6,861 matches
-
adus să-l convingă pe Nerjin să ia parte la misiunea pentru Biroul 6, să se ocupe de criptografie și teoria probabilităților, aduse și acestea în slujba regimului. Acceptând să participe la acest proiect, Nerjin ar fi ales bunăstarea fizică, sacrificându-și libertatea de gândire. Mintea ar fi fost acaparată cu totul de acest proiect, iar meditația, care înseamnă viața sa interioară, ar fi fost sacrificată. Aceste momente din roman sunt importante pentru înțelegerea modului în care Nerjin alege să-și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în slujba regimului. Acceptând să participe la acest proiect, Nerjin ar fi ales bunăstarea fizică, sacrificându-și libertatea de gândire. Mintea ar fi fost acaparată cu totul de acest proiect, iar meditația, care înseamnă viața sa interioară, ar fi fost sacrificată. Aceste momente din roman sunt importante pentru înțelegerea modului în care Nerjin alege să-și trăiască viața. Chiar și în condiții impuse din exterior, când pare că totul este deja hotărât și că omul nu mai are de ales, se
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ți se facă ție; privitor la abținerea de la sânge, pare să se refere la interdicția de a ucide. În Actele și Pătimirile martirilor, atât cât ne permit sursele cele mai sigure, ni se vorbește despre refuzul unui creștin de a sacrifica zeilor și Geniului împăratului, deoarece numai simplul act formal îi solicita asentimentul față de o putere umană, care se folosea de temeiuri religioase, pentru a-și afirma propria poziție în ochii supușilor. Din aceste documente, în opoziție cu religiozitatea idolatrică, descoperim
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a refuzului de a se înrola iarăși, a fost condamnat la moarte la Tigava, în Mauritania Cezareei; d) Pasicrates, Valentius și Hesychius au fost executați în Moesia, lângă Dunăre, și, tot astfel și Marcianus și Nicandros, care au refuzat să sacrifice; e) în Orient, la Tars, împreună cu Probus și Andronicus a fost ucis Tarachus care, după ce a renunțat la miliția pământească pentru a urma cât mai fidel mesajul evanghelic, a refuzat să sacrifice; f) în Moesia, veteranul Iulius, după 26 de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și Marcianus și Nicandros, care au refuzat să sacrifice; e) în Orient, la Tars, împreună cu Probus și Andronicus a fost ucis Tarachus care, după ce a renunțat la miliția pământească pentru a urma cât mai fidel mesajul evanghelic, a refuzat să sacrifice; f) în Moesia, veteranul Iulius, după 26 de ani de serviciu militar și după ce a obținut o corespunzătoare lăsare la vatră, a fost decapitat pentru că a refuzat să sacrifice zeilor; în cadrul procesului însă, pe lângă persistența sa de a nu voi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru a urma cât mai fidel mesajul evanghelic, a refuzat să sacrifice; f) în Moesia, veteranul Iulius, după 26 de ani de serviciu militar și după ce a obținut o corespunzătoare lăsare la vatră, a fost decapitat pentru că a refuzat să sacrifice zeilor; în cadrul procesului însă, pe lângă persistența sa de a nu voi să cadă nici în cel mai mic act de idolatrie, vorbește despre frivolitatea serviciului militar. Dacă motivația primară a soldaților creștini de a respinge armele, se regăsea în refuzul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
procesului însă, pe lângă persistența sa de a nu voi să cadă nici în cel mai mic act de idolatrie, vorbește despre frivolitatea serviciului militar. Dacă motivația primară a soldaților creștini de a respinge armele, se regăsea în refuzul de a sacrifica zeilor și Geniului imperial, nu însemna că prestarea serviciului militar ar fi fost opusă eticii creștine. Încă de la începuturile secolului III, Biserica elaborase câteva legi în vederea îndrumării disponibilității credincioșilor, ca de exemplu Tradiția Apostolică atribuită lui Hipolit (170-235), pregătită să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conștiința solidă de a fi soldatul lui Cristos, un popor sacerdotal care nu se lăsa condiționat de vreo putere civilă totalitară. În persecuția din februarie 303 nu mai era prigonit numele de creștin ca până atunci, ci refuzul de a sacrifica, iar efectele care derivau din aceasta au fost diferite pentru întreg Imperiul: dacă în Gallia, Constantius Chlorus deși promulgase edictele anticreștine a menținut o politică oarecum moderată, în Italia, Spania și Africa cu Maximian (286-305) persecuția s-a dezlănțuit cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini la nerespectarea legii tradiționale a religiei grecilor. Autorul păgân vedea în această ruptură comună, a legii antice, o trădare a fundamentului fraternității creștinilor care, din convingerea de a deveni nemuritori și de a trăi veșnic, disprețuiau moartea și se sacrificau în număr mare, cu toată spontaneitatea, îmbrățișând martiriul. Critica sa față de această concepție pe care o aruncă și mai mult în sfera ridicolului, referindu-se la îngrijirea concretă a prizonierilor de către creștini, atinge apogeul, în gândirea sa, atunci când au asemenea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
frecvent în diferitele împrejurări ale poporului izraelit, poruncind să fie scos din mijlocul poporului și ucis un om sau altul, în funcție de gravitatea faptelor sale. Dumnezeu l-a lăudat pe Avraam pentru că, fără nici o ezitare, era pe punctul de a-și sacrifica fiul unic, pe Isaac, în țara lui Moria (cf. Fac 22, 30-40); lui Moise i-a poruncit să fie eliminat un om care a fost descoperit în timp ce aduna lemne în ziua sfântă a Sabatului: Atunci a zis Domnul către Moise
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
i-au ucis cu pietre și după ce i-au ucis cu pietre, i-au ars cu foc (Ios 7, 25); nu l-a mustrat pe Iefte care, reîntorcându-se la Mițpa, după o bătălie în care fusese biruitor, și-a sacrificat propria fiică (cf. Jud 11, 30-40), datorită jurământului făcut Domnului; iar pe Samson l-a inspirat să moară împreună cu filistenii, dușmanii săi și ai poporului ales, înmormântându-se în ruinele unei case (cf. Jud 16, 28-31). Poporul israelit, mai mult
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinilor ca model vrednic de imitat. Vedea în acesta un adevărat campion care, plecat să lupte și să învingă (2Cor 6, 14), nu mai privea înapoi, nu-și mai amintea de viața personală și de afecțiunile celor dragi, uitând și sacrificând totul, conștient de misiunea sa. Apostolul se vedea pe sine în soldat. Își făcuse din renunțarea la gloria personală propriul steag (cf. 2Cor 6, 4-10 și 2, 23-28). Idealiza creștinul desăvârșit care, după botez devenea conștient de obligațiile asumate, dăruindu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe diferite căi. Revoltele iudaice din timpul lui Isus împotriva autorităților romane au fost aspru pedepsite, provocând și mai mult indignarea iudeilor, care, scandalizându-se represiunea crudă a armatei romane, amestecarea sângelui lor ori al galileenilor cu cel al victimelor sacrificate pe altarul lui Jahve, i-au vorbit lui Isus despre cele întâmplate: erau de față în acel timp unii care-i vesteau despre galileeni al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor (Lc 13, 1). Apostolul nu face
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care a făcut denunțul. Creștinii erau punibili doar dacă ar fi comis vreun delict împotriva legii ori ar fi uneltit împotriva siguranței Imperiului. Acuzația împotriva lor trebuia să fie specifică; o anumită influență putea să aibă și refuzul de a sacrifica în onoarea împăratului; rămânerea în vigoare a acestei obligații, împiedica actualizarea noii orientări politice voite de Hadrian, pentru regimul său de umanitate. Împăratul știa că nu puteau să accepte asta fără a-și renega în întregime propria credință: cultul împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
romană a devenit clară și precisă în termenii și intențiile sale: nu mai tolera cultele și doctrinele care erau în contrast cu legile și moralitatea publică, cu cultul împăratului și religia zeilor Romei. Atunci când el a impus tuturor supușilor obligația de a sacrifica zeilor, nu a pretins doar un act de respect și de lealitate față de autoritatea supremă a Imperiului, ci a înțeles să declare explicit religia zeilor Romei, ca religie oficială de stat, recunoaștere care în trecut nu apărea clară. Dacă anterior
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
frunte semnul nemuritor (semnul crucii): prin acesta demonii fiind alungați, sacrificiile au fost tulburate. Văzând aceasta, împăratul a poruncit ca toate persoanele care se aflau la curte să aducă sacrificii și a trimis scrisori către ofițeri pentru ca și soldații să sacrifice, sub amenințarea pedepsei cu expulzarea din armată. Nu puțini au fost acei soldați creștini, ne spune Lactantius, care au fost constrânși să abandoneze cariera armelor și au plecat în întâmpinarea mizeriei, a foamei, a insultelor, a confiscării bunurilor și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sub comanda lui Galerius. Acești soldați au fost supuși decapitării pentru refuzul lor de a participa la sacrificiile păgâne (părăsirea armatei din proprie voință, fără o permisiune oficială prescrisă) ori pentru că, arestați și conduși în fața tribunalului marțial, au refuzat să sacrifice și chiar să protesteze public împotriva unei impuneri care ofensa dreptul conștiinței lor. 4.1. Martirii militari din Spania și din Agaun Printre soldații uciși pe durata celor două epurări au fost incluși, de către P. Allard, Hemeritus și Chelidonius, fapt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
agile, Să lovească zidurile cu mașini, să umple câmpul de șanțuri, Și mâinile mizerabile să-și le mânjească, prin crude masacre. Atunci căpetenia curții pământești, cu strășnicie poruncește, Ca fii lui Israel din urmă, de altar să se atingă, Să sacrifice idolilor întunecați și pe Cristos să-l părăsească (31-42). Aruncați, comandanți de trupe, și voi, tribuni, abandonați; Aruncați colanele de aur, ale rănilor răsplăți. Suntem chemați acum, de-ale îngerilor strălucitoare oști! (64-66). Erau înrolați în legiunea Gemina și, după cum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mă vor putea îndepărta de Stăpânul veșniciei. Nu pot să-l neg pe Dumnezeu pentru absolut nimic. Pronunță așadar sentința contra mea, ca și creștin“. Maximus i-a spus: „Dacă nu vei fi obedient față de poruncile împăratului, și nu vei sacrifica, voi porunci să ți se taie capul“. Iulius a răspuns: „Te-ai gândit bine la aceasta. Te rog, așadar, o, bunule judecător, pentru binele împăraților, să faci ceea ce gândești; pronunță sentința contra mea, pentru ca să mi se realizeze dorințele“. Maximus a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a răspuns: „Te-ai gândit bine la aceasta. Te rog, așadar, o, bunule judecător, pentru binele împăraților, să faci ceea ce gândești; pronunță sentința contra mea, pentru ca să mi se realizeze dorințele“. Maximus a spus: „Dacă nu vrei să renunți și să sacrifici, vei fi satisfăcut în dorința ta“. Iulius a răspuns: „Dacă vei face asta, nu pot decât să-ți mulțumesc“. Maximus a spus: „Tu ești fericit să mori și cred că vrei să pătimești pentru o răsplată promisă“. Iulius a răspuns
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
De fapt, El este Dumnezeul care trăiește veșnic, cel care, oricui îi va fi dat mărturie, îi va dărui viața veșnică: cine nu-l va recunoaște, va primi pedeapsa veșnică“. Maximus i-a spus: „Te compătimesc și te sfătuiesc să sacrifici și să trăiești împreună cu noi“. Iulius a răspuns: „Dacă voi trăi cu voi, voi muri pentru veșnicie. Dar, dacă voi fi mort pentru voi, atunci voi trăi“. Maximus a spus: „Ascultă-mă și sacrifică; pentru ca să nu te trimit la moarte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Te compătimesc și te sfătuiesc să sacrifici și să trăiești împreună cu noi“. Iulius a răspuns: „Dacă voi trăi cu voi, voi muri pentru veșnicie. Dar, dacă voi fi mort pentru voi, atunci voi trăi“. Maximus a spus: „Ascultă-mă și sacrifică; pentru ca să nu te trimit la moarte, după cum ți-am promis“. Iulius a răspuns: „Am preferat să mor în timp, pentru a trăi mai apoi în veșnicie“. Guvernatorul Maximus a emis sentința: „Iulius, nevoind să se spună poruncilor împăraților, să fie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a spus: „Nicandros și Marcianus, dacă nu ignorați poruncile împăraților, prin care vi se ordonă să aduceți sacrificii zeilor, apropiați-vă și îndepliniți poruncile lor“. La aceste cuvinte Nicandros a răspuns: „Această poruncă e valabilă pentru cei care vor să sacrifice; noi suntem creștini și pentru asta nu putem împlini o asemenea poruncă“. Maximus a întrebat: „De ce nu ați vrut să primiți banii care vi se cuvin potrivit gradului vostru?“. Nicandros a răspuns: „Pentru că banii voștri sunt o contaminare pentru aceia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care o primești ca soldat, reverență pentru maiestatea lor și indiscutabilă devoțiune și obediență din motive de carieră. Pentru asta, ar fi bine să faci ceea ce te sfătuiesc; pentru ca refuzul tău să nu fie pedepsit. Așadar, ți se poruncește să sacrifici zeilor. De ce eziți încă?“. Sfântul Ferreolus a răspuns: „Sunt creștin și pentru asta nu trebuie să sacrific zeilor. Am fost alături de împărat ca soldat, cât timp mi-a fost posibil, atâta vreme cât au fost respectate sentimentele mele religioase. Am colaborat cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
carieră. Pentru asta, ar fi bine să faci ceea ce te sfătuiesc; pentru ca refuzul tău să nu fie pedepsit. Așadar, ți se poruncește să sacrifici zeilor. De ce eziți încă?“. Sfântul Ferreolus a răspuns: „Sunt creștin și pentru asta nu trebuie să sacrific zeilor. Am fost alături de împărat ca soldat, cât timp mi-a fost posibil, atâta vreme cât au fost respectate sentimentele mele religioase. Am colaborat cu tine cât timp a trebuit să mă spun unor legi drepte, dar niciodată nu m-am supus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]