KorAP: Find »[drukola/base=rupt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...186 >

4,629 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

cunoscuse ea și o cunoscuseră și părinții ei și care mai rezista printr-o minune, între cocoașe de munți, oprindu-se întotdeauna, și la dus și la întors, în poarta mânăstirii, întrebând ce serviciu le-ar fi putut face maicilor rupte de frământările lumii de câteva decenii. Dar știind să facă încă o mulțime de lucruri ce păreau incredibile pentru vârsta și singurătatea ei. De la început această femeie i-a spus doamnei Marga Pop că trebuie să privească toate evenimentele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
scălâmbăindu-se ca un clovn, părând clovn un timp, fluierând ușor și încercând să cânte cu glasul complet lipsit de muzicalitate niște melodii superbe ce deveneau amuzante, de la o vreme participau și ei la sarabandă, îi imitau mișcările dezlânate, ca rupte, inventau altele, înflăcărați de spectacolul ce creștea sub ochii lor, cu privirile scânteind și obrajii îmbujorați, iar la întoarcere, când se înghesuiau pe scara de lemn încolăcită până sub acoperiș, continuau să râdă și la fel după ce se strânseseră toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
un chin să răspundă cu glasul său ușor voalat, extrem de inteligent, știindu-și valoarea, direct, brutal, rău dintr-un complex nemărturisit nici lui însuși, chiar violent, înecându-și violența în băutura care-l făcea să-și fluture mâinile lungi, ca rupte, sau să le înnoade în jurul trupurilor femeilor, strângându-le prea tare pentru cheful lor și, în cele din urmă, trântindu-se, ca întotdeauna, pe divanul mare, îmbrăcat în pluș galben, adormind cu gura întredeschisă, cu picioarele-i subțiri atârnând, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nici n-avea ce să-i ceară. Mi-a spus că s-ar putea duce la el să-i zică: dom’le, uite, fiică-mea, pe care o știi de când era cât o lingură, se căsătorește și nu vrea în ruptul capului să stea cu noi și eu zic că-i bine așa. Dar băiatul pe care îl iubește are necazul ăsta. Și i-ar povesti despre tine și i-ar zice: obține-i apartamentul.“ Vorbea liniștită, cu o ușoară umilință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
să i-o spună, dar simțea că trebuie să plece cât mai repede pentru că aerul și adierea erau prea reci, lacul înghețat urât și neprimitor, lumina cenușiu-lăptoasă apăsătoare, corbii croncăneau oribil, crenguțele firave ale tufei înghețate trosneau ca niște oase rupte. Își strângea buza de jos între dinți, să-și stăpânească lacrimile pe care le simțea apropiindu-se, asta mi-ar mai trebui - se gândea -, să încep să bocesc și să țipe la mine, continuând să-și strângă buzele, cu mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
bine și prin a tânji, fără să știe după ce anume. Treptat se acumulau în el dorințe pe care nu le putea exprima în cuvinte, nu numai dintr-o jenă socotită firească și despre care n-ar fi vorbit nimănui în ruptul capului, ci și pentru că n-ar fi știut să găsească vorbele pentru acele stări și dorințe vagi și schimbătoare de la o zi la alta, rămase într-o ceață permanentă, întocmai cum își imagina că trebuie să fie valurile mării care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
dracu’! și s-a prefăcut că nu m-aude. Un nasol. Da’ las’ că mă duc din nou săptămâna viitoare c-o prietenă care are un prieten italian, ăla are bani, nu glumă, o să ne facem și cheful, dansăm pe rupte și ne mai și duce acasă cu Masseratti lui, să moară de invidie toate țațele care-or să ne vadă, dac-or să ne vadă la ora aia... Tipa vrea să mergem și la Poiana Brașov. Tu nu vii? Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
îl înmuiau, nu mai era în stare de nimic - și izbucnind și mai tare în lacrimi, incapabil să se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de căldură cu un trosnet înfiorător de os rupt și de bătrâna doamnă Marga Pop înmărmurită privind de lângă cotul lui, mică, subțire, delicată, slăbită de boală, înspăimântată de inevitabilul deznodământ anunțat de incendiu. Și-a amintit de o taină care nu fusese spusă și de o scrisoare care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
a întors, acum îi e limpede, dar până la urmă tot a coborât scările valvârtej, încât ce ea nu voia să se rupă s-a rupt, de parcă ar fi fost la un hotar, pe pământul lui încă, dar legăturile cu el rupte sau prea firave și de dincolo de hotar, de pe un alt pământ, o atrăgeau forțe irezistibile, nici măcar legături, ele n-aveau să vină decât mai târziu, atunci nu erau decât forțe irezistibile care îi smulgeau picioarele încleștate și o făceau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

