4,965 matches
-
utilă atunci când dezvoltarea sa tinde să accentueze existența inegalităților în distribuirea bogăției, sau promovează mai direct distrugerea vieții umane", și această frază, scrisă în 1915, a fost citată (în favoarea sau împotriva mea) de multe ori. A fost, desigur, un eufemism retoric conștient, totuși unul scuzabil pentru timpul la care a fost scris. 22 În contextul acestei discuții, trebuie să considerăm, bineînțeles, drept geometrie pură ceea ce matematicienii numesc geometrie "analitică". 23 J.B.S. Haldane, Callinicus: a Defence of Chemical Warfare (1924). 24 Morris
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Mit, ritual și estetică: * gândire magică; * folosirea magiei pentru a prelungi viața, a câștiga iubirea; * credințe despre moarte; * credințe despre boală; * credințe despre noroc și nenoroc; * divinizarea; * încercări de a controla vremea; * interpretarea viselor; * credințe și povestiri; * proverbe, zicători; * poezie/retorică; * vindecare, practici, medicină; * obiceiuri legate de nașterea copiilor; * ritualuri de trecere; * muzică, ritm, dans; * joc; * jucării; * ritualuri de înmormântare, de jale; * ospețe; * podoabe corporale; * coafuri; * mituri despre dragoni; * creație, mituri despre sfârșitul lumii. D. Tehnologie: * adăpost; * controlul focului; * unelte, fabricarea
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
căuș.” intenția de a aduna în timp, cu răbdare, puțin câte puțin, până se ajunge la o cantitate considerabilă; 91 p. 108, r. 23 24 : „Când cineva se folosește de munca și sudoarea altuia, cum se cheamă asemine faptă?” întrebare retorică folosită cu scopul de a evidenția o greșeală fără a incrimina direct; se face apel la eventuala moralitate a vinovaților. RĂSPUNS LA CRITICELE NEDREPTE ȘI CALOMNIILE ÎNVERȘUNATE ÎNDREPTATE CONTRA CĂRȚILOR NOASTRE DE ȘCOALĂ DE CĂTRĂ DOMNUL IOAN POP FLORANTIN p.
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
fost cu mine și acum nu mai e. Cugetare.” - p.59 sau ,,[...] sunt surprins de spaima lâncedă a cadavrului (metaforă) [...]” - p.59 sau ,,[...] spiritul și carnea se întrepătrund ca într-o virgină de marmură (evident, metaforă)” - p.60) și întrebările retorice care, dincolo de suspendarea momentană a dialogului, ar fi putut crea o altă perspectivă asupra gândirii personajelor. Întrebările acestea retorice, ca și scurtele momente de autoironie, își au sursa în aceeași ,,exasperare” existențială prezentă, în intensități diferite, de la un capăt la
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
metaforă) [...]” - p.59 sau ,,[...] spiritul și carnea se întrepătrund ca într-o virgină de marmură (evident, metaforă)” - p.60) și întrebările retorice care, dincolo de suspendarea momentană a dialogului, ar fi putut crea o altă perspectivă asupra gândirii personajelor. Întrebările acestea retorice, ca și scurtele momente de autoironie, își au sursa în aceeași ,,exasperare” existențială prezentă, în intensități diferite, de la un capăt la altul al romanului. David Dragu se întreabă, exasperat, ,,de ce trebuie numaidecât să ai un rost în lume” (p.52
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
în serii de câte trei adjective care par a fi foarte atent alese pentru a sugera, prin sinonimia lor parțială, forma copleșitoare a însușirilor la care scriitorul face referire: apa este ,,stătută, caldă, neaerisită” (p.17), Pavel este ,,plat, mediocru, retoric” (p.152), Emilian ar vrea să ridice un nou București ,,tânăr, alb, viril, pur” (p.151), moartea este ,,singura, una, unica îmbrățișare de mamă” (p.208) etc. Scriitorul își satisface astfel apetitul descriptiv urmând mereu linia contrastului dintre concretețe și
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de texte și discursuri sau tipurilor de texte. Seria revistelor și lucrărilor de sinteză despre argumentație, descriere, povestire, explicație și conversație s-a diversificat, demonstrându-se astfel progresul înregistrat de analizele parțiale ale acestor cinci importante forme preluate din tradiția retorică și din manualele de compoziție clasică. În aria didacticii limbii franceze ca limbă maternă, străină sau secundară sau, mai mult, în domeniul literaturii (prin intermediul teoriei genurilor), încercările de stabilire a unor clasificări tipologice au părut, în general, lipsite de orice
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de a arăta un punct de vedere, limitat provizoriu la un anumit număr de fenomene, punct de vedere adoptat doar în măsura în care ne va ajuta să evidențiem aspectele fundamentale ale punerii în discurs, ceea ce ne va permite să reluăm o tradiție retorică cam prea devreme abandonată de moda structuralistă, fondată pe postulate autonomiste. Pe parcursul acestei lucrări se conturează obiectivul major, acela de a analiza, din punct de vedere lingvistic, natura compozițională, profund eterogenă, a oricărei producții de limbaj. Tocmai această eterogenitate se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Combe propune această definiție (asupra căreia voi reveni, precizând-o, în capitolul 2): În enunțul narativ de bază, tema va trebui să fie o persoană, o ființă însuflețită, sau un lucru definit din punct de vedere antropologic, grație unei figuri retorice (metaforă, personificare, alegorie...). Cât despre predicat, acesta va semnifica ideea de acțiune ("a ieși"), de schimbare de stare, de transformare sau, la modul mai general, de eveniment, conform criteriilor reținute de Lévi-Strauss, Greimas, Barthes și Bremond. (1989: 160) Caracterul narativ
