3,958 matches
-
sub acuzație de a fi dat sprijin partizanilor antisovietici. Ca preot, părintele Țepordei era solicitat de credincioși din părțile Basarabiei sau ale Ucrainei. Preotul a putut păstra Noul Testament, un Ceaslov și o carte de rugăciuni Într-o ascunzătoare ingenioasă Între scândurile patului. Arareori se primeau pachete de la rude din Basarabia și acestea vămuite de către paznicii lagărului. La Vorcuta bătea crivățul extraordinar de puternic Încât iarna minerii ajungeau la minele de cărbuni ținându-se de niște odgoane legate de stâlpi de beton
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru și jumătate, desparte proprietatea de maidanul vecin: pitorescul maidan, ca să folosesc un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
purtați pe roatele și adăpostiți de coșurile unor trăsuri; Nemirovsky a folosit banii primiți pentru asigurare pentru a Înființa Compania Focurilor de Artificii; Fang She, liniștit ca o nesfârșită salbă de ceainice Întru totul asemenea, a rămas În coșmelia din scânduri de lângă salcia solitară. Nu am Încălcat cele treizeci și nouă de legi ale adevărului, admițând că pojarul fusese stins, dar numai un costisitor recipient plin ochi cu apă de ploaie ar putea pretinde că i-a stins și amintirea. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu a doua. Aceasta a funcționat Într-un local din tipicul cartier Caballito și a constat dintr-o ambianță unică, fără alt mobilier vizibil decât cheliile a patru pereți, ici și colo câte o mulură pe tavan și, risipite pe scândurile dușumelei, o jumătate de duzină de cărămizi sparte. „Toate astea“, le-am declarat pontifical ignoranților, vorbindu-le din chioșcul-casă de bilete unde am dat lovitura cu zero patrușcinci biletu’, „nu fac nici cât o ceapă degerată; esențial pentru gustul rafinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să sar pă zgaibarace la primu cotcodac, când să treacă să m-adune ăia cu camionu. Da spune-mi cevașilea: nu crezi că soarta ie ca loteria, care se dă obstinantă să-i ajute p-alții? Chiar pă podețu dă scânduri, În fața sticloanței cu beutură dă drum, ieram gata-gata să Învăț să not În apă stătută, cu surpriza să curg În Întâmpinarea lu pretinu Dinte dă Lapte, care ie unu din punctele care dai din când În când peste iele. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o căruță care s-a înfundat pînă la osie în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit de aprilie. N-a spus nimănui că a ales cu mîna lui cea mai grea dintre căruțele Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de stejar pe fund. Și nici că asemenea șanțuri, care se pot găsi la aeroporturile aflate în zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa, șanțurile cu pricina nu trebuie să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
emisarii, cu sau fără voia lui, știind sau neștiind cine sînt și ce vor de-adevăratelea. Iar el trebuie să facă față la toate. Cei doi, dar mai ales colonelul, așa cum arăta, înalt, subțiratic, cu fața lui îngustă ca o scîndură și ochii negri, mereu febrili și neliniștiți, cei doi trimiși ai prințului aveau gînduri primejdioase și, aici era buba, știau să le pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
închise cîteva dughene de mărunțișuri, mare lucru nu însemna, cifra de afaceri era neglijabilă, dar pentru proprietarii lor reprezenta suma necesară subzistenței liotei de copii care trăiau în camerele mucezite din curtea interioară, ascunsă privirilor de către un gard înalt din scînduri date cu păcură să nu putrezească. De la unul, de la altul a înțeles că motivul închiderii dughenilor a fost "o hotărîre a breslei". Popianu a căscat ochii mari, "care breaslă, domnule?", și i s-a explicat că de câteva zile luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tehnică, face parte din educația celor ca noi. Mă rog, am sosit cu întîrziere și am constatat imediat o stare de spirit cu totul și cu totul specială. La treizeci de metri de Bufet este un fel de magazie din scînduri. Se țin butoaie, ambalaje, nu prea umblă nimeni înăuntru. Acolo se stabilise un fel de stat-major ad-hoc. Membri de rînd erau împrăștiați printre copaci, beau bere la sticlă, fără să scoată un cuvînt, supravegheau zona, cu toate că începuse să se întunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail, vă rog să mă credeți, nu-mi venea deloc ușor să o fac, dar am făcut-o cu cea mai mare ușurință. Am apropiat țeava de tîmpla lui Leonard Bîlbîie, nu m-am uitat la el, ci la o scîndură plină cu urme de cari, vedeam limpede desenul, deși nu prea era lumină și am apăsat pe trăgaci." Mihai Mihail s-a lăsat greu în scaun, era palid, transpirase rece, de parcă el ar fi simțit la tâmplă țeava Berettei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rari, cu picioarele desculțe, prin pulberea drumului. Gemea înăbușit, cu ochii încrețiți. Dumitrache Hazu întinse mânile și-i ajută să se urce. Îl privi cu luare-aminte și-l întrebă: De mult te-a apucat? — Dă vreun ceas... gemu țiganul, grămădindu-sepe scânduri, cu genunchii la gură. Auleu! tare mă arde!... - Și de unde ești? —Dă la Ciohorani... mormăi omul, ghemuit. Carul porni. Băieșu pășea pe lângă boi. Hazu se așezase iar pe draghină. Din când în când țiganul gemea, și el întorcea capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-l izbească o dată din două părți. Dintre ei patru, nimenea nu rostise nici un cuvânt. Tăcuți, încruntați, negri, se năpusteau cu cuțitele. Într-o mișcare de fulger, omul puse mâna pe ghizdele fântânii; se încordă, o dată cu alt răcnet al disperării; scândura groasă pârâi ascuțit, plesni, se desprinse; Băieșu o trase spre el, o ridică în stânga; dară înainte de a o repezi, țiganii se traseră sprinteni îndărăt. Însă iar se năpustiră, cu umărul stâng înainte, cu un braț în apărare, cu dreapta încovoiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu acoperișuri vechi, cu ferestre întunecoase. După garduri de nuiele, pe lângă hambare lungi de scânduri, se mișcau câțiva oameni, printre saci, printre paie îngrămădite, și un glas ascuțit, ciudat, se urca, parcă sfredelea liniștea locurilor. —Iacă ș-o locuință omenească! zise doctorul. Și deodată, la o portiță îngustă, printre spinii gardurilor, răsări un cap spăriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neclintite ale morilor. Și sub două speteze ardea o luminiță, care clipea din când în când ca un ochi somnoros. Spre lumina aceea m-am urcat, cu pași repezi. Un câne, în lanț, începu să latre; auzii pași dupăind pe scânduri. Simții că în prag a ieșit femeia lui Dragoș. Ridicai capul. Pot să-ți spun cu încredințare că prin întuneric i-am văzut foarte deslușit ochii. Uite, asta voiam să-ți spun. Acuma îmi aduc foarte bine aminte de împrejurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sanis ș-o omoară. Îmi trebuie un ajutor, îmi trebuie un sfat!... Ș-așa cum era, numai în papuci și-n polcuța subțire, năvăli afară în răceala iernii. Gemând și gâfâind bătu la ușa moașei Etel, apoi în maghernița roșie, de scânduri, a Reizei. Pe amândouă femeile le trăgea după dânsa, tânguindu-se cu glas întrerupt, chinuit. Și ele o întrebau speriate, o urmau cu grabă; și tustrele năvăliră în odaia în care Haia rămăsese plângând cu capul cufundat în perine. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
început a râde... Pe o coastă mai prăvălatică, în apropierea curții, stăteau înșirate o mulțime de bordeie. Unele erau clădite ca bordeiele obișnuite, în două ape, acoperite cu pământ; altele erau scurmate în mal și astupate în partea săpăturii cu scânduri ori gard de nuiele, peste care era întinsă o lipitură subțire și coșcovă de lut. Fumuri ieșeau din toate cotloanele acestea săpate în pământ. Geamuri mici cât pumnul luceau pe alocuri în bătaia piezișă a soarelui. Nicăieri nu era împrejmuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și gata, el se chiamă că și-a făcut datoria... Altfel aici noi în de noi trăim - și n-avem nici popă, nici primar... Mai vine perceptoru o dată pe an după parale, și gata! Faliboga râdea, privind spre săniuța de scânduri nevopsite, care grăbea ca un pui după mândra sanie boierească. — Măi Niță, mai zise el. Tare ai mai rămas tu cu gura căscată... ca și ieri... Parc-ai văzut o zână din poveste... Pune-ți, măi Niță, căciula în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și acești vânători plătiseră în parte paguba, mâncând hoit otrăvit și rămânând ca niște viermi chirciți în zăpadă, unii în valea Babei, alții într-o potecă ce coboară în tăul porcilor. Pieriseră înveninați șapte, și blănile lor erau întinse pe scânduri și le tot muta Onu Bezarbarză după soare. Urme de urși nu se mai vedeau; intraseră la vizuini. Acuma, la 14 martie, amirosiseră vreme bună și nu mai aveau gust de somn. Va veni vremea pentru domni - scria Culi - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-am suit în acest pod n-am auzit pe nimeni umblând pe-acolo și, când nu mai am nimic de făcut, zic și eu că e plictisitor să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul Bă văd de aproape animalele la care visam și pe care nu le zăream decât printre scândurile gardului. N-a vrut. M-a repezit. "Nu meriți", mi-a aruncat el, disprețuitor. De ciudă, am intrat în absența lui și am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. "Cu mâna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
va trebui să facă piatra mea funerară și mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă. Poate și credeam în ceea ce ziceam. Dar acum? Ascult vântul care se întețește uneori. Printre scânduri, nu văd nici o stea. Sper că din pricina norilor. Simt, se apropie, totuși, nu mai poate să întîrzie prea mult. Încă o noapte, două, trei, cîte? La gândul acesta, îmi vine să fac un pas de dans și să caut pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. "Cîmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta", mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucît vântul începuse să bată înspre azil, gonind flăcările ca pe o turmă roșie, înnebunită, situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcîndu-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
guzgan. Asta mă ajută să aștept disperarea pură a furtunii. Și acum, Scuzați-mă, e cazul să mă pregătesc, fiindcă furtuna începe, mi se pare. De ce-ați lăsat capul în pămînt? Puțin mai devreme când m-am uitat printre scânduri să văd dacă a nins, întrucît am simțit un miros ciudat de zăpadă, cerul era încă plin de stele, dar o simt. O aud. Și dacă judec după vuietul vântului, e așa cum mi-am imaginat-o, așa cum mi-am dorit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-Așajutat în viață. De mic copil, cum mi-a spus mama, eram plângăreț și gălăgios, întrucât mama avea treabă pe afară cu porcul, cu păsările ma lăsa în casă legat cu un brâu la mijloc, legat de un beelciug pe scândura patului. Eu la un moment dat, m-am înfășurat cu brâul la gât și văzându-ma frățiorul meu cu spumela gură, a fugit și Așanunțăt-o pe mama care a venit și mi-a salvat viața iar tatAșa desființat belciugul. Tot
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]