2,957 matches
-
Adrian construise la mormântul lui Iisus Hristos, aproape de Golgota, un templu păgân închinat zeiței Venus. Sfinții Constantin și Elenă. Locul era cel mai indicat pentru începerea căutărilor, așa că Elenă, însoțită de Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotărât dărâmarea templului și efectuarea săpăturilor, care să scoată la lumină cel mai cinstit obiect creștin. În urmă acelor săpături au găsit trei cruci, dar nu puteau să o identifice pe cea pe care fusese răstignit Iisus, de aceea le-au atins de un mort. Acesta
Sfinții Constantin și Elena. Ce nu ai voie să faci în această zi by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102033_a_103325]
-
Venus. Sfinții Constantin și Elenă. Locul era cel mai indicat pentru începerea căutărilor, așa că Elenă, însoțită de Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotărât dărâmarea templului și efectuarea săpăturilor, care să scoată la lumină cel mai cinstit obiect creștin. În urmă acelor săpături au găsit trei cruci, dar nu puteau să o identifice pe cea pe care fusese răstignit Iisus, de aceea le-au atins de un mort. Acesta ar fi înviat în momentul în care a fost atins cu Crucea Domnului, potrivit
Sfinții Constantin și Elena. Ce nu ai voie să faci în această zi by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102033_a_103325]
-
hostel pentru tineri. "Bastioanele" au fost construite în perioada 1538-1545 pentru a apăra castelul de posibilele atacuri ale artileriei ce ar fi periclitat partea de nord a castelului. Aproximativ în același timp, fortificațiile orașului Nürnberg au fost reînnoite și extinse. Săpăturile arheologice realizate în zona castelului au descoperit resturi de ziduri datate în jurul anului 1000 și chiar mai vechi în straturile mai adânci, care pot fi atribuite unei clădiri ce i-a aparținut markgrafului Henric de Schweinfurt. Prima mențiune scrisă datează
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
Conrad al II-lea Otto, duce al Boemiei (1189-1191), când se afla aici o biserică ce avea propria sa absidă și criptă. Construcția a continuat până la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar rămășițele bazilicii romanice au fost recent descoperite în timpul săpăturilor arheologice din catedrală de la începutul secolului XXI-lea și sunt acum accesibile publicului. Edificiul a fost apoi reconstruit în secolul al XIV-lea în stil gotic timpuriu ca o bazilică cu trei nave, iar importanța sa a crescut după ce a
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
Karl al II-lea August și au supraviețuit în timpul distrugerii castelului. Au căzut în timpul uraganului „Wiebke”, din 1990. Așa numiul pavilion "Tschifflik" este o clădire în Karlslust. Denumirea și utilizarea exactă este astăzi necunoscută. Această ruină s-a numit până la săpăturile arheologice din anul 1950 "Kapelle" (capelă). Pavilionul este o clădire în stil turcesc, care în combinație cu marea cascadă ("Kaskade") reprezintă unul din cele mai importante puncte din Karlslust. Modelul pentru această construcție îl reprezintă Tschifflik, situat în "Fasanerie" din
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
Roma în istoria artelor, litere și filozofie, a fost un etnograf, istoric de artă și director al Arhivelor Statului și al Muzeului Banatului (1928-1940). A înființat Biblioteca Timișoarei, revista „Analele Banatului”, a sprijinit activitatea asociației culturale ASTRA, a întreprins numeroase săpături arheologice, a pictat și a restaurat pictura în numeroase biserici din Banat. Bustul său, donație a familiei Miloia, a fost realizat de Gheorghe Groza (1899-1930) și dezvelit la 3 august 2011. A fost un sculptor, profesor la Universitatea din Cluj
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
avut parte de lucrări de conservare, zidul sudic, care a fost restaurat de mai multe ori ca parte a unui dig, este stabil, dar lucrările de conservare au fost de proastă calitate. O mare parte din timp a fost alocat săpăturilor și cercetărilor arheologice, în special ale vestigiilor complexului religios și al băii turcești. Contraescarpele aflate de-a lungul Dunării, care se prăbușiseră parțial de mai multe ori, au avut parte de lucrări de restaurare, iar acum se află în stare
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
în care sunt îngropați în mare parte militari britanici, printre care 447 de neozeelandezi și 197 de australieni. În cimitir este înmormântat și arheologul John Pendlebury. Pendlebury a fost curator la Cnossos pentru Școala Britanică din Atena și a continuat săpăturile în Creta până la război. El a fost executat de germani în 1941. Souda a fost principalul oraș al fostei municipalități cu același nume, având primăria chiar în Souda. Unitatea municipală se întinde de la capătul orașului Chania (Souda, Nerokourou și Tsikalaria
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
Gush Etzion. Aceștia au fost uciși de combatanții arabi. Valea Ela a fost cucerită în cele din urmă de către brigada israeliană Harel în octombrie 1948. În 1972 Israelul a construit în vale prima sa stație de comunicare prin sateliți. În săpăturile arheologice efectuate în Valea Ela lângă Khirbet Qeyafa (ruinele fortăreței Ela), la sud-vest de Ierusalim, s-a descoperit în anul 2008 în cursul săpăturilor efectuate de echipa arheologului Yossef Garfinkel de la Universitatea Ebraică din Ierusalim o cetate fortificată din Epoca
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
1948. În 1972 Israelul a construit în vale prima sa stație de comunicare prin sateliți. În săpăturile arheologice efectuate în Valea Ela lângă Khirbet Qeyafa (ruinele fortăreței Ela), la sud-vest de Ierusalim, s-a descoperit în anul 2008 în cursul săpăturilor efectuate de echipa arheologului Yossef Garfinkel de la Universitatea Ebraică din Ierusalim o cetate fortificată din Epoca de Fier IIa, datând dintr-o perioadă între 1050-915 î.Hr. În acest loc arheologii au descoperit un ostracon cu o inscripție în alfabetul paleoebraic
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
ceea ce i-a permis să realizeze un stagiu de cercetare de un an în Grecia. Acolo, el a intrat în contact cu tinerii arheologi Theodore Woolsey Heermance, Herbert F. De Cou, Joseph Clark Hoppin și Eugene Plumb Andrews. În cazul săpăturilor din Corint, care au fost începute în 1896 de directorul ASCSA Rufus B. Richardson, Babbitt a descoperit teatrul antic al orașului. El a publicat în 1897 în "American Journal of Archaelogy" un raport detaliat al cercetărilor efectuate. Notele sale de
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
și al culturii asiriene. Lucrarea sa de masterat sub conducerea profesorului Igael Yadin s-a ocupat de arhitectura regală asiriană în Asiria, Siria și Palestina antică.Ulterior a scris mai multe articole despre diverse aspecte legate de cultura asiriană în săpăturile de la Ayelet Hashahar, Tell Abu Salima, Beit Tzur, Tel Jemme, Ramat Rahel, Meghido, Hatzor și Buseira. Participarea sa la săpăturile din Cartierul evreiesc din Orașul Vechi al Ierusalimului efectuate între anii 1969-1978 sub conducerea lui Nahman Avigad au dus în
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
în Asiria, Siria și Palestina antică.Ulterior a scris mai multe articole despre diverse aspecte legate de cultura asiriană în săpăturile de la Ayelet Hashahar, Tell Abu Salima, Beit Tzur, Tel Jemme, Ramat Rahel, Meghido, Hatzor și Buseira. Participarea sa la săpăturile din Cartierul evreiesc din Orașul Vechi al Ierusalimului efectuate între anii 1969-1978 sub conducerea lui Nahman Avigad au dus în acea vreme la o cotitură a interesului său științific de la Epoca de Fier la cea Romană timpurie. În anul 1990
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Centru. Apoi, după intrarea generalului în rezervă Amir Drori în funcția de director general al Oficiului Antichităților al Israelului, Reich l-a asistat pe acesta în transformarea Oficiului într-o instituție guvernamentală. Înanul 1989 Reich a revenit pe teren conducând săpături arheologice la Ierusalim. Mai întâi a excavat în zona Mamilla, în preajma Poartei Jaffa, une a descoperit morminte din Epoca de Fier și cea Bizantină, inclusiv un mormânt comun din vremea masacrelor anticreștine perpetrate de persanii sasanizi în Palestina în anul
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
de lângă Arcul Robinson, iar împreună cu Yuval Baruch a săpat lângă Poarta Hulda de est a Muntelui Templului. Între anii 1995-2010 Ronny Reich și Eli Shukron au efectuat excavații îndelungate în Orașul lui David din Ierusalim.O însemnătate deosebită au avut săpăturile de lângă Izvorul Ghihon care au pus în evidență noi părți zidite și cioplite din sistemul acvifer canaanit, cunoscut sub numele de Canalul Warren. Reich și Shukron au oferit o nouă înțelegere, cu totul deosebită, a locului.Ei au remarcat ca
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
în direcția Muntelui Templului și porțiuni din canale de drenaj centrale ale orașului dedesubtul străzii pietruit, toate acestea fiind vestigii de la finele perioadei celui de-al Doilea Templu. În anul 2011 în cadrul celui de-al 12-lea congres științific consacrat săpăturilor din Orașul lui David, Reich a emis ipoteza controversată după care Bazinul Shiloah a fost cioplit mai devreme decât în perioada domniei regelui Hizkiyahu. În afara studiilor sale asupra băilor rituale iudaice și asupra Ierusalimului antic, Reich a cercetat diverse aspecte
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Barozzi de Vignola - "Reguli pentru cele cinci ordine ale arhitecturii", Ross King- "Calota lui Brunelleschi:povestea Domului din Florența", Louis Vincent - "Ierusalimul de jos - descoperiri în Orașul lui David 1909-1911," Fredrick Jones Bliss și Archibald Dickie, "Excavations at Jerusalem 1894-1897 - Săpături la Ierusalim, descoperiri din Orașul lui David și de pe Muntele Sion", 1894-1897, Pliniu cel Bătrân - "Historia naturalis", Bertolt Brecht - Discuții de refugiați (Flüchtlingsgespräche),Christian Morgenstern - "Cântece de spânzurătoare," și cartea autobiografică a mamei sale, Herta Reich - " În două zile - fuga
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
I” din Craiova (1922-1929), obținând cea mai mare medie din România la examenul de bacalaureat, apoi a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie, secția limbi clasice, a Universității din București (1929-1933), absolvind magna cum laude. Participă, ca voluntar, la săpăturile arheologice de la Histria. Își continuă studiile la École Pratique des Hautes Études din Paris între anii 1933 și 1936, fiind student al lui Alfred Ernout și Jules Marouzeau, apoi predând ca lector de limba română la Universitatea Sorbona până în 1938
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
(n. 11 decembrie 1940) este un arheolog mexican proeminent. Din 1978, el a condus săpături la Templo Mayor, rămășițele unei mari piramide aztece în centrul Mexico City. Matos Moctezuma a absolvit cu o diplomă de master în arheologie Școala Națională de Antropologie și Istorie și o diplomă de master în antropologie la Universitatea Națională Autonomă
Eduardo Matos Moctezuma () [Corola-website/Science/337307_a_338636]
-
a adus contribuții importante la studiul istoriei arheologiei din Mexic. Matos Moctezuma a fost director al proiectului Templo Mayor de la începutul acestuia în 1978. Acesta a fost unul dintre cele mai importante proiecte arheologice din lume. Mai multe sezoane de săpături au descoperit istoria construcției acestui templu central al Imperiului aztec. Numeroase ofrande bogate se situau în jurul ariei templului. Acest proiect a răsturnat înțelegerea academică a culturii,religiei, imperiului și ideologiei aztece. Matos Moctezuma a supravegheat crearea Muzeului Templo Mayor, în
Eduardo Matos Moctezuma () [Corola-website/Science/337307_a_338636]
-
Matos Moctezuma a supravegheat crearea Muzeului Templo Mayor, în care aceste descoperiri spectaculoase sunt afișate în exponate diverse, și a condus Muzeul timp de mulți ani. Anul 1987 a văzut crearea Programului de Arheologie Urbană (condus de Moctezuma) în care săpăturile din centrul Mexico City au fost extinse dincolo de situl imediat al Templo Mayor. Această cercetare continuă și astăzi.
Eduardo Matos Moctezuma () [Corola-website/Science/337307_a_338636]
-
subteran, trenurile de metrou fiind introduse în rețea prin intermediul unei linii ferate ce venea de la Gara Cotroceni. A fost conceput de o echipă de arhitecți formată din Ileana Papina (șef proiect), Ioan Novițchi și tehnician Marcela Oreste. Construcția, realizată prin săpătură deschisă, din beton armat cu compartimentări din cărămidă, are o suprafață de aproximativ și 3 zone principale: zona stației de întreținere, zona atelierelor și spațiile administrative. Zona de întreținere este formată dintr-o zonă de macaze care asigură distribuirea vagoanelor
Depourile Metrorex () [Corola-website/Science/337381_a_338710]
-
Carmen Aranegui, care a lucrat îndeaproape cu acest serviciu. Încă de la începuturile sale, SIP-ul dezvolta un câmp de lucru intens în situri arheologice, cum ar fi din Mogente, din Játiva, din Gandia sau de Liria. Materialele obținute din aceste săpături au format în curând un fond a cărui valoare științifică și patrimoniala au transformat SIP-ul și Muzeul într-una dintre cele mai importante din Spania. În prezent, proiectele de cercetare care acoperă toate etapele de Preistorie și Antichitate din
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
din Spania. În prezent, proiectele de cercetare care acoperă toate etapele de Preistorie și Antichitate din Valencia, cu cercetări importante, cum au fost dezvoltate în din Tabernes de Valldigna, unde au fost descoperite cele mai vechi rămășițe umane din Valencia. Săpăturile au fost, de asemenea, făcute în așezăminte din eneolític în Fuente Flores și Cinto Mariano (Requena), în situl din epoca bronzului din (Paterna) în orașele iberice ale Bastida de leș Alcuses și Los Villares () și orașul ibero-roman Carencia (). Bibliotecă SIP
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
plus față de cataloage de expoziție efectuate de ȘIP, si broșuri educative, monografii, etc. Expoziția permanentă începe cu o cameră dedicată începuturilor arheologice preistorice în Valencia, activitatea desfășurată de Juan Vilanova și Piera în secolul al XIX-lea și recrearea unei săpături arheologice. Urmează Sală a II-a dedicat Paleoliticului Inferior și Mijlociu (cu industria și fauna din Cova de Bolomor, Petxina, El Salt y Cova Negra) iar cameră III-a (paleoliticul superior), cu resturi de Parpalló, Malladetes, Cova de leș Cendres
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]