23,741 matches
-
bază cu vreo 5-6 m, înaltă de vreo 12 m și de vreo 8 m lățime. În capătul ei este un parc cu statui din oțel ce reprezentau animale, un cerb, o căprioară, și un lac mic plin cu rațe sălbatice, o lebădă albă și mulți porumbei și pescăruși. Porumbeii sunt blânzi, vin lângă tine și-ți ciugulesc pâinea din mână. Când le aruncam mâncarea în apă era o întreagă nebunie, zbura toată păsărimea care mai de care să prindă ceva
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
dulce și dureros ,cu ochii minții formă sânului scăpat din strânsoarea palmei ei într-o după amiază fierbinte de vară. Și îl privea cu ochii aceia frumosi.Fara să fie stânjenita...deși stânjeneala se ghicea sub vena care-i pulsa sălbatic la tâmpla stanga.Si buzele-i i le simțea frematande. Atunci știu ce de fapt nu-i ieșise niciodată din minte.O amânase numai... Pentru o secundă privirea ei slabi sub arșiță privirii lui.Dar numai o secundă .Alesese să
POVESTE DE DRAGOSTE (2) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354164_a_355493]
-
trecut prin cap gândul acesta de a fura sau de a omorâ, nici înainte de a ajunge pe front, și nici în geroasa Siberie unde eram prizonier, și unde − zicea el amintindu-și − am fost tratați chiar mai rău decât animalele sălbatice! Au fost printre noi și români din aceia care s-au sfâșiat între ei, pur și simplu, cu dinții și cu ghearele, căci arme nu mai aveau. Față de ăștia eu am învățat să-mi folosesc blândețea vorbei și fiorul privirii
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
visul său în secolul al douăzecilea, dacă nu cumva visul său antropo-demiurgic a ajuns coșmar faustic. Evoluția biologică și a inteligenței umane fără revelația și revoluția interioara, fără înduhovnicirea trupului și a sufletului omenesc este precum un fluviu tulbure și sălbatic, care a ieșit din albie și care se rostogolește grăbit și nestăvilit la vale fără direcție.Trebuie timp și ploaie de har pentru ca albia sufletească a omului să se umple din nou cu duh, pentru ca omul să poată călători mai
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
din lume și cea mai cunoscută și frecventată. Grădinile colorate de corali sub apele mării, prezintă în afara importanței istorice, geo-marine și o desfătare unică omenească. Mi-ași permite să afirmă, vizitatorilor li se taie respirația la văzul „Grădinii coralilor". Peștii sălbatici - de pradă -, multicolori, cu diverse forme precum fluturi colorați, pești în formă de papagali, cu șira spinării și chiar fără, în formă de trandafiri, broaște extrem de mari, pești de noapte care se pot vedea până la căderea serii. Din punct de
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354556_a_355885]
-
și am început să citesc despre activitatea sa artistică. Privind-o și admirând-o de la câțiva metri depărtare de mine - fiindcă dânsa era înconjurată de prieteni și admiratori apropiați, privind tablourile sale, ghiceam parcă legături nevăzute, existente între strigătele păsărilor sălbatice din Delta Brăilei, lumina care moare în timpul zilei, și crepusculul învăluind Munții din Maramureș, din Vrancea sau Munții Măcinului . Am început să citesc pe acel catalog spre a mă lămuri mai bine. Ochilor mei nu le venea să creadă ce
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
ochii aceia mari, albaștri, care o priveau insistent. „Puteam să mai stau de vorbă cu el, era un bărbat drăguț, delicat, să-l consolez mai cu seamă că era în starea care era, cu piciorul. De la o vreme am devenit sălbatică, mi se pare că toți bărbații sunt neserioși și, efectiv, fug de ei”, își zise. Din când în când, acasă sau la birou, chipul bărbatului i se arăta în față la fel ca o fata morgană. Rămăsese cu acea imagine
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
atenția Crinului Imperial. Aveau să fie dezamăgite. Inima lui era dăruită. Regina Nopții îl primea în grădinile secrete, ținut captiv în mrejele ei, îmbătându-l cu parfumul exotic. Sora lui, Mușcata, rebelă și plină de personalitate, fugise în lume cu sălbaticul Mac, hipnotizată de puterea lui de seducție. Vântul adia ușor. Se făcea simțit, aducând cu el reinnoirea primăvăratecă a vegetației. Diafană, Crăiasa Florilor a apărut învăluită în mantia de albăstrele, frezii și narcise. Florile de câmp îi țineau trena din
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
