7,856 matches
-
mă constrângă, ca și cum totul n-ar trebui scris decât sub constrângere, ca și cum nimic nu s-ar putea petrece pe această hârtie fără mama.[...] Pe atunci își mai punea încă speranțele în mine. Dar cum din mine nu putea scoate nici o scânteie și doar timpul se irosea, de-ndată ce zidul a dispărut, ea a început să-l prelucreze pe fiul meu. Konny n-avea decât zece sau unsprezece ani când a căzut în ghearele bunică-sii. Iar de la întâlnirea supraviețuitorilor în
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
din fondatorii Partidului Liberal. În timpul războiului Crimeii, casa găzduiește temporar Statul Major al armatei rusești. În acea împrejurare, e vizitată de Lev Tolstoi. Proprietățile și prioritățile premierului La începutul săptămînii trecute s-a anunțat în ziarele centrale că în Piața Scînteii (cum o știe toată lumea), în fața fostei Case a Scînteii și pe soclul unde a stat zeci de ani statuia lui Lenin va fi amplasat Monumentul luptei anticomuniste. S-a dat un concurs, iar cîștigătorul este sculptorul Mihai Buculei. În comentariul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
temporar Statul Major al armatei rusești. În acea împrejurare, e vizitată de Lev Tolstoi. Proprietățile și prioritățile premierului La începutul săptămînii trecute s-a anunțat în ziarele centrale că în Piața Scînteii (cum o știe toată lumea), în fața fostei Case a Scînteii și pe soclul unde a stat zeci de ani statuia lui Lenin va fi amplasat Monumentul luptei anticomuniste. S-a dat un concurs, iar cîștigătorul este sculptorul Mihai Buculei. În comentariul său despre acest monument și locul amplasarăii sale Cornel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
fi amplasat Monumentul luptei anticomuniste. S-a dat un concurs, iar cîștigătorul este sculptorul Mihai Buculei. În comentariul său despre acest monument și locul amplasarăii sale Cornel Nistorescu scrie următoarele în EVENIMENTUL ZILEI: "Ce treabă au cu lupta anticommunistă Casa Scînteii și Piața Scînteii, de unde ideile lui Lenin au fost pompate vreme de 40 de ani în capul românilor? Absolut nici una. Dacă-i exceptăm pe Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu și Mihai Creangă, timp de patru decenii nici un român n-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
luptei anticomuniste. S-a dat un concurs, iar cîștigătorul este sculptorul Mihai Buculei. În comentariul său despre acest monument și locul amplasarăii sale Cornel Nistorescu scrie următoarele în EVENIMENTUL ZILEI: "Ce treabă au cu lupta anticommunistă Casa Scînteii și Piața Scînteii, de unde ideile lui Lenin au fost pompate vreme de 40 de ani în capul românilor? Absolut nici una. Dacă-i exceptăm pe Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu și Mihai Creangă, timp de patru decenii nici un român n-a ridicat un pix
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
Dacă-i exceptăm pe Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu și Mihai Creangă, timp de patru decenii nici un român n-a ridicat un pix împotriva dictaturii" (aici probabil că editorialistul se referea la ceilalți ziariști care s-au perindat prin Casa Scînteii, fiindcă altfel români care au scris și vorbit pe față împotriva dictaturii au existat, n. Cronicar). Se mai întreabă Nistorescu: "Ce legătură au Răzvan Theodorescu și guvernul Năstase cu lupta anticomunistă? Nu vă vine să rîdeți că actuala putere ridică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
nu pot fi ignorați). Unde sîntem însă cu totul de acord cu dl Nistorescu: locul unui asemenea monument nu putea fi mai prost ales. Cui îi vine să se reculeagă în memoria celor ce au luptat împotriva comunismului în fața Casei Scînteii rebotezate și a soclului reciclat al statuii lui Lenin? Se va duce vreun fost deținut politic să se bucure de acest monument ridicat de Guvernul Năstase? Să fim serioși. Iar în privința costului, acest anticomunism de paradă îi frige pe români
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
1996 și 1999 funcționează ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Bordeaux. În 2003 își susține doctoratul la Universitatea din București, cu teza Viziune cosmologică în lirica lui Nichita Stănescu. Debutează în 1989, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, cu eseul Heliotropul soarelui negru la Eminescu și Nerval, și editorial cu volumul Cuprinderi, apărut în 1993. În două rânduri, în anii 1990-1996 și din 2000, este titularul rubricii de cronică literară la „Ateneu”. Note critice, articole și studii
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
Economice din București (1952-1957). Va lucra în calitate de economist la diverse întreprinderi din Pitești (1957-1983) și la Schela Moșoaia (1983-1990). Frecventează cenaclul patronat de Editura Tineretului și pe cel al revistei „Viața studențească”, este prezent cu versuri și în „Gazeta literară”, „Scânteia tineretului”, „Argeș”, „Calende” ș.a. A mai semnat Florea Stanciu Aluniș. Volumul de proză Drumețind prin Argeș (1987), care a constituit debutul editorial, nespectaculos, al lui S., este dominat de candoare, seninătate și entuziasm față de frumusețea naturii. Motivul călătoriei va sta
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
Ion Istrate, despre Societatea Academică „Petru Maior” (Budapesta), alături de materialul redactat pentru Dicționarul cronologic al romanului românesc. SCRIERI: Poezia lui Eminescu în Transilvania, București, 1969; Momentul „Tribunei” sibiene (1884-1903), București, 1985. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Drepturile editoriale ale cercetării bibliografice, „Scânteia tineretului”, 1969, 6 403; Grațian Jucan, „Poezia lui Eminescu în Transilvania”, IL, 1970, 1. C. B.
STAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
ulterior la revista „Flacăra”, ca redactor al paginii de „muzică tânără”. Devine secretar al Cenaclului Flacăra, pe care îl va părăsi în 1975, când revine la profesia de inginer. Continuă să scrie în special despre fenomenul rock în „România literară”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”. După 1989 este redactor-șef la „Independentul” (Deva, 1990), „Fair Play” (1990-1991), „Politichia și România” (1991), „Expres magazin” (1991-1992), „Telegraful de Prahova” (1997-1998), „Obiectiv” (Brașov, 2003). Înființează revista „Viața mondenă” și este director al publicației „VIP”, după care
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
cicluri tematice. Credința și patriotismul constituie fundamentul inițial, dar, în fapt, se purcede la declamații filosofarde ca într-un poem masiv, Omul și creațiunea sa, care repovestește geneza, vorbește despre omul creat la hotarul dintre lumină și întuneric, încorporând atât scânteia divină, cât „și-a răului esență”, spre veșnica lui nefericire. Poetul va oscila, de aceea, între îngroșarea tușelor negre ale existenței - ciclurile Din durerile vieții, Scântei prin noapte, Stâlpi de piatră, Ironii sentimentale, Sbucium sufletesc - și alegerea unor imagini „luminoase
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
repovestește geneza, vorbește despre omul creat la hotarul dintre lumină și întuneric, încorporând atât scânteia divină, cât „și-a răului esență”, spre veșnica lui nefericire. Poetul va oscila, de aceea, între îngroșarea tușelor negre ale existenței - ciclurile Din durerile vieții, Scântei prin noapte, Stâlpi de piatră, Ironii sentimentale, Sbucium sufletesc - și alegerea unor imagini „luminoase” - cer, alb, stări sufletești diafane, idei morale înalte, patriotism, trecut glorios, flori, păsări etc., ca în ciclurile Eroilor neamului, Reînvieri istorice, Patriei, Strămoșilor, Pasteluri, Tablouri fără
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
a Universității bucureștene. Din 1990 publică editoriale și comentarii politice în cotidianul „România liberă”. Locuiește un timp (1991-1993) în Statele Unite ale Americii. Debutează în 1982, cu proză scurtă, în „Luceafărul”, colaborează la „Argeș”, „România literară”, „Viața românească”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Calende” ș.a. Prima carte, Trei zile de anchetă (1982; Premiul Editurii Eminescu), e un roman polițist de factură înrudită cu a scrierilor lui Constantin Chiriță, o narațiune dinamică și antrenantă, dar parazitată de multe clișee ale genului, „naturalizat” în
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
și al lui Marin Stăvăruș, țărani. Urmează școala primară în satul natal, liceul la Râmnicu Vâlcea (1942-1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1954; devine doctor în filologie în 1972. Lucrează mai întâi ca reporter la „Scânteia”, din 1961 fiind cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, cu excepția perioadei 1963-1967, când este diplomat UNESCO la Paris și atașat cultural la Ambasada României în Franța, și a perioadei 1982-1986, când este profesor în Finlanda, la universitățile
STAVARUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289889_a_291218]
-
de Ov. S. Crohmălniceanu, în care îi sunt incluse trei povestiri. Cel dintâi volum de autor, Casa, conține proză scurtă și apare în 1988. Mai colaborează cu proză și articole de opinie la „Contemporanul”, „România literară”, „Avanpost” „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Viața românească”, „Neue Literatur”, „Teatrul azi”, „Euphorion”, „Sfera politicii” ș.a. Beneficiază de câteva burse de studii, în Italia (1978), Franța (1990, 1991) și Marea Britanie (1993). Obține Premiul „Dialogul artelor” (1984, 1985), Premiul Fundației „Liviu Rebreanu” și Premiul revistei „Tomis
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
Română, secția română-franceză (1970-1974). În perioada studenției frecventează cenaclul Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, și participă la redactarea revistei-afiș „Noii”, alături de alți viitori scriitori optzeciști. Va fi profesor de limba franceză în comuna Brazii, județul Ilfov (1974-1978), redactor la „Scânteia tineretului” (1978-1988) și la „România pitorească” (1988-1989), ulterior redactor-șef adjunct la cotidianul „Expres”, director la „Expresul de marți” și secretar general de redacție la „București match”. De asemenea, predă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
Universității din București și la Universitatea „Virgil Madgearu” din Craiova. Debutează la „Luceafărul”, în 1972, cu nuvela Departe, acolo, dincolo, la noi, iar editorial cu romanul Carapacea, apărut în 1979. Mai colaborează la „România literară”, „Cronica”, „Tribuna”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Amfiteatru” ș.a. Este prezent în antologiile Desant ’83 (îngrijită de Ov. S. Crohmălniceanu) și Generația ’80 în proză scurtă (alcătuită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa, 1998). În spirit optzecist, S. dramatizează în scrierile sale conflictul dintre realism și
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
cu unul de merceolog-economist la Industrial export, până în 1964, când se angajează redactor la Editura Meridiane, unde va rămâne până în 1984 și unde va publica o bună parte din lucrările ei de istorie și critică de artă. Colaborează la „Contemporanul”, „Scânteia”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Este membră a Asociației de Studii Orientale (1970-1989) și a Asociației de Prietenie România-Japonia. A semnat și Nina Stănculescu-Zamfirescu. S. debutează ca prozatoare pentru copii cu mica fabulă poetică în stil popular Cuibul câneparilor
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
vântului de miazăzi”, RL, 1971, 23; Andrei Pleșu, „Hokusai”, CNT, 1972, 2; Valeriu Cristea, „Miraculoasele întâlniri”, RL, 1973, 43; Mircea Iorgulescu, „Miraculoasele întâlniri”, LCF, 1974, 8; Edgar Papu, „Miraculoasele întâlniri”, LCF, 1974, 13; Amelia Pavel, „Carte de inimă pentru Brâncuși”, „Scânteia”, 1976, 10 585; Popa, Dicț. lit. (1977), 523; Dumitru Radu Popa, „Brâncuși”, RL, 1982, 18; Valentin Ciucă, „Brâncuși”, CNT, 1982, 35; Daniel Nicolescu, „Izvoare și cristalizări în opera lui Brâncuși”, RL, 1984, 12; Titu Popescu, Interpretări brâncușiene, ST, 1984, 6
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
1 mai; Dan Grigorescu, Hafez, „Gazeluri”, CNT, 1977, 25; Ion Segărceanu, Saadi, „Bustan (Le Verger)”, „Actualités roumaines”, 1978, 24 octombrie; Dan Grigorescu, Poezia înțeleptului, CNT, 1978, 49; Șerban Cioculescu, Saadi, „Bustan (Livadă)”, LCF, 1978, 49; Al. Andrițoiu, Saadi în românește, „Scânteia tineretului”, 1978, 23 decembrie; Grețe Tartler, Privighetorile și... contextul, RL, 1983, 5; Aurel Dragoș Munteanu, Poezia persana, LCF, 1983, 5, 6; Mircea Anghelescu, Scrisori persane, RL, 2001, 7; Ion Cristofor, Țara Sfântă, ÎI, 124-127; Marius Chelaru, Coranul lăuntric, CL, 2003
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
timp ca profesor la București. Debutează la revista „Vulturul”, în 1921, iar editorial cu placheta Din timpuri de urgie, apărută în 1930. Scrie în „Cuget clar”, „Gând și slova olteneasca”, „Gândul neamului”, „Grâi moldovenesc”, „Ion Maiorescu”, „Itinerar”, „Luceafărul literar”, „Prepoem”, „Scânteia” (Gherla), „Statu Palmă Barbă Cot” ș.a. În volumele lui de versuri S. cultiva, în spirit modern, mai multe formule poetice, demonstrând un proteism stilistic pe care caută să îl disciplineze într-o „ordine-sinteză”, ordine constructivă, în sensul integralismului lui Ilarie
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
Tincăi Stănescu (n. Nicolescu) și al lui Constantin Stănescu, învățători. Urmează școala elementară în comuna natală (1946-1952), apoi, la București, Liceul „Mihai Viteazul” (1952-1955) și Facultatea de Filologie (1957-1962). Va fi, succesiv, redactor, șef de secție, redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului” până în 1977, când se transferă la „Scânteia”, unde în 1985 devine șeful secției culturale. După 1989 lucrează la „Adevărul”, unde conduce departamentul cultural, iar în 1990 e redactor-șef, și se ocupă de „Adevărul literar și artistic”, publicație printre
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
Stănescu, învățători. Urmează școala elementară în comuna natală (1946-1952), apoi, la București, Liceul „Mihai Viteazul” (1952-1955) și Facultatea de Filologie (1957-1962). Va fi, succesiv, redactor, șef de secție, redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului” până în 1977, când se transferă la „Scânteia”, unde în 1985 devine șeful secției culturale. După 1989 lucrează la „Adevărul”, unde conduce departamentul cultural, iar în 1990 e redactor-șef, și se ocupă de „Adevărul literar și artistic”, publicație printre ai cărei fondatori se numără. Debutează la „Scânteia
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
Scânteia”, unde în 1985 devine șeful secției culturale. După 1989 lucrează la „Adevărul”, unde conduce departamentul cultural, iar în 1990 e redactor-șef, și se ocupă de „Adevărul literar și artistic”, publicație printre ai cărei fondatori se numără. Debutează la „Scânteia tineretului” în 1962, iar editorial cu volumul Cronici literare, apărut în 1971 și distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. O bună caracterizare e formulată de Mircea Iorgulescu chiar de la prima culegere de cronici semnată de S., comentatorul văzând aici
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]