3,881 matches
-
-ți văd spatele. Da, și aici mai e ceva. Ce docilă ești! Dar nu trebuie să-i dăm domnișoarei Chisholm motive să se plîngă. Își ridică o sprînceană. Și nici lui Kay, de fapt... Poftim. E splendid. Își luară la revedere. — Vino În altă zi la prînz! strigă Julia, În timp ce Helen o luă din loc. O să mai stau aici Încă două săptămîni. Am putea merge la o cîrciumă, să-mi cumperi ceva de băut. Helen Îi spuse că așa va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Începu să tușească din nou. Helen o auzi cum Își șterge gura. Trebuie să te părăsesc, spuse ea, cînd reveni. — Da, Întări Helen cu o voce rigidă. — Ne vedem mai tîrziu. Vii direct acasă? Vino repede! Bineînțeles. — Bravo, fetițo... La revedere, domnișoară Giniver. — La revedere Kay. Kay puse telefonul În furcă și stătu nemișcată. O văzu pe Kay sculîndu-se, terminîndu-și țigara, bîntuind neliniștită prin casă, tușind Încă o dată, probabil. Poate că se așeza la fereastră cu mîinile În buzunar. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nou. Helen o auzi cum Își șterge gura. Trebuie să te părăsesc, spuse ea, cînd reveni. — Da, Întări Helen cu o voce rigidă. — Ne vedem mai tîrziu. Vii direct acasă? Vino repede! Bineînțeles. — Bravo, fetițo... La revedere, domnișoară Giniver. — La revedere Kay. Kay puse telefonul În furcă și stătu nemișcată. O văzu pe Kay sculîndu-se, terminîndu-și țigara, bîntuind neliniștită prin casă, tușind Încă o dată, probabil. Poate că se așeza la fereastră cu mîinile În buzunar. Poate că fluiera sau murmura cîntece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără să zîmbască, În timp ce-și retrăgea mîna. — O să am. Și tu să ai grijă de tine. — O să-ncerc, răspunse ea. Dădu din cap spre taică-său, dorind să-i prindă privirea, dar și temîndu-se În același timp. — La revedere, tată, zise el. Îmi pare rău de prostiile pe care le-am spus. Probabil că el nu-l auzise clar, pentru că se Întorsese În timp ce el vorbea, coborîndu-și capul Între umeri, căutînd-o pe Viv s-o ia de braț. Cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de umeri. Ține-te strîns. Bravo. Viv se simți ridicată. Imediat fu purtată prin aerul rece. CÎnd Kay o ținu de mînă ultima dată, descoperi că abia Îi mai simțea pulsul. Nu mai putea nici măcar să vorbească, să spună la revedere. Închise ochii. Tocmai o duceau În holul spitalului cînd Alarma Începu să sune. Helen auzi sirenele din apartamentul Juliei din Mecklenburgh Square. Aproape imediat urmară trosnituri și bufnituri. Se gîndi la Kay și-și ridică fruntea. — Unde crezi că lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Tot arunc, iubind femeia, Și constat că am succes La femei...de vârsta-a treia! Peisaj stradal Cu ochii țintă dup-o fată, Având un trup fenomenal, N-am mai văzut-o dintr-o dată... Lua-l-ar dracu’ de canal! Revedere surprinzătoare C-un amic, plecat peste hotare Și de care chiar mi-era cam dor, M-am găsit, din pură întâmplare, Când dădeam să intru-n... dormitor! Scopul scuză mijloacele În curând va fi și vila gata, C-au muncit
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
fascinant de citit În Architectural Digest, În același timp reușind să arate ca Trevor Howard la sfârșitul filmului Întâlnire scurtă - de o modestie demnă și cu ochii lucind. Nici nu s-a uitat la mine când mi-am luat la revedere. Atunci Ben s-a ridicat În picioare pe scaun și a Început să gângurească, cerând o Îmbrățișare. Nu. Îmi pare rău. Nu Îmbrăcată Într-un costum curat: În ce hal e! Mânjit cu gem și brânză proaspătă de vaci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pahar. Aș putea să vă arăt frumusețile orașului Shanksville. Am Înțeles că la Sinatra Inn fac un cocteil numit Come Fly With Me1. — Știți, domnișoara Gumeratne și cu mine suntem foarte obosite. El dă din cap Înțelegător. —Poate altădată. La revedere, atunci. Pe drum Înapoi spre hotel, Momo Îmi spune: — Îmi cer scuze, Kate, dar Îl cunoști pe tipul ăla? — Nu, nu-l cunosc. Un răspuns sincer. Nu-l cunosc pe Jack Abelhammer, dar s-ar putea să fiu Îndrăgostită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
