3,927 matches
-
Importante sînt însă cele două semnificații de bază, care urmează situația reprezentată de originalul latinesc nepos, -otis, ce întrunește și el cele două semnificații vizînd înrudirea de gradul al doilea în linie descendentă (în raport cu bunicul sau cu unchiul). Celelalte limbi romanice au recurs la forme lingvistice diferențiate pentru a reda aceste două semnificații, astfel încît, în cazul traducerii unui text din limba română, trebuie folosit cuvîntul care denumește relația de rudenie vizată. Astfel, pentru "copilul fiului sau al fiicei", se folosesc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
perifrastice pentru ambele semnificații ale cuvîntului moștenit nipate (lat. nepas), încît fiecare accepție este distinctibilă înainte de orice context: il figlio del figlio (sau della figlia) și il figlio del fratello (sau della sorella). Se poate totuși observa că această limbă romanică nu lexicalizează denumiri speciale în aceste cazuri, deși relațiile de rudenie redate prin aceste perifraze sînt distinse, de vorbitorii acestei limbi. Fiecare limbă are și un număr imens de idiotisme, de construcții fixe: sintagme, formule de adresare, locuțiuni, expresii, zicători
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
reprezentat, începînd cu secolul al VI-lea, poporul cel mai numeros din zona balcanică, a Dunării de Jos și a Carpaților, însă, după împărțirea Imperiului Roman, partea răsăriteană, cu centrul în Bizanț, s-a grecizat treptat și, în aceste condiții, romanicii din Imperiul Bizantin au fost aduși în situație de inferioritate în raport cu grecii, care se bazau pe moștenirea antică și care se aflau atunci într-o perioadă de revenire culturală și politică, cu o importantă latură reprezentată de teologie și de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al Romaniei (teritoriul de limbă latină) a fost invadat de popoare de origini diverse și, dacă germanicii au traversat peninsula și zona danubiană fără a înlătura cultura și limba latină, slavii au distrus sistematic civilizația latină, decimînd sau alungînd populația romanică, astfel încît slovenii, sîrbii și croații au întrerupt toate contactele dintre romanicii balcanici (și estici, în general) și restul lumii romane. În aceste condiții, romanicii au fost siliți să abandoneze văile și cîmpiile fertile, unde invadatorii pătrundeau ușor, și să
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
origini diverse și, dacă germanicii au traversat peninsula și zona danubiană fără a înlătura cultura și limba latină, slavii au distrus sistematic civilizația latină, decimînd sau alungînd populația romanică, astfel încît slovenii, sîrbii și croații au întrerupt toate contactele dintre romanicii balcanici (și estici, în general) și restul lumii romane. În aceste condiții, romanicii au fost siliți să abandoneze văile și cîmpiile fertile, unde invadatorii pătrundeau ușor, și să se refugieze în munți, ducînd o viață rudimentară și precară și dedicîndu-se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
înlătura cultura și limba latină, slavii au distrus sistematic civilizația latină, decimînd sau alungînd populația romanică, astfel încît slovenii, sîrbii și croații au întrerupt toate contactele dintre romanicii balcanici (și estici, în general) și restul lumii romane. În aceste condiții, romanicii au fost siliți să abandoneze văile și cîmpiile fertile, unde invadatorii pătrundeau ușor, și să se refugieze în munți, ducînd o viață rudimentară și precară și dedicîndu-se exclusiv unor activități pastorale. Ca atare, românii, atît cei din Imperiul Bizantin (din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu au putut continua tradiția modului de viață roman. În Apus însă, s-a menținut întotdeauna o legătură cu lumea antică romană, iar limba latină a rămas model de exprimare elevată și, de aceea, în ciuda economiei închise, în Occidentul medieval romanic, a existat o anumită circulație a valorilor culturale, fenomen care s-a intensificat mereu și a devenit foarte pronunțat începînd cu secolele al XIII-lea și al XIV-lea, o dată cu zorii epocii moderne. În acest context, limbile de cultură ale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cultură grecească, fără ca aceasta să le micșoreze măreția, căci receptarea a ceea ce este valoros la alții nu poate fi un fapt supărător. Nici germanicii nu au fost prejudiciați de foarte numeroasele elemente culturale și lingvistice preluate din lumea romană și romanică, deși au avut și atitudini care s-au opus influențelor străine. Important este faptul că atît romanii, cît și germanicii au adaptat și au dezvoltat ceea ce au primit de la alții. Receptarea spiritualității (cultură și limbă) caracterizate prin superioritate se produce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Editura Meridiane, București, 1994 Bronowski, J. And Mazlish, Bruce, The western intellectual Tradition. From Leonardo to Hegel, Penguin Books Ltd., Harmandsworth, Middlesex, England, 1970 Budagov, R. A., Introducere în știința limbii, Editura Științifică, București, 1961 Budagov, R. A., Problemele studierii limbilor literare romanice, Editura Științifică, București, 1962 Bujor, I. I., Chiriac, Fr., Gramatica limbii latine, Editura Științifică, București, 1971 Burada, Marinela, Locul și rolul elementului latin în istoria limbii engleze, Editura C2 Design, Brașov, 2001 Burke Peter, Lenguas y comunidades en la Europa