Lerești (pe rîul Tîrgului), mergînd pe la nord de Rucăr, mai departe pe Răușor, peste Pleașa Podasei pînă la Cheile Dîmbovicioarei. Cine cunoaște configurația terenului își poate imagina libertatea ce domnea în această țară de piatră și năzuință românească, unde drumurile sălbatice te conduceau prin pădurea care tăcea ca și piatra pe care o călcai, tulburată doar spre vecernii de vreun cântec de caval, îmbiindu-te să mergi spre obîrșic și să te crezi stăpînul spațiului mioritic. Această regiune, caracterizată prin dealuri
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
unei parabole cu senzații de odihnă și răcoare, aceeași pe care a recunoscut-o vâscul când izvoarele mângâiau roci din mâl albastru și fracuri de ploi. În fiecare zi descheia un ecou și tot avea zigzaguri de frig; cu gesturi sălbatice înălța un crez prin sufletul păpădiilor din închisorile de cuvinte. Regina umpluse cu un oftat sala perlelor precum visul de duminică al ocnașului și improvizase un duet cu luna la ceasul de veghe în grotă. Locuia de peste un zbor în dreapta
PIRAMIDA CU FLĂCĂRI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354707_a_356036]
-
ani am încercat să-l învăț să nu intre În troacă, Și tot ce am reușit A fost să învăț să grohăi eu - Colonelul mai avea câteva luni pâna la pensionare Bea whisky în biroul lui Afară începuse să plouă sălbatic. Sub streașina comandamentului Exact pe verticala unde se varsă din jgheabul plin, șuvoiul apei de ploaie Colonelul Toderică Îi chemase la raport pe locotenenții majori Lichi și Brânză - Colonelul stătea sub streașină - Ploua Și colonelul întreba calm una-alta Să
LECŢIA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347051_a_348380]
-
mlădioasă precum trestia, fața-i albă ca floarea de iasomie, părul bălai îi cădea în cascadă inelată pe umeri, iar ochii limpezi, albaștri și cu gene umbroase. Ochii erau safire magnetizate. În plimbările sale pe potecile misterioase ale pădurii, animalele sălbatice o însoțeau. Toate se plecau în fața ei și o ascultau de parcă le-ar fi fost regină. Însă erau zile când prefera singurătatea. Atunci cutreiera pădurea în căutare de fructe și flori. În unele dimineți alerga desculță prin iarba umedă, alteori
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
aromele pădurii și de chemările depărtărilor... În poiana cu flori avea un loc special, o căpiță de fân, pe care dormea în nopțile când pe Cer era ploaie de stele. Când ploua, rămânea în cămăruța ei cu miros de flori sălbatice și iscodea luciul magic al unui glob de cristal găsit lângă cascadă. Era un safir mare cât un ou de prepeliță, copila însă nu știa ce este, dar vrăjită de farmecul culorii și de figurile ce prindeau contur pe suprafața
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
roiesc, azi, fluturi, Nevinovați și puri se-ndreaptă spre lumină Când sufletu-mi îmbracă-n haina lor senină Și inocența-mi apără cu albe scuturi. Iar eu mă simt aproape ca la începuturi, O Evă temătoare, cu Adam alături, Instinctele sălbatice le dau în lături... Ce bine e când răul cel viclean îl scuturi! Azi tu mă potopești cu ploaie de săruturi, În labirintul dragostei ești Minotaur, Pe tavă-mi dăruiești o inimă de aur Dar eu mă-ndepărtez, cu-alaiul
FLUTURI, ALBE SCUTURI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347189_a_348518]
-
următoarea, de care nu eram încă conștient că voi avea mare nevoie de ea în viitor. Mă voi strădui deci, să exemplific, printre altele(!), și de ce mediu nostru înconjurător se transformă într-o junglă, pe zi ce trece tot mai sălbatică, și de ce în mod miraculos, când ajungem totuși în pragul disperării, unii dintre noi întâlnim, în sfârșit, omul adevărat de care avem nevoie pentru a ne vedea efectiv salvați. Și ce curios - sunt nevoit să mărturisesc! - navigând către ADEVĂR prin
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
mângâie pe spate. Băiatul nu mai apuca să spună nimic că în acel moment crucial mânzul brusc l-a lovit cu piciorul pe unchiul său, direct în stomac. Nicolae a căzut pe loc, pe paiele din grajd. Măi, Luminosule, animal sălbatic, dar ce faci cu unchiul meu, striga disperat băiatul. Dar tu în viața ta nu ai lovit pe nimeni! Între timp s-a dus la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, după ce și-a mai revenit un
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