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de ficțiune, ele prezintă o structură narativă comună care ne întreptățește să considerăm discursul narativ ca fiind un model omogen de discurs. (Ricœur, 1980: 3) Povestirea este unitatea textuală căreia i s-a acordat cea mai mare atenție în tradiția retorică de la Poetica lui Aristotel la Eseu asupra povestirii de Bérardier de Bataut (1776) și în naratologia modernă 11 de la Morfologia basmului lui Propp (1928) la Timpul și povestirea lui Paul Ricœur (1983-1985). Există astăzi numeroase prezentări și sinteze ale tuturor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
va fi abordată într-o lucrare viitoare exclusiv consacrată genurilor narative în care va trebui să precizăm modurile specifice de gestionare a prototipului secvenței narative. Vom analiza, în capitolul 7, un singur exemplu despre monologul narativ teatral. Reamintesc că tradiția retorică insistă asupra diferitelor "specii de narațiune": narațiunile oratorice, istorice, dramatice (sau poetice), familiare sau alegorice. Aceasta ia în considerare modurile de inserție a povestirii în ansambluri discursive la fel de diferite precum o piesă de teatru, o pledoarie sau o lucrare istorică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ordine alfabetică sub formă de dicționar, să le vină mai ușor plagiatorilor." Pentru a se înțelege mai bine o asemenea lipsă de încredere și pentru a ne putea ordona soluțiile teoretice, este util să ne întoarcem în istorie la tradiția retorică și stilistică. În secolul al XVIII-lea, sub influența poeților englezi Thompson, Gray și Wordsworth, se dezvoltă o poezie descriptivă la care maestrul de retorică scoțian Hughes Blair face aluzie în termeni nu prea elogioși. "Prin poezia descriptivă nu vreau
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
povestirea; trebuie ca ele să fie împreună, să se întrepătrundă, să se sprijine, astfel încât la o adică să nu poți sări niciun rând. Nimic contrafăcut. Fără pasaje. Totul trebuie să apară ca fiind o singură unitate. (1937: 187) De la tradiția retorică am moștenit, de asemenea, enumerarea tipurilor de descrieri. Fontanier sintetizează și rezumă această tradiție, consacrând câteva zeci de pagini din Traité genéral des figures du discours autres que les Tropes (1821) "figurilor de gândire dezvoltate" și "diferitelor tipuri de descriere
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
intensificăm adeziunea auditorului (sau auditorilor) la teza care este în asentimentul nostru. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, vorbim pentru a argumenta și această finalitate este considerată de către unii ca venind în completarea valorii descriptiv-informative a limbii (aceasta este poziția retorică, devenită clasică) și de către alții, ca fiind de prim ordin (teza lui Ducrot și Anscombre, 1983). În această ultimă perspectivă, datele informaționale nu sunt văzute ca fiind prioritare în reconstituirea sensului unui enunț ci ca fiind derivate ale valorii sale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
concluzia (P. Expl. 3) în propoziția [j]. În textul (7), care abordează totuși aceeași temă, nu regăsim aceeași structură. Descrierea domină clar în propozițiile [a], [b] și [c] (reformulare metaforică reprezentativă). Urmarea acestei descrieri este totuși ceva mai complexă. Întrebarea retorică [d] se referă la proprietatea ("rapiditatea") exprimată în propoziția [d] și reformularea metaforică [c]. Răspunsul [e] este dat de revenirea la o singură parte din întreg (animal) un procedeu de sub-tematizare clasică, în descriere pielea sa. Comparația (propoziția [f]) ne
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Capitolul 7 Un exemplu de eterogenitate reglată: monologul narativ în teatrul clasic După capitolele anterioare, consacrate formelor textuale elementare, mi se pare absolut necesar să trecem la un mod mai complex de combinare a secvențelor eterogene, încercând să reconciliem tradiția retorică cu analiza lingvistică. Monologul narativ în teatru este unul din cele mai importante genuri ale povestirii. El va reprezenta un punct de referință în cadrul prezentei lucrări: este vorba de o secvență inserată într-o altă secvență, dialogală spre deosebire de analiza fabulei
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