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Ge-schichte in Grundzügen, Albris VMA Verlag, Wiesba-den, 2002 Iarovici, Edith, A History of the English Language, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970 Ibrăileanu, G., Opere, Editura Minerva, București, vol. I, 1979, vol. VII, 1979, vol. IX, 1980 Iordan, Iorgu, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Meto-de, Editura Academiei, 1962 Iordan, Iorgu, Manoliu, Maria, Introducere în lingvistica romanică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1965 Ivănescu, G. Istoria limbii române, Junimea, Iași, 1980 Jespersen, Otto, Nature, évolution et origine du langage, Payot, Paris, 1976 Keyserling
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
English Language, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970 Ibrăileanu, G., Opere, Editura Minerva, București, vol. I, 1979, vol. VII, 1979, vol. IX, 1980 Iordan, Iorgu, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Meto-de, Editura Academiei, 1962 Iordan, Iorgu, Manoliu, Maria, Introducere în lingvistica romanică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1965 Ivănescu, G. Istoria limbii române, Junimea, Iași, 1980 Jespersen, Otto, Nature, évolution et origine du langage, Payot, Paris, 1976 Keyserling, Hermann, Analiza spectrală a Europei, Institutul European, Iași, 1993 Kluge, Friedrich, Etymologisches Wörterbuch der
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanității, Excelsior Art, Timișoara, 2002 Oprea, Ioan; Nagy, Rodica, Istoria limbii române literare. Epoca modernă, Editura Universității Suceava, 2002 Oțetea, Andrei, Renașterea și reforma, Editura Științifică, București, 1968 Pamfil, Carmen-Gabriela, Alexandru Philippide, Litera Inter-național, București, 2008 Reiheimer Rîpeanu, Sanda, Lingvistica romanică. Lexic. Fonetică. Morfologie, Bic ALL, București, 2001 Ricoeur, Paul, Despre traducere, Polirom, Iași, 2005 Rovența-Frumușani, Rovența, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995 Sala, Marius, De la latină la română, Univers Enciclopedic, București, 1998 Sala, Marius, Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii. Mică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Iași, 2005 Rovența-Frumușani, Rovența, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995 Sala, Marius, De la latină la română, Univers Enciclopedic, București, 1998 Sala, Marius, Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii. Mică enciclopedie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 Sala, Marius (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Simenschy, Th., Ivănescu, G., Gramatica comparată a limbi-lor indoeuropene, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981 Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977 Tănase, Alexandru, Cultură și civilizație, Editura Politică, București
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
slavon sp. = spaniolă, spaniol sued. = suedeză, suedez ucr. = ucraineană, ucrainean v. = vechi vb. = verb * = neatestat Semne folosite în transcrierea fonetică Necesitatea de a ilustra anumite fenomene și situații a cerut invocarea unor fapte lingvistice, de obicei lexicale, din diferite limbi (romanice și germanice), care, în unele cazuri au și transcrierea fonetică, căci uneori pronunția poate indica similitudini sau diferențe pe care grafia nu le atestă (de exemplu engl. father [΄fa:(ə] și germ. Vater [΄fatə] sînt mai apropiate prin pronunție decît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aparatul fonator al omului. 32 Există, desigur, și excepții de la acest principiu. Limba rusă, de exemplu, s-a extins în multe zone în care limba-bază, slava comună, nu a fost răspîn-dită, fiind transplantată, prin expansiune imperialistă, în spații ale limbilor romanice, germanice și fino-ugrice. 33 În ultimă instanță, și migrarea este o cucerire, dar, de obicei, nu realizează un imperiu, iar cucerirea este și ea o migrare, numai că menține fidelitatea față de un centru inițial stabil. 34 Vezi Carmen-Gabriela Pamfil, G.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un determinant adjectiv, dar rămîne enclitic în raport cu adjectivul: harnicul băiat al vecinului. 54 În plus forma articolului hotărît proclitic este identică cu cea a pronumelui personal de persoana a treia singular. (De observat similitudinea cu descendenții latinescului ille, în limbile romanice.) 55 De altfel, germana este singura dintre limbile germanice importante care are variație de caz la articol. 56 Dacă adjectivul are funcția de atribut, forma sufixului este -(e)stere, iar, dacă are funcția de nume predicativ, este -(e)ster. 57
