4,482 matches
-
de acolo, cântece într-adevăr semnificative care întăresc teoria mea că muzica trebuie să fie în fond un instrument de exprimare și protest social. Am stat să-l ascultăm în apartamentul acela ore și ore în șir fără să ne săturăm. Mai târziu am discutat cu el - la mai multe niveluri - și i-am explicat ce mă preocupă în general. Ignatius căscă violent. El mi-a spus: „De ce păstrezi toate astea pentru tine, Myrna? De ce nu împărtășești lumii aceste gânduri?“ I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toarnă-i Irenei ceva bun de băut. Ia și tu puțin whisky, c-o să te-ajute la răceală. Am și niște Coca-Cola-n bucătărie. — Lui Ignatius nu-i plac nici novenele. Nu știu, zău, dacă-i place ceva. M-am cam săturat de el, chiar dacă-i fi-miu. Am făcut o salată bună de cartofi. Bătrânu’ ăla mi-a spus că-i place salata de cartofi. — Aș vra să vezi și tu ce halate mari mi-aduce la spălat. Și ce sfaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
studieze la Universitatea din N. Y. Scrie o dizertație despre simboliștii francezi din secolul al XIX-lea. Firește, tu nici n-ai înțelege, nici nu ți-ar plăcea, un tip inteligent și pasionat cum este Ongah. Eu nu mă mai satur să-l ascult vorbind ore întregi. Este foarte serios și nu vine cu pseudocunoștințe cum făceai tu întotdeauna. Ceea ce spune Ongah e plin de semnificație. Ongah este o persoană reală și vitală. Virilă și agresivă. Sfâșie realitatea și rupe vălurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parte din salariu în prop’ietăți. E o investiție bună. Sigur că da, spuse Santa, rotind ochii cu înțeles spre doamna Reilly. — Te-ai aranjat bine, n-am ce zice. Am tot ce-mi trebe, da’ știți, uneori mă cam satur să locuiesc cu fiică-mea și cu bărbatu’ ei. Vreau să spun, ei sunt tineri. Au familia lor. Se poartă foarte bine cu mine, dar mi-ar place să fiu la mine acasă. Înțelegeți ce vrau să spun? — În locul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-o epocă mai veche și mai simplă. Dacă aș fi un antreprenor de construit suburbii, aș face să se monteze cel puțin o pereche de lanțuri cu cătușe în pereții fiecărei vile de cărămidă galbenă. Când locatarii s-ar sătura de televiziune și ping pong, sau orice fac ei în micile lor case, ar putea să se lege unul pe altul în lanțuri pentru un timp. Toți ar fi încântați. Soțiile ar spune: „Soțul meu m-a pus în lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Las-o mai moale, drăguțo, o sfătui Frieda. Nu mai scutura barca. Vino mai bine și ne arată pozele alea ale tale pe care le ții ascunse-n sutien. — Chiar așa, întări Liz. — Scoate fotografiile, păpușico, porunci Betty. Ne-am săturat să ne tot uităm la pereții ăștia nenorociți. Cele trei fete se aruncară asupra Lanei în același timp. * Dorian Green scoase una dintre cărțile lui sobre de vizită și scrise cu litere de tipar pe dosul ei: „Apartament excepțional de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stai prea mult, spuse doamna Levy, săltându-se și împingându-se cu greu, ca să se poată extrage din interiorul mașinii mici sport. Luă cu ea cutia cu prăjituri olandeze, care fusese cumpărată inițial pentru pacientul din Mandeville. M-am cam săturat de cazul acesta. Poate va fi ocupată cu prăjiturile și nu va trebui să fac prea multă conversație. Zâmbi spre soțul ei. Succes cu idealistul! Nu-l lăsa să te păcălească din nou. Domnul Levy porni grăbit spre partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l pună sub observație. Nu pot să mai îndur! Nervii îmi sunt la pământ. Până și când face Ignatius baie se aude de parcă vine potopu’ la mine-n casă! Cred că m-au lăsat balamalele. Sunt prea bătrână. M-am săturat de oamenii ăștia. Domnișoara Annie privi peste umărul domnului Levy. Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă, domnule. La revedere. Intră în graba mare în casă și închise cu zgomot obloanele. Dispariția ei bruscă îl lăsă pe domnul Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar zăpăci și distruge. — Du-te la dracu’, Ignatius. Mi-ai zdrobit inima de atâtea ori, că nici nu le mai pot număra. Omul acesta nu va pune piciorul niciodată în casa aceasta cât sunt eu aici. După ce se va sătura de tine, își va îndrepta probabil poftele lui perverse spre mine. — Asta ce mai e, nebunule? Închide-ți gura aia tâmpită. M-am săturat! Eu am grijă de tine. Zici că vrai să te odihnești. Pot să-ți aranjez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acesta nu va pune piciorul niciodată în casa aceasta cât sunt eu aici. După ce se va sătura de tine, își va îndrepta probabil poftele lui perverse spre mine. — Asta ce mai e, nebunule? Închide-ți gura aia tâmpită. M-am săturat! Eu am grijă de tine. Zici că vrai să te odihnești. Pot să-ți aranjez un loc bun de odihnă. — Când mă gândesc la sărmanul, răposatul meu tată, care abia s-a răcit în mormânt, murmură Ignatius, prefăcându-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni transgenici într-un termos criogenic și îi transportase prin toată țara până la acea conferință, unde avea intenția să îi predea celui pentru care lucra. Nu era prima dată când un cercetător științific se sătura să muncească doar pentru salariu. Și nici ultima dată. Fugarul se duse la ghișeul de recepție, ca să își primească ecusonul pentru conferință, pentru a și-l agăța de gât. Vasco rămase în apropierea intrării, trecându-și propriul ecuson peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
război de uzură, mai ales în cazurile de custodie. Scopul era să crești costurile cât de mult puteai și să lungești procedurile cât mai mult posibil, pentru că în acest fel Barry câștiga cel mai mare tarif posibil, iar soții se săturau până la urmă de amânările interminabile, de noile aranjamente și de cursa aberantă a costurilor. Chiar și cei mai bogați dintre ei se săturau, în cele din urmă. De obicei, bărbații erau cei mai raționali. Ei voiau să își continue viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai mult posibil, pentru că în acest fel Barry câștiga cel mai mare tarif posibil, iar soții se săturau până la urmă de amânările interminabile, de noile aranjamente și de cursa aberantă a costurilor. Chiar și cei mai bogați dintre ei se săturau, în cele din urmă. De obicei, bărbații erau cei mai raționali. Ei voiau să își continue viața, să cumpere o casă nouă, să se mute în ea cu o prietenă nouă, să aibă parte de o partidă de sex oral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai târziu, mama ei o sună din nou. Ce mama naibii te-ai apucat să faci? — La ce te referi? De ce te-ai dus la spital să ceri sânge de la tatăl tău? — Nu e tatăl meu. — Lisa. Nu te-ai săturat de jocul ăsta? — Nu, iar el nu e tatăl meu, pentru că testele genetice au dat rezultat negativ. Scrie chiar aici ... Întinse mâna după foaia tipărită. — Există o șansă mai mică de 1 la 2,9 milioane, ca J. Weller să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Barton voia, mai mult decât orice altceva, să o satisfacă pe cea cu care era căsătorit de patruzeci de ani. Din motive inexplicabile, Evelyn, în vârstă de șaizeci de ani, nu se mai simțea mulțumită de căsnicia ei și se săturase de escapadele nesfârșite ale lui Barton, cum le numea ea. Un cadou ar fi picat tocmai bine. Dar ar fi bine să fie ceva deosebit, la naiba, zise Barton. E obișnuită cu toate. Vile în Franța, iahturi în Sardinia, bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să fii amuzant, vreau să-i faci complimente, să o flatezi, să o faci să se simtă bine. E clar? Toată lumea o face, zise Gerard. Imita vocea pilotului, care o auzi din carlingă și întoarse repede capul. — Iisuse, câteodată mă satur de moșul ăsta puturos, continuă Gerard. Barton Williams se încruntă. Apoi auzi o imitare exactă a sunetului motoarelor avionului și, peste acel sunet, vocea unei fete, a uneia dintre stewardese: — Jenny, i-o sugi tu sau eu? — E rândul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ei. Ce mai e, ochiuri și clătite cu sirop de arțar, hot-dog cu ceapă și grătar cu carne de oaie, da, În special grătar cu carne de oaie... Și În locul băuturii ăleia Îngrozitoare pe bază de iaurt pe care se săturase până-n gât s-o vadă la fiecare masă, aveau să bea cidru de mere! De acum Înainte avea să aleagă meniul lor zilnic din bucătăria sudistă, chili iute sau costiță afumată... sau... boabe de năut. Va servi toate aceste feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
