului îi place să detalieze crearea omului prin metaforă modelarii: HayyoțQr yaƒa
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În funcție de reacțiile și atmosfera din sală, altfel riscând să-și vadă diminuate efectele proprie-i comunicări. Atunci când se simte nevoia, să fie pregătit să Înlăture momentele de oboseală, creând În sală clipe de destindere, de relaxare, ușor de realizat prin relatarea unui fapt, a unui lucru interesant legat de temă, printr-o glumă, o anecdotă etc. care să provoace o reacție emoționată, cu grija Însă de a nu prelungi prea mult asemenea digresiuni, pentru că va fi greu de captat din nou
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Ceaușescu (Verdery, 1994). Manualului coordonat de Sorin Mitu i s-a imputat chiar contestarea temelor convenționale centrale ale istoriografiei naționale române: minimalizarea tezei continuității daco-romane pe teritoriul actual al României, minimalizarea importanței domnitorilor feudali și chiar prezentarea lor caricaturală și relatarea incorectă a istoriei Transilvaniei prin sublinierea detaliilor referitoare la maghiari și la sași (critici din partea academicianului Berindei în cadrul dezbaterilor din comisia parlamentară). Au fost incriminate, de asemenea, folosirea termenului „revoltă” pentru evenimentele din decembrie 1989 și includerea în prezentarea istoriei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
va fi existat într-un trecut îndepărtat - se produce însă în Timaios și în Critias. Nu se știe dacă dintru început Platon a plănuit aceste două dialoguri ca fiind continuări la Republica sau dacă ulterior s-a gândit să insereze relatarea lui Socrate din Republica în contextul unei conversații mai ample între Socrate, astronomul Timaios, omul politic Critias cel Tânăr și un anume Hermocrates. Din punctul nostru de vedere însă, important este numai faptul că Platon simte acut nevoia inserării Cetății
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
eu în fața cetății descrise de noi”. Se știe ce urmează: Critias fusese izbit de asemănarea dintre Cetatea rațională descrisă de Socrate în ajun și o Atenă arhaică despre care și despre al cărei război cu Atlantida auzise în copilărie o relatare de la bunicul său, Critias cel Bătrân, care, la rândul său o auzise de la Solon, marele legislator. Începe, așadar, în Timaios, să povestească istoria cea veche, dar se întrerupe curând, lăsându-l pe Timaios să descrie mai întâi felul în care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o cetate oarecare, situată într-un loc oarecare, poate într-un ținut „barbar”, ci este chiar Atena arhaică. Critias subliniază că oamenii minunați despre care va vorbi sunt „cetățeni atenieni adevărați”, strămoșii îndepărtați și direcți ai compatrioților săi. Faptul că relatarea sa provine de la Solon, marele legislator atenian (cu care se înrudea și Platon, de altfel) subliniază caracterul patriotic al acestui restauraționism: nu numai că Cetatea cea bună a existat în trecut, și că ea este o cetate anume, dar, surprinzător
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
proletariatului dintr-o filatură de bumbac din Anglia - pentru ca să ai șansa emancipării de prejudecățile acumulate de trecutul apropiat și purtătorii săi de cuvânt. c) Marele „interludiu” reprezentat de mitul demiurgiei universale expus de Timaios trebuie să aibă o legătură cu relatarea lui Critias despre Atena arhaică și Atlantida și cu teoriile din Republica. Nu vom analiza acest aspect, dar mi se pare că ideea fundamentală, din acest punct de vedere, este cea a unui Univers bun, creat după modelul inteligibil de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atenția copilului riscă să fie distrasă (și - finalmente - deformată) de anecdoticul pe care ele îl vehiculează și, în al doilea rând, prestigiul mitului începe, în vremea lui Platon, să se uzeze devenind - o dată cu marii tragici (în special cu Euripide) - din relatare neutră, naivă și absolută, obiect al reflecției. Mitul e amenințat așadar pe de o parte de căderea în anecdotic (de transformarea lui în simplă poveste), pe de alta de subordonarea lui unui discurs „despre...” în care funcția lui se reduce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