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba română s-au preluat asemenea modele, îndeosebi în unele dintre lucrările lui Dimitrie Cantemir. 65 O exprimare ca al regelui fiu, deși posibilă, este nefirească. 66 Numeralele următoare nu mai conțin însă conjuncția (vingt-deux, vingt-trois etc.), încît, între limbile romanice, numai româna uzează de și în mod consecvent. 67 Acest procedeu de adverbializare s-a putut extinde și la determinanții adjectivului: e gol pușcă; e frumoasă foc, uneori însă, prin elipsa adjectivului care determină la rîndul lui un substantiv, elementul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
română are desigur și mărci sufixale pentru adverbe, dintre care cea mai frecventă este -ește. 69 Prin formă și prin conținut, sufixoidul -weise se apropie de substantivul das/die Weise "fel, chip" , constatîndu-se astfel o similitudine cu -mente din limbile romanice occidentale, care pornește de la mens, -ntis. 70 În acest sens sînt concludente și unele compuse românești, precum ochiul-boului, traista-ciobanului etc. 71 Prima atestare a acestei denumiri este probabil la M. Eminescu (vezi G. Călinescu, Opere, Editura pentru Literatură, București, vol
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
precum eu sunt, noi suntem, voi sunteți. 81 Vezi Franz-Joseph Meissner et al., EuroComRom Les sept tamis: lire les langues romanes dès le départ, Shaker Verlag, Aachen, 2004, p.166-168, 249. 82 Vezi, în legătură cu această temă, Dumitru Copceag, Tipologia limbilor romanice, Clusium, Cluj-Napoca, 1998, în special, p. 34-45. 83 Etimonul latinesc este flos,-oris, de genul masculin , acuz. florem, iar corespondentele în principalele limbi romanice sînt: fr. fleur s.f., it. fiore s.m., sp., pg. flor s.f. 84 Prescurtarea Vlab este pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Shaker Verlag, Aachen, 2004, p.166-168, 249. 82 Vezi, în legătură cu această temă, Dumitru Copceag, Tipologia limbilor romanice, Clusium, Cluj-Napoca, 1998, în special, p. 34-45. 83 Etimonul latinesc este flos,-oris, de genul masculin , acuz. florem, iar corespondentele în principalele limbi romanice sînt: fr. fleur s.f., it. fiore s.m., sp., pg. flor s.f. 84 Prescurtarea Vlab este pentru vocală labială. 85 Vezi în acest sens, Franz-Joseph Meissner et alii, EuroComRom Les sept tamis: lire les langues romanes dès le départ, Shaker Verlag
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Asupra specificului elementului latin și a altor trăsături ale englezei, vezi Marinela Burada, Locul și rolul elementului latin în istoria limbii engleze, Editura C2 Design, Brașov, 2001. 90 Vezi Otto Jespersen, op. cit., p. 208. 91 Vezi Eugen Coșeriu, Tipologia limbilor romanice, în culegerea Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994, p. 119-144. 92 Romanistul Walter von Wartburg (Aufgliederung...) crede chiar că factorul principal care a dus la fragmentarea latinei și la apariția unor limbi romanice diferite se datorează cuantumului diferit al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
91 Vezi Eugen Coșeriu, Tipologia limbilor romanice, în culegerea Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994, p. 119-144. 92 Romanistul Walter von Wartburg (Aufgliederung...) crede chiar că factorul principal care a dus la fragmentarea latinei și la apariția unor limbi romanice diferite se datorează cuantumului diferit al elementului germanic de adstrat în provinciile vechiului Imperiu Roman. 93 Para una semántica diacrónica estructural, în Eugenio Coseriu, Princi-pios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 53-54. 94 Și limba engleză are mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 53-54. 94 Și limba engleză are mai multe straturi de elemente latine, unul ținînd de substrat și altul de adstrat, dar aici nu există aceeași organizare sistematică a faptelor ca în limbile romanice, deoarece atît faptele de substrat cît și cele de adstrat se prezintă într-o manieră complexă și cu un grad redus de sistema-ticitate. 95 Asupra acestei probleme, vezi și R. A. Budagov, Problemele studierii limbilor literare romanice, Editura Științifică, București, 1962
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
faptelor ca în limbile romanice, deoarece atît faptele de substrat cît și cele de adstrat se prezintă într-o manieră complexă și cu un grad redus de sistema-ticitate. 95 Asupra acestei probleme, vezi și R. A. Budagov, Problemele studierii limbilor literare romanice, Editura Științifică, București, 1962. 96 Problema afirmării romanității a fost abordată în laturile ei esențiale de Ileana Oancea, în lucrarea Romanitate și istorie, Editura de Vest, Timișoara, 1993. 97 Vezi Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul mediu, București, 1970
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cei aproape o sută de bucovineni. Anii 1869-1872 aveau să fie foarte rodnici în cunoștințele acumulate. După cum se știe, Eminescu a frecventat prelegeri exclusiv de filozofie, audiindu-i pe Zimmermann, Barach-Rappaport și Vogt, apoi a asistat la cursuri de limbi romanice, de drept și filozofia dreptului, economie politică, științe financiare și administrative și chiar prelegeri de medicină, Însemnările de fizică, mecanică și ecuații matematice regăsite în multe din manuscrisele sale dovedesc că lecturile de cultură științifică l-au urmărit mult timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]