același timp; mirosurile și reprizele de somn neprevăzute. Schimbările de dispoziție care spulberă totul În cale ca un tanc. Kirsty și Simon se bucură mereu când ne văd, dar cred că e cinstit să spun că atunci când Își iau la revedere de la noi sunt extrem de entuziaști, un preludiu, Îmi imaginez eu de fiecare dată, la explozia de ușurare pe care o vor Împărtăși după ce se va Închide ușa În urma noastră, iar ei vor putea să se odihnească pe canapeaua lor nepătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ne calmăm..., spuse Crawford, ridicînd brațele spre ceilalți. Nu sîntem la coridă aici. E momentul să ne gîndim la Bibi. Pe cînd reverendul Davis ieșea cu pas grăbit pe poarta cimitirului, roșu la față de stînjeneală, Crawford strigă În urma lui: — La revedere, părinte. Mulțumirile noastre. Apoi le Înapoie cazmaua groparilor impasibili și așteptă să se Îndepărteze toată lumea. Își trase de la gît cravata din crep negru și Își Îmbrăcă haina mototolită cu o mișcare a umerilor În care am recunoscut același gest pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lucrurile. — Nu-s prea convins. De fapt, cred că schimbă totul. GÎndește-te, Paula. Azi-dimineață ne uitam la un instantaneu luat de ziua reginei, la cîteva minute după ora șapte. E o imagine interesantă. Unde-i familia Hollinger? Își ia la revedere de la oaspeții săi și se uită la televizor la transmisiunea prin satelit de pe The Mall(##notă: The Mall - stradă din Londra care pornește de la Palatul Buckingham și care În zilele de sărbători naționale este Închisă traficului.##)? Nu, le-a pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
va copleși, îndepărtându-mă încet și sigur de ficțiune și smulgându-mă cu totul din ea, în cele din urmă, ca pe o buruiană nevrednică. — E clar, îi spun. E foarte clar! Totul e cât se poate de clar! La revedere! Ne privim în ochi. Suntem amândoi foarte gravi și ne studiem cu o înverșunare mută, aproape cu ostilitate, timp de câte va clipe. Apoi Eduard se apleacă, din senin, și mă sărută pe buzele uscate de asprimea vorbelor lui. Un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și al altor două cameriste, care traversau holul, ca la paradă, cu aspiratorul de praf și cu teurile de spălat pe jos ținute fest, drept în sus, el sărută mâna patroanei, ceremonios , rece și distant, luându-și de la toți la revedere. Oarecum ușurat de obligații, după ce insistase să-i împingă Melaniei douăzeci și cinci de milioane de lei, cu lucrurile lui și ale hotelului corect puse în ordine, Vladimir se așternu drumului spre casă. De la ieșirea din autostradă, pe ruta secundară către aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu două inimi îndrăgostite cu unica dorință să se facă fericite una pe cealaltă. De parcă și-ar cunoaște gândurile, fiecare șovăie în nemișcare, conștienți că trebuie să-și reamintească intimitatea dintre ei și asta poate fi mai greu decât așteptarea revederii. Marius se apropie și își așează cu grijă capul pe genunchii Smarandei înlănțuind-i șoldurile cu brațele. În timp ce degetele ei se plimbă blând pe gâtul lui, are o tresărire a memoriei, atât de intensă, încât imaginea din fața ochilor este la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurgerea nemiloasă a timpului. Încercarea lor nereușită să le ignore. Tăcerea crispată, cu senzația despărțirii tot mai apropiate. Îmbrăcatul în grabă, trenul lui pleca peste jumătate de oră. O îmbrățișare rapidă în fața ușii deschise. Amândoi și-au refuzat acel "la revedere" sau "pe curând", formule familiare, dar străine de realitatea vremurilor. A sărutat-o ușor pe buze. Smaranda și-a trecut apăsat palmele prin părul lui, de la frunte către ceafă, ca și cum dorise să absoarbă complet tot ceea ce însemna el, gânduri, idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în bombardarea orașelor fără apărare. În acel moment, ospătarul sosește cu felurile de mâncare. Depune expert farfuriile pe masă, apoi dispare fără să scoată o vorbă. Imediat Kohler se ridică. Domnule Rădulescu, mă bucur că v-am cunoscut. Domnișoară Smaranda, revederea dumneavoastră a fost o imensă plăcere. Poate data viitoare voi avea privilegiul să discutăm mai pe larg despre Wagner și celebra lui capodoperă "Inelul Nibelungilor". Apreciez în mod special partea a doua, Valkiria, ce cuprinde renumita cavalcadă a valkiriilor. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de plete lungi, bogate, albe ca zăpada. Poartă un suman negru, lung până la genunchi și pantaloni din stofă groasă, deschiși la culoare, băgați în cizme lungi din piele neagră. Sărut dreapta, domniță și bună să vă fie inima! Bucuroasă de revedere moș Ilie! De câte ori ți-am spus să folosești obișnuitul "Bună ziua"? întreabă Smaranda cu dojană prefăcută. De când se știa, moș Ilie lucrase pe domeniul familiei Dracea, la fel ca străbunii lui care urmaseră credincioși de-a lungul timpului destinul capricios al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am lua împreună prânzul? Onorat de invitație domnișoară. Mulțumesc, așa voi face. Foarte bine. În felul acesta vom putea afla mai multe și despre starea rănitului. Fiți sigură că mă voi întoarce cu vești proaspete. Sper să am și plăcerea revederii cu dumneavoastră, spune doctorul întorcându-se către Marius. Regret. Din păcate eu trebuie să plec chiar acum. Pietrișul aleii scrâșnește sub niște pași târșâiți. Cu mâna stângă petrecută pe sub brațul unui bărbat în rubașcă ce are piciorul drept bandajat, moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lunii mai, Marius este anunțat că poate părăsi spitalul. La plecare, doctorul Cozma strânge îndelung mâna lui Marius. Mult noroc locotenente! Îmi pare rău că nu am putut face mai mult pentru tine. Dumnezeu să te apere. Își iau la revedere, apoi medicul pleacă grăbit. Un lung șir de ambulanțe tocmai intră în curtea din fața spitalului. Zgomotul motoarelor și scrâșnetul roților sparg liniștea, tăiată până atunci doar de foșnetul vântului și ciripitul păsărelelor, în mii de cioburi, ca un vas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din mers de sanitară să-și dezbrace halatul murdar și să-l înlocuiască cu altul curat. Expeditiv și iute, răniții sunt duși spre locurile unde fuseseră repartizați. Felix abia dacă mai are timp să ridice mâna să-și ia la revedere. Între timp, gândurile lui Marius revin la misiunea ce o are de îndeplinit. Caută din ochi pe cineva care poate să-i spună unde este postul de jandarmi. Spre bucuria lui îl vede pe Aurel, bătrânul care-i adusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
domnului general Boian. Da, cunosc acest lucru. Îl voi informa pe domnul general de situația nou creată. Nu cred că va avea ceva împotrivă să mai stai ceva timp acolo. Oricum, până la noi ordine, rămâi în consemnul stabilit deja. La revedere, domnule locotenent. Am onoarea să vă salut! Pe hol, pașii îl îndreaptă automat spre ieșire. Simte nevoia unei țigări. Țăranii încă nu plecaseră, dimpotrivă, vin din ce în ce mai mulți. Unii dintre ei aruncă priviri curioase peste pervazul scund al geamului către chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la Ravensbrück89 tocmai pentru aceste convingeri. Un sfat. Spune-i să poarte pălăria mai nonșalant, pe o sprânceană. Nici un bucureștean care se respectă nu o poartă ca pe o caschetă militară. Da, am să am grijă să-i spun. La revedere, Rosa. Ai grijă de tine. Aveți grijă de voi. La o bună revedere, Marius. Și mulțumesc pentru urările tale. Îi întinde mâna, o palmă subțire, cu degete lungi, care o strânge pe a lui într-un mod ferm și puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai nonșalant, pe o sprânceană. Nici un bucureștean care se respectă nu o poartă ca pe o caschetă militară. Da, am să am grijă să-i spun. La revedere, Rosa. Ai grijă de tine. Aveți grijă de voi. La o bună revedere, Marius. Și mulțumesc pentru urările tale. Îi întinde mâna, o palmă subțire, cu degete lungi, care o strânge pe a lui într-un mod ferm și puternic, aproape ca un bărbat. În timp ce își reia drumul, Marius se surprinde gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
destinse sub calmul zâmbetului, capătă recunoaștere în memoria maiorului. De necrezut! exclamă uimit von Streinitz. Speram să mă reîntâlnesc cu dumneavoastră pentru a vă strânge mâna, dar nu credeam că mai este posibil, mai ales după 23 august. Nădăjduiesc ca revederea să nu fie umbrită de încordarea momentului. Nici pe departe. Inamiciția actuală este dictată de fenomene politice și nu personale. În definitiv, vă datorez viața mea. Același lucru l-ați fi făcut și dumneavoastră pentru mine. Cu siguranță. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la 6 martie 1945 cu ajutorul și sub protecția ocupantului sovietic 166 Aluzie la semnul internațional al comuniștilor, pumnul strâns 167 Închisoare de tristă faimă din Moscova, totodată și cartier general al N.K.V.D. 168 Casă de vacanță, vilă (rus.) 169 La revedere, tovarășe locotenent (rus.) ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------2 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]