elevilor, eliminarea oricăror suspiciuni, care depinde de tactul profesorului, de abilitatea acestuia de a-i convinge că nu există riscuri, iar colaborarea nu poate fi decât benefică; Ă menținerea permanentă a interesului în timpul convorbirii, care se va realiza prin aprobarea relatărilor, evitarea unor atitudini critice care pot provoca blocaje sau reacții de apărare; Ă să existe o preocupare permanentă pentru stabilirea sincerității răspunsurilor, deoarece subiecții manifestă tendința de a da răspunsuri care să-i pună într-o lumină favorabilă; Ă în timpul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
abordează probleme delicate care fac parte din intimitatea persoanei; Ă înregistrarea convorbirii se va face cu multă discreție, putându-se folosi diferite mijloace de înregistrare, însă se preferă notarea manuală, cât mai fidelă, pentru a nu determina anumite rețineri în relatare. Reușita metodei este asigurată de măiestria și experiența practică în dirijarea conversației și de cunoștințele teoretice din domeniul psihologiei și pedagogiei. Interpretarea rezultatelor nu ridică probleme deosebite atunci când convorbirea a fost bine proiectată și dirijată. Chestionarul este un set de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
o planșă, anunță scopul observației, și, în timp ce o descrie verbal, indică pe imagine detaliile, confirmând spusele sale („vulturul are ciocul puternic și încovoiat”; „picioarele sale sunt acoperite cu un fel de solzi” etc.). În acest caz, sursa cunoștințelor o constituie relatarea verbală a profesorului, iar planșa confirmă, demonstrează adevărul. De aceea în pedagogie acest mod de predare este denumit metoda demonstrației. Dar se poate proceda și astfel: nu explicăm nimic elevilor. Le prezentăm planșa, spunem despre ce este vorba și le
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
reduce la un sfert din volumul actual! În plus, problematizarea, lucrul individual sau pe grupe nu realizează sistematizarea cunoștințelor, condiție importantă a temeiniciei înțelegerii și memorării. Încât expunerea se folosește în continuare. Mai întâi în cazul acelor teme constând în relatarea de evenimente, ori în descrieri Ă care nu implică probleme la tot pasul. Așa sunt majoritatea lecțiilor de literatură, istorie și geografie. Apoi, la toate materiile sunt necesare lecțiile de sistematizare. În sfârșit, și în cazul unor probleme complexe, dificile
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
argument care demonstrează că fenomenul creativ nu se reduce la rezolvarea problemelor (Jay și Perkins, în publicații periodice; Runco, 1994a). Revelațiile (insight-ul) creative au deseori loc odată cu descoperirea sau definirea problemei și mai puțin când se formulează soluțiile. Există multe relatări subiective care sprijină această idee și numeorase studii ce au definit cu succes generarea problemelor (Chand și Runco, 1992), elaborarea problemelor (Mumford et al., 1994), prezentarea problemelor (Moore, 1994) și descoperirea problemelor (Csikszentmihalyi, în publicații periodice), toate etape ce precedă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Într-o narațiune mai elaborată, trebuie pusă următoarea întrebare: Ce a inspirat creația respectivă și ce impact a avut ea? Aici, cel puțin, se va face referire la precursorii și succesorii cazului. Poate că o mai mare relevanță ar avea relatarea condițiilor generale în care au loc aceste evenimente istorice. Aspectul 3: Sisteme de credințe Din narațiunea creată pe baza sistemelor de evoluție ale lui Darwin în timpul călătoriei sale, am realizat o schemă. După cum ilustrează figura 5.1, sistemul de credințe
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lung. „România nu poate să clădească singură democrația, fiind săracă” (Vasile, 2002, p. 231). Pentru o relație mai pragmatică față de FMI, de negociere până la atingerea unui acord favorabil părții române, pledează fostul premier Nicolae Văcăroiu (Văcăroiu, 1998, pp. 233-239). O relatare asupra unei sesiuni de negocieri cu FMI este redată de Răsvan Popescu (2002, pp. 136-137). Interesantă este diferența dintre abordarea oficială protocolară a directorului general Camdessus și abordarea tehnică a echipei de negociatori, condusă de directorul regional și negociatorul-șef
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]