a terminat. — ... îi urăsc pe toți... ce-aș fi făcut dacă nu erai aici, ca să... fie mai bine... îmi vine uneori să-i omor... să-i omor pe toți... Rebecca spera că Hilary a reușit să adoarmă. Avea trei degete rupte. N-a crezut povestea cu accidentul, n-a crezut-o nici o clipă. În ultimul timp îl credea pe Roddy în stare de orice. Așa a fost și cu fotografiile acelea pe care le-a găsit la el; care se dovediseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă doare al naibii de tare! spuse Mortimer. — În orice caz, nu e nici un os rupt. Ar trebui să luați niște analgezice. — Sunt niște pastile în comoda de acolo. Sute de pastile. Îi dădu să înghită două pastile de Coproxamol cu un pahar cu apă. — Vă fac imediat și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
acestui refugiu sinistru nu fusese cunoscută de Dorothy, care rareori catadicsea să-și inspecteze domeniul: dar când, în cele din urmă a fost întâmplător descoperit, n-a putut să-și ascundă furia și disprețul pentru sentimentalismul soțului ei. Are piciorul rupt, spuse George, blocând intrarea în staul în timp ce Herbert se retrăgea într-un colț. N-am suportat să-l văd urcat într-un camion împreună cu ceilalți. — O să-ți rup eu picioarele dacă te mai atingi de vitele mele, țipă Dorothy. Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

răspunsul de un milion de ori. Lily a pufnit și și-a dat ochii peste cap. — Fiindcă Îmi place la nebunie! a recitat ea sarcastic. Și chiar Îi plăcea la nebunie ce făcea, deși n-ar fi recunoscut asta În ruptul capului, pentru că era mult mai plăcut să se văicărească. O apucase damblaua pentru cultura rusă Încă de pe vremea când o profesoară de-a ei din clasa a opta Îi spusese că arată exact așa cum și-o Închipuise pe Lolita, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații Runway - și Îmi spusese să răspund Întotdeauna, fuseseră eliminate rapid. Dar dacă dormi? pusesem eu Întrebarea prostească. — Te scoli și răspunzi, răspunsese ea În timp ce-și pilea o unghie ruptă. — Și dacă ești la o cină festivă? — Faci ca orice alt newyorkez și vorbești la masă. Sau dacă ești la un examen ginecologic? — Ei asta-i, ce, la un examen ginecologic te caută-n urechi? Foarte bine. Pricepusem. Uram cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și chiloți de bumbac (beah la pătrat!ă voia să-și afle loc la Runway? Ha! Nu cu asemenea rahaturi pe ea. În fond, lucram la revista Runway, pentru numele lui Dumnezeu - era inacceptabil să mai pun pe mine haine rupte, șifonate, pătate sau care mi-au rămas mici. Am dat de-o parte bluzele mele obișnuite, cu guler prins În nasturi, și am scos la iveală fusta Prada din tweed, puloverul negru pe gât Prada și cizmele trei sferturi Prada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de ochelari de soare sau, hai, În caz de forță majoră, chiar un mic telefon celular. Mirandei nu-i păsa câtuși de puțin de treaba asta. Ea Îndesase În sacoșă o sticlă uriașă de parfum Bulgari, o sanda cu bareta ruptă, pe care probabil eu trebuia să o dau la reparat, o agendă Hermès, care cântărea mai mult decât un laptop, o imensă lesă de câine, care fie-i aparținea lui Madeleine, fie urma să fie folosită pentru o ședință foto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
sunt prea obosită. Și sporturile de tot felul jucaseră un rol important În viața mea, dar acum nu mai aveam timp. — Și, deci, ai douăzeci și cinci de ani, nu? a zis el cu un aer nonșalant. Nu-mi puteam Închipui În ruptul capului de ce Îl interesa chestia asta. — Ăă, nu. Am douăzeci și trei. Am terminat facultatea anul trecut, În mai. — Aha! Douăzeci și trei? Părea că stă În cumpănă dacă să spună ceva sau nu, iar eu m-am pregătit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
asistenta Mi... ăă, lucrez la Runway. Din păcate, Miranda, ăă, doamna Priestly a trebuit să plece pentru moment, dar aș dori să primesc acest premiu În numele domniei sale. Și, firește, În numele tuturor celor de la Runway. Mulțumesc, ăă - nu‑mi aminteam În ruptul capului cum se numea consiliul sau președintele lui - tuturor celor prezenți pentru, ăă, această mare onoare. Știu că vorbesc În numele tuturor celor de la revistă atunci când spun că suntem cu toții onorați. Tâmpită ce eram! Mă bâlbâiam, trăgeam Întruna la „ăă...“‑uri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a‑ntâmplat? Mama a zis că Lily era la volan și a lovit În mare viteză un taxi. Nu Înțeleg. Nu are nici o logică. Lily nu are mașină și nici nu‑i place să conducă. Ea nu ar accepta În ruptul capului să umble cu mașina prin Manhattan. De unde ai auzit tu toate astea? Cine te‑a sunat? Și În ce stare e ea acum? Începusem din nou să mă isterizez, dar, din nou, vocea lui a fost foarte autoritară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să găsești o modalitate de a le reînnoi pașapoartele Înainte ca ele să urce diseară În avion. Nu vreau ca fiicele mele să lipsească de la petrecerea de mâine seară, mă Înțelegi? Dacă o Înțelegeam? Hmm. Bună Întrebare. Nu reușeam În ruptul capului să Înțeleg cum anume pașaportul fiicelor ei În vârstă de zece ani expirase din vina mea, ținând cont că ele aveau, cel puțin teoretic vorbind, doi părinți, un tată vitreg și o bonă non‑stop, care ar fi trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

