6,798 matches
-
murise de mult, iar Meryt, deși își vedea fiii destul de rar, se lăuda deseori cu priceperea și sănătatea lor. - Băieții mei au cei mai frumoși dinți pe care i-ai văzut vreodată, spunea ea solemn, pentru că gura ei era o ruină și mesteca magheran toată ziua, ca să-și potolească durerile. Ani de zile, Meryt îmi povestise toate detaliile vieții ei, în speranța că o să-i spun și eu câte ceva despre mine. Până la urmă, a renunțat să mă mai întrebe, dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi putut pur și simplu să-i dea telefon? O respirație grea, chiar În spatele ei, Îi Întrerupse brusc șirul gîndurilor. Cu toate simțurile În alertă, se răsuci și plimbă fascicolul lanternei peste criptă. Era goală. Poate doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o abație În ruină, sub un adevărat potop, e tot ce poate fi mai normal... CÎnd se Întoarseră la punctul de unde plecaseră, el Își ridică ponchoul pătat de noroi și i-l puse pe umeri, iar ea Îi mulțumi distrată. Îi privi fățiș sînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
față, adăugînd mai apoi: - Cel puțin așa sper. Christian cercetă cu privirea chipul lui Fersen cu o stupoare neprefăcută. - Ce vrea să Însemne asta? - Poate că Marie a Înghițit povestea cu biletul care Îi dădea Întîlnire Într-o abație În ruine pentru a-i oferi casa viselor ei, zise el dînd la iveală Polaroidul căruia Îi aplică epitetul frumos Înainte de a continua: Eu, nu. Dar, spre deosebire de ea, eu nu te plac. Privirea lui Christian se Îngustă. - Chiar crezi că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cer. - Poate că nu e mare lucru. Un scurt-circuit. Te chem dacă am nevoie de dumneata. Așa că Încearcă să nu adormi la loc. Închise, Își scoase căștile și le aruncă pe scaunul de alături, lîngă mobil. CÎnd tocmai depășea rapid ruinele vechii abații, Lucas se Încrucișă, fără să-i dea atenție, cu o fată care pedala de zor pe o bicicletă albastră cu un far ce lumina intermitent, cu fusta fluturînd În vînt, avînd În minte vestea pe care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ciroză. „Istoria se repetă, adăuga el pe un ton sumbru, clătinându-și paharul și ascultând clinchetul cuburilor de gheață. Tâmpitul de Poncet (era vorba de tânărul chirurg plin de elan care, În urmă cu douăzeci de ani, fusese la originea ruinei sale), tâmpitul de Poncet nu vrea să investească În lungirea pulelor. Zice că asta-i măcelărie și nu crede că va prinde pe piața masculină din Europa. Tâmpitul. La fel de tâmpit ca mine la aceeași vârstă. Dacă azi aș avea treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
personal aș Înclina să văd aici o aplicare insolită a calităților de disciplină și de respect datorat oricărui contract care le-au permis germanilor, la interval de o generație, să poarte două războaie mondiale devastatoare, apoi, Într-o țară În ruine, să reconstruiască o economie viguroasă, cu excedente pentru export. Ar fi de aceea interesant ca propunerile sociologice aplicate la Cap d’Agde să fie prezentate cetățenilor din alte țări care de regulă prețuiesc aceste valori culturale (Japonia, Coreea). Oricum, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
extragă din caruselul Grielescu, Rosamund m‑a Întrebat: - Ce domeniu comun ați Împărțit voi doi, tu și Ravelstein? - Obișnuia să‑mi ofere citate din mine Însumi. Dezgropase o declarație pe care o făcusem cândva despre dezamăgirea modernă. Spuneam că sub ruinele ideilor moderne, lumea e la locul ei, așteptând să fie descoperită. Și el interpreta această idee, susținând că plasa cenușie de abstracțiuni care Învăluie lumea În scopul de a o simplifica și a o explica Într‑un mod care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice, vântul răscolește lucrurile aruncate pe ferestre, pătrunde în camerele părăsite și le golește de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... (CASIERUL se înclină, ia foc și-și continuă plimbările fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de IOANA.): Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o răstoarnă, ducă-se! Ducă-se totul, cartierele de blocuri, macarelele, uzinele de mașini unelte, ducă-se cu drag tot, burghezia, proletariatul, pătura intelectuală, ducă-se! Rămân în picioare ruine urâte ca niște dinți stricați, prin care mișună un popor flămând. Într-o curte ca de pușcărie stau trase în țepe de fier patru cadavre violacee. De sus cade o ploaie acidă și iată-le înviind ca să se chinuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de Argint, deși mai vânează el și prin cimitirul evreiesc și chiar pe la geamie uneori, când e iarna grea. Zboară tăcut peste ruinele Curții Vechi sau poposește printre dărâmăturile din spatele Victoriei Socialismului, care noaptea sclipesc ca putregaiul. Neînfiorat de prefaceri politice și mișcări sociale, a îngropat trei patriarhi, căci a găsit și va găsi întotdeauna o populație îndestulătoare de șoricei neprevăzători. A privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să fie alte stele, necunoscute, urmând alte legi de mișcare, și ele necunoscute. Iar după mulți, mulți ani să se audă undeva peste ape, dinspre Cuibul cu Barză, un clopot. Și pornind într-acolo, după multe și exotice aventuri printre ruinele năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țărâna Țării Sfinte începe să se strecoare în încăpere și să mă îngroape, vag mi-am dat seama ce gros va fi stratul de țărână și de moloz care mă va acoperi într-o bună zi. Am simțit peste mine ruinele orașelor, vreo zece-cincisprezece metri de dărâmături; sub mine alte mormane - resturi de așezări primitive, unul sau două temple... și apoi... Tiglath-pileser al Treilea. CAPITOLUL DOI DETAȘAMENT SPECIAL... Gardianul care îl schimbă pe Arnold Marx zilnic la amiază este un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pentru un spectacol grandios în cinstea soldaților germani care își dăduseră ultima măsură întreagă a devotamentului - care, adică, muriseră - înăbușind răscoala evreilor din ghetoul varșovian. Dr. Goebbels visa ca după război să organizeze anual acest spectacol la Varșovia, să lase ruinele ghetoului să-i servească în veci drept decor. — Să fie și evrei în acest spectacol? l-am întrebat eu. — Firește..., a răspuns el, mii de evrei. — Îmi permiteți să vă întreb, am spus eu, unde vă așteptați să mai găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe picioare, povestea ea. Toată ziua în noroi până la urechi. Când s-a terminat războiul, nimeni nu s-a deranjat să ne spună și nouă. Tragedia noastră era veșnică. Nicăieri nu se ținea evidența noastră. Ne-am târât picioarele printre ruinele satelor fără vreo țintă anume. Oricine avea de făcut vreo treabă cât de neînsemnată și umilă n-avea decât să ne facă un semn cu mâna și i-o făceam noi. Helga s-a desprins de lângă mine ca să-și depene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
război total, casa aceea nu suferise nici o zgârietură, nici măcar un geam nu i se crăpase. Ferestrele înalte, fixate adânc în zidurile groase, dădeau la sud spre o livadă străjuită de zidul înconjurător. La nord, încadrau conturul zimțat al monumentelor în ruină ale Berlinului. Purtam uniformă. La centură aveam un pistol mic și un pumnal mare, de ceremonie. De obicei nu purtam uniformă, dar aveam dreptul să port - o uniformă albastră cu auriu de maior în Corpul American Liber. Corpul American Liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Werner Noth în curs de golire și am găsit-o acolo pe micuța Resi cu câinele ei. Pe atunci micuța Resi avea zece ani. Era ghemuită într-un fotoliu mare lângă o fereastră. Priveliștea din fața ei nu era cea cu ruinele Berlinului, ci livada îngrădită de ziduri, dantelăria de zăpadă făcută de vârfurile pomilor. În casă nu aveau căldură deloc. Resi era înfofolită într-un palton, o basma și ciorapi groși de lână. Lângă ea se afla un geamantănaș. Când șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
unde. Văd și aici, îmi place să subliniez, tot o reminiscență a vremurilor când românul lupta să submineze comunismul din interior. Adică, dacă se dădea ceva pe liste, și după cum știți, mai ales când comunismul și la noi ajunsese o ruină, numai pe liste se dădea totul, venea subminarea: trecutul pe mai multe liste. Și-i forțai astfel pe comuniști să scoată la surplus ultimele lor rezerve. Până la golire și epuizare!“ Se opri îngândurat, de efect. Își scutură câteva scame de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
două, căci veniturile se distribuie într-o manieră oarecum egală de-a lungul anilor. Dacă cineva ar monopoliza definitiv producția, ar dura cel puțin un an înainte să controleze întregul oraș. Până atunci trei sferturi din Whipie ar cădea în ruină, ceea ce ar produce mai multă mizerie decât un conflict deschis. Pe de altă parte, când fiecare bandă trage profit din schimburile comerciale cu lumea liberă, există fonduri pentru antrenarea recruților și achiziționarea de arme, deci pentru perpetuarea violențelor. Hameiul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
glumă proastă. Dar omul chiar făcuse infarct. Am răsfirat degetele; creionul a căzut pe covor și s-a rostogolit spre zid. În jurul meu, șapte hârtii scrise mărunt, a opta umplută doar pe jumătate. Aflasem și adresa fostului institut, acum o ruină pe undeva pe Magheru. Începusem să mă încurc în minciunile mele și ale matematicianului de deasupra. Dacă eu aș fi plasat institutul pe Magheru, povestea mi s-ar fi părut prea trasă de păr ca să fie adevărată. Eu contribuisem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de exact asemenea povestioare, se apucă să clădească biserici și altare. Eu nu vreau să fiu ca lumea. Eu nu sunt credincios. Nu cred în nimic, ce naiba, sunt rațional. Dar uite că tot m-am dus pe Magheru. Cunoaștem cu toții ruina asta de care nu se sinchisește nimeni, aflată lângă vechea asociație a revoluționarilor. Dacă treci de panourile din tablă ruginită pășești pe un strat gros de moloz, vezi excremente întărite, pungi de chipsuri, boturi umede de câini care se retrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Da, răspunse Ambrogiani. Apoi, cu un zâmbet care-i aduse gropițele În obraji, adăugă: — Și nu pictor de case, vopsitor. Făcu un gest În spatele lui și Brunetti văzu că pereții erau decorați cu mici tablouri, aproape toate peisaje, unele Înfățișând ruine de castele, toate lucrate Într-un stil delicat ce imita școala napolitană de secol XVIII. — Ale fiului dumneavoastră? — Nu, zise Ambrogiani, acela de-acolo. Arătă cu degetul la stânga ușii, unde Brunetti văzu un portret al unei femei bătrâne ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
servieta pe scaunul de lângă el și cumpăni dacă să transfere sau nu pungile În ea. În timp ce se gândea, ușa compartimentului fu trasă brusc În lături de-un om În uniformă. Preț de-o clipă halucinantă, Brunetti Își văzu cariera În ruine, el Însuși la Închisoare, dar apoi omul Îi ceru biletul și Brunetti fu salvat. După ce controlorul plecă, Brunetti se concentră să nu ducă mâna sub sacou sau să verifice cu coatele dacă pungile mai erau la locul lor. Trebuia deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de generațiile următoare. Iar acum, când unele dintre țările din Lumea a Treia refuzau să mai servească drept zone de deversare pentru Lumea Întâi, țările industrializate erau constrânse să conceapă sisteme de eliminare, dintre care multe erau costisitoare până În pragul ruinei. Prin urmare, convoaie de camioane fantomă cu declarații de vamă false călătoreau de-a lungul și de-a latul peninsulei italiene, căutând și găsind locuri de descărcare a cargourilor lor letale. Sau vase navigau de la Genova sau Taranto, cu calele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]