revendică mai degrabă de la două alte genera causarum din retorica tradițională: discursul judiciar și cel deliberativ" (Kibedi Varga 1988: 84-85). Dramaturgia clasică a căutat, aici mai mult decât oriunde, echilibrul și a vrut să lase într-un plan secundar ornamentul retoric, în favoarea acțiunii, atât în tragedia-proces corneliană cât și în tragedia-pasiune raciniană. Analogiile dintre intriga pieselor lui Corneille și un proces sunt vizibile: Eroul se justifică fie în fața unui tribunal "real", fie în fața publicului" (Kibedi Varga 1988: 85). Trebuie totuși să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cât și deliberativă: acesta este chemat să judece, dar și să se identifice cu el. În tragedie [...] partea de narațiune este restrânsă, ea rămâne în cea mai mare parte ascunsă și nu poate exista decât pentru a crea o situație retorică înzestrată cu mai multă forță și mai directă (judiciar-deliberativă) care va încerca să comunice publicului emoții, în special teama și mila" (Kibedi Varga 1988: 86). Pentru a putea repera relațiile complexe ale discursului epidictic, judiciar și deliberativ, în încheiere vom
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cea de-a doua secvență, trăsăturile exterioare personajului, izotopia devine apreciativă. Unitatea fiecărei secvențe rezultă din ierarhizarea propozițiilor descriptive. Două reformulări succesive încheie cele două fraze-secvență și conferă acestei descrieri o unitate textuală, cea a portretului în paralel din tradiția retorică clasică. În cadrul modelului dinamic indispensabil în lingvistica textuală, constatăm că este vorba mai puțin de o singură descriere-reprezentare a unui personaj, cât de o dinamică în interiorul fiecărei reprezentări: se dă mai întâi o dinamică în interiorul fiecărei fraze-secvență, apoi modificarea frazei-secvență
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care caracterizările naționale sunt rezultatul unor influențe dispersate la nivelul simțului comun, mai degrabă decât observații empirice sau aprecieri ale stărilor de fapt. Din acest punct de vedere, sursele pe baza cărora are loc studiul imagologic sunt subiective și schematizate retoric. Tocmai această subiectivitate și natura lor schematică și retorică nu trebuie ignorată, ci trebuie avută în vedere în cadrul analizei (...) Din acest motiv, cei care realizează cercetări în domeniul imagologiei vor fi în primul rând interesați de dinamica dintre imaginile care
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nivelul simțului comun, mai degrabă decât observații empirice sau aprecieri ale stărilor de fapt. Din acest punct de vedere, sursele pe baza cărora are loc studiul imagologic sunt subiective și schematizate retoric. Tocmai această subiectivitate și natura lor schematică și retorică nu trebuie ignorată, ci trebuie avută în vedere în cadrul analizei (...) Din acest motiv, cei care realizează cercetări în domeniul imagologiei vor fi în primul rând interesați de dinamica dintre imaginile care-l caracterizează pe celălalt (hetero-imaginea) și imaginile care țin
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
tregiversări și promisiuni deșănțate. Mai mult chiar, Vlad Zografi ne propune o perspectivă generalizantă privind „scena” politicului, care acționează precum „ploaia” de primăvară, pentru a hrăni puterea (eenric al VI-lea), în mrejele „jocului” politic distingându-se cele două fațete: „retorica” (ideologia) și „calea practică de obținere și menținere a puterii”, înțelegând, din acest subtil demers istorico-literar, că politicul - ca „sete de putere” este o „ispită”, iar practicianul (omul politic) - „vulturul de sus”. O repetă, adeseori, tranșant, Petre Țuțea. „Lumea politică
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
-ți încununeze pregătirile. Intră de la început în acțiune. Apucă subiectul cînd de-a curmezișul, cînd de la coadă; într-un cuvînt, schimbă planurile, ca să nu fii mereu același*. H. de Balzac, Iluzii pierdute, p.180 Orice cititor, cunoscător al îndelungatei tradiții retorice, dar și al exercițiilor de redactare școlară, poate să facă distincția cu ușurință, precum Balzac prin personajul său, dintre dialogul-conversație, narațiune și descriere. Dacă ne referim la lucrările teoretice care studiază diferitele aspecte ale textualității, constatăm că dispunem astăzi de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
munți plini de vînat, văi roditoare-n grîu, dealuri cu vii, pășuni cu turme. Marea scălda țărmul întins, acoperit cu un nisip mărunt*. Longos, Dafnis și Hloe, p. 7 Pentru a înțelege recurența acestor descrieri, trebuie să cunoaștem importanța modelelor retorice în arta scrisului. E. R. Curtius, la care ne referim aici, considera că tradiția retorică a Antichității și-a creat o rezervă de "locuri comune" (loci communis) care servesc oratorilor, juriștilor și retorilor. Prin locus înțelegem sursa tematică de argumente
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
scălda țărmul întins, acoperit cu un nisip mărunt*. Longos, Dafnis și Hloe, p. 7 Pentru a înțelege recurența acestor descrieri, trebuie să cunoaștem importanța modelelor retorice în arta scrisului. E. R. Curtius, la care ne referim aici, considera că tradiția retorică a Antichității și-a creat o rezervă de "locuri comune" (loci communis) care servesc oratorilor, juriștilor și retorilor. Prin locus înțelegem sursa tematică de argumente necesare subiectului. Cît despre atributul communis, el înseamnă generalitatea, universalitatea, așadar perenitatea acestor argumente. Permanentizarea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]