se mai uite la ei În timp ce urcau treptele; brusc i se făcuse groază să vadă cumva piciorul alb al vreunui băiat cu sînge pe el. Își coborî capul și Începu să răscolească din nou plaja. Găsi un pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră la ureche printr-o stranie legănare a sunetelor voicilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lui Mickey. Nimic prea sîngeros; am avut parte de suficient sînge și măruntaie În ultima vreme. Și nu cineva prea greu. Săptămîna trecută era să-mi rup spinarea cu polițistul ăla din Ecclestone Square! Nu, cîteva fetițe slabe cu genunchii rupți ar fi foarte bine. — Mie mi-ar plăcea o bătrînică drăguță, zise Mickey, căscînd la rîndul ei. Stătea Întinsă pe podea, pe o saltea de campanie, citind un roman cu cowboy. O bătrînică drăguță, cu o pungă cu dulciuri. Tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lumii. Strînse pătura, Încă tremurînd. Dacă Începuse să vorbească, nu se mai putea opri. Uite-o pe maică-sa, continuă, pe același ton ridicat, plîngăreț, de bîrfă, și uită-te la mine și la fete, cu Dumnezeu știe cîte oase rupte. Și ce să mai zic despre casă? Cred că acoperișul s-a dus, nu-i așa? Gardianul nu vrea să spună o vorbă și nici nu ne lasă să mergem În bucătărie. Mi-e frică să mă duc să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spuse ea fără să-și ridice ochii. — Ce? zise femeia. Surzise din cauza exploziei. — Mi-e teamă că-i greu de spus pe Întuneric, spuse Kay mai răspicat. Se concentra la ceea ce făcea. I se păcu că dăduse de-o coastă ruptă. Căută În geantă și scoase bandajele și Începu, cît putu de repede, s-o o lege pe bătrînă. — Totul din cauza ei, știi... Începu iar femeia. — Ajută-mă la asta, dacă poți! țipă Kay pentru a-i distrage atenția. În tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
laterna roțile, apoi ridică mîna spre ea. La Început o porni cu prudență, accelerînd cînd drumul deveni mai curat. Trebuia să mențină o viteză de douăzeci și cinci de kilometri pe oră cînd transportau răniți, dar se gîndi la bătrîna cu coastele rupte și la bărbatul plin de sînge și conduse mai repede. Din cînd În cînd se apropia de parbriz să se uite În sus, spre cer. BÎzîitul avioanelor era În toi, bubuiturile mitralierelor Încă puternice, dar și zgomotul motorului, și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]