în Împărăția Tatălui, a cărui rugăciune o repetăm în fiecare seară după ea, înainte că tata să sufle în lampă care trona pe masa de lîngă ferestra. În seara aceea am adormit mai greu. Auzeam vîntul care sufla puternic și sălbatic afară și mă gîndeam la un copil care s-a născut în iezla unui grajd. Am trecut în revistă toate grajdurile pe care le văzusem la țară, ca în final să mi-l figurez pe cel al bunicului meu, care
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
primit-o Dumnezeu... Și bunicul se va bucura. Va înțelege că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Oftă lung, aruncă o ultimă privire în care să cuprindă curtea cu tot ce era în ea și plecă. Trecu pe sub pragul porții și o închise cu grijă. Se lăsă
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
nemulțumită, probabil că nu mă cunoștea, pentru că se oprea în loc și își scutura coarnele în toate direcțiile. Numai când îi auzea vocea lui tataie care o îndruma la drum, începea să meargă. -Bre, a început Sica, vaca asta este cam sălbatică! Ai grijă să nu o împungă pe nepoată-ta! Tataie se uita când la mine, când la vacă. -Tataie, să nu te apropii prea mult de ea, să stai la distanță! mi-a spus când ajunsesem în capul tarlalei noastre
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Vecinii, atrași de lătratul furios al lui Cartuș și de țipetele victimelor, au ieșit în stradă. -De ce nu închideți poarta cu cheia, vecine? au început să strige cu toții supărați. -O să omoare pe cineva, într-o zi, fiara asta sălbatică! țipa o altă vecină. -Ce căutau la mine în curte? Bine le-a făcut! a țipat tata-mare la toți vecinii guralivi, după care a intrat în curte în urma lui Cartuș care, cu un aer vinovat, mergea cu urechile pleoștite și
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
care trebuia să o surprindă, să o răpună. Îi învățase ochii: sclipiri de fosfor și tăciune. Colții: săgeți de cremene. Ghearele: vârfuri de suliță cioplite în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și frunze uscate și verzi... Hipnotizat de forța și suplețea fiarei, începuse să o închege din culori pe peretele adăpostului: ochii
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
liniștit domnește Și totul în natură se odihnește, Iar zările-s curate și senine. Te clatini În fața vântului puternic, Iar fruntea-ți înfrântă parcă plânge, Dar niciodată trupul nu-ți va frânge, Vântul ăsta cât e de nemernic. Alături de tine sălbatice stânci Te înconjură atât de magistral Între ele tu ești mai colosal Trufaș coroana spre cer ți-o ridici. Priviri spre tine au cătat cu drag De secole ai stăpânit veșnic pădurea, Spre tine nu s-a îndreptat securea Rămânând
FAGUL MONUMENTAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357368_a_358697]
-
din străfunduri și se scurge printr-o cascadă în imediata apropriere a fîntânii. Este căminul unor specii de animale și plante care nu se mai găsesc nicăieri pe toată planeta. De mii de ani a servit că oază pentru viața sălbatică, dar și pentru oameni. Impresionant! De acolo am continuat călătoria spre Sedona. O altă minune a naturii. Sedona, care atrage cam 3,5 milioane de turiști pe an, este așezată într-o zonă despre care se spune că are puteri
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
Deac Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Întâlnirea cu iubirea Tind să cred că întâlnirea cu iubirea se produce greu, anevoios, întâmplător. Te ia de mână, de brațe, de toate celulele tale blânde și sălbatice, îți convine ca mai apoi să zici gata, nu te mai vreau pradă ușoară ! Cucerești greu. Ești cucerit greu. Care este beneficiul? Lupta în sine. Nu vă hazardați să vă dați degeaba, gratis, pe nimic, de pe azi pe mâine. Nu
ÎNTÂLNIREA CU IUBIREA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357411_a_358740]
-
pe cei răi deopotrivă ... -De ce și pe cei răi? -Soarele nu face diferențe. -Galbenul seamănă cu razele soarelui! -Exact ... tot ce e galben e rupt din soare: florile, albinele, mângâierile, iar când mângâierea se transformă în atac, apar animalele sălbatice ... -Sunt și galbene rele? -Da prințesă, ființele care se sfâșie între ele în păduri ... sau între oameni ... -Și putem alege, de care parte vrem să fim? -De bună seamă! La tot pasul vieții. -Eu vreau să aleg răsăritul soarelui, să
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]