durdulie zâmbind În Marele Canion; nevasta blondă și durdulie zâmbind și purtând un sombrero mexican imens; nevasta blondă și durdulie zâmbind pe verandă, alături de un coiot mort; nevasta blondă și durdulie zâmbind și făcând clătite În bucătărie... Nu v-ați săturat să ne trimită În fiecare lună pozele acestei femei total străine? Oricum, de ce ne zâmbește? Nici măcar n-am Întâlnit-o vreodată pe femeia asta, pentru numele lui Allah! Asya și-a sorbit ceaiul, ignorând faptul că era Încă fierbinte de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aici și acolo... nu era nici o diferență. Aceeași mizerie peste tot. Dumnezeu fie nu exista, fie era prea distant ca să vadă mizeria În care ne băgase pe toți. Viața era crudă și meschină, și multe alte lucruri pe care se săturase de mult să le știe. Privirea ei Încețoșată a alunecat spre ecran unde Donald Trump al Turciei Îi perpelea acum pe trei dintre cei mai vinovați membri ai grupului care pierduse. Uniformele pe care le proiectaseră pentru echipa de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oameni, era mai comod să meargă la liturghie la sfîrșitul zilei. Liturghia de seară mi-a prelungit adeziunea la catolicism. Îmi terminam adesea temele noaptea tîrziu, după modelul tatei, care tot atunci Își bătea la mașină articolele, și mă cam săturasem să mă trezesc devreme ca să merg la Împărtășanie pe nemîncate În biserici unde, la cincisprezece-șaisprezece ani, cît aveam eu pe-atunci, eram mai puțin impresionat să văd gambele fetelor, decît fusesem cu cîțiva ani mai Înainte. Trecusem Între timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o femeie Începe cu mult Înainte de a o zări pe acea femeie și se termină (dacă treburile astea se termină cu adevărat) Într-un cu totul alt moment decît cel pe care-l credem, nicidecum atunci cînd Începem să ne săturăm de ea, ci mult mai tîrziu, și există povești de dragoste care continuă chiar dacă cei doi iubiți au murit“. Scriam multe tîmpenii de soiul ăsta În acea perioadă a vieții mele. Păstrasem camera lui Kate ca să lucrez. Laura venea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dat seama că poți rămîne În viață și fără să crezi În Dumnezeu“... Îți mai consacru cîteva minute. Povestește-mi iute smintita zi a căsătoriei dumitale, asta Îmi va ajuta poate să avansez. Dar o știi pe dinafară! Nu mă satur să mi-o spui. — Ei bine, după cum știi, se Întîmpla În Megara, cartier al Cartaginei, În grădinile lui Hamilcar (după cum bine zicea Flaubert). Așteptasem ziua aceea cîțiva ani buni. Tata făcuse În așa fel Încît să-mi strecoare: „Căsătoria nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceilalți... e ca și cum mîinile ei sînt de fapt calde raze de lumină, pielea e miere și catifea strălucitoare, formele ei apar ca plaje fascinante, ochii sînt ceruri senine, flăcări intense și galaxii în care privești la nesfîrșit fără să te saturi, buzele ei devin nectar de fructe paradisiace și... cam așa ar fi, un fel de altceva... Mă atrage foarte mult, atît de mult încît îmi e destul de greu să nu mă manifest adică să mă apropii de ea... mai aproape
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ca aripi albe pufoase ce-și găsesc libertatea înspre cerul senin... sau adeseori, asemenea unor sori încinși care se răcesc într-un mediu polar rarefiat, diminuîndu-și căldura... Adeseori, cînd o privesc, o privesc minute în șir, de parcă nu m-aș sătura de prezența ei, de căldura ochilor și conturul mîinilor, de gesturile imperceptibile, de șuvițele de păr care flutură prin aer aproape cu încetinitorul... și dacă aș închide ochii mi s-ar părea că văd și mai mult, ca într-un
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
transforma... Poți ajunge la esența a tot ceea ce este prin inversarea aparențelor și percepția avansată a relativității tuturor lucrurilor... pentru a găsi esențialul, adică mai mult... adică faptul de a fi... adică totul. 3 Știți ceva?... Eu m-am cam săturat. Să mai vorbească și alții. Să povestească altul în locul meu... Dar cine ar putea să fie în locul meu? Nimeni! |sta e adevărul: numai eu pot fi eu. Adică numai eu pot scrie chestia asta care îmi aparține... și apoi, poate
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]