3,232 matches
-
găsim într-o postură asemănătoare unuia care a fost înzestrat cu un maldăr de chei și care, având de deschis mai multe uși într-o anumită succesiune, nimerește întotdeauna cheia potrivită din prima sau din a doua încercare. Acesta devine sceptic cu privire la unicitatea corespondenței dintre chei și uși. Cea mai mare parte din ceea ce vă voi spune despre aceste probleme nu va fi o noutate; probabil, cei mai mulți oameni de știință s-au confruntat cu aceste întrebări într-o formă sau alta
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
atât de miraculoasă cum se afirmă. Sunt, desigur, opinii cărora li se pot găsi numeroase contraargumente, dar nu putem să nu fim de acord, totuși, că un sâmbure de adevăr există în aceste afirmații, ca de altfel în toate opiniile scepticilor. În fizica teoretică din a doua jumătate a secolului XX și, în mod special, în modelele matematice dezvoltate pentru crearea unei teorii unitare a câmpului, abundă numeroase construcții matematice extrem de formalizate și de speculative, care s-au îndepărtat aparent de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
subiectul va explica un caz special complicat și generalizarea sa prin discutarea unui caz înrudit mai simplu. Unii lectori își apără complicațiile și tehnicile spunând că așa este subiectul lor și că nu pot face nimic în această privință. Sunt sceptic, și sunt dispus să merg atât de departe încât să spun că asemenea declarații indică o înțelegere incompletă a subiectului și a locului lui în matematică. Fiecare subiect și chiar fiecare mic segment al subiectului, dacă poate fi identificat și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
tînărului Emil Isac care îi solicita în anii 1911 o prefață: "O fată, intrînd în bal împodobită cu toate grațiile frumoasei vîrste, nu mai are nevoie de recomandația unei mătuși." Unii contemporani au notat despre Caragiale impresii contradictorii ("June pesimist, sceptic și cinic" Iacob Negruzzi, "totdeauna vesel, sarcastic, glumeț" Pantazi Ghica) sau l-au stigmatizat ("Caragiale, ăla, berarul") așa cum la rîndu-i a procedat nu de puține ori: "Nu-l mai da în gazetă îi scria lui Zarifopol despre un critic muzical
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
semnal de alarmă trăgea și Mircea Eliade: "Mahalaua a creat pînă acum un stil grotesc, care ne amuză cînd îl întîlnim în Caragiale, dar care e tragic, cînd îl privim istoric. Acest stil de cafenea, acest geniu verbal de secătură sceptică, acest proverb mixt și impur care reprezintă o înțelepciune de slugă și o enciclopedie de gazetar nu ne reprezintă. Ea nu are nimic de-a face cu demnitatea românească pentru că nu are nimic de-a face cu nici o demnitate umană
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de dorințe contradictorii care nici nu reușesc să devină dorințe, deziluzionate de tot fără să fi gustat din nimic, din cauza evenimentelor, epocii, românului modern și care, fără ardoare, fără elan, par să îmbine capriciile de copii alintați cu duritatea bătrânilor sceptici 142. Pariziana tipică la Maupassant este Michèle de Burne, "un type rare" [Maupassant, Notre cœur, p.74], mondenă cu privirea vioaie, de o grație artificială și amețitoare, bibelou sofisticat, bijuterie sacra, o curiozitate estetică. Mariolle, un alt admirator al acestei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în acord cu re-cunoașterea de sine a omului; ea are ca fundament conceptele de realitatea originară (ca energie), evoluție, finalitate și personalitate. Concluzia la care C. Rădulescu-Motru ajunge are această încadrare ontologică și de aceea ea este ferită de accentele "sceptice" distribuite în multe filosofii contemporane când este vorba de problema omului. De altminteri, el s-a ferit cât a putut de o atitudine filosofică îngăduitoare cu un anume "scepticism", poate și datorită poziției acestuia în filosofia lui Kant (scepticismul îi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deja acolo - societatea civilă, distrusă eficient numai de comunism -, precum și discursul asociat lor, au avut efecte pe termen mediu și lung, au prins rădăcini, pot supraviețui pe cont propriu într-o societate puțin înclinată spre altruism și idealism. Eu sunt sceptic: de la Fundația Soros la Fundația Vier Pfoten, din câte am putut observa, devotamentul activiștilor se poate greu imagina fără generozitatea donatorilor. Nici experiența Administrației Constantinescu, reluată în forme diferite de Administrația Băsescu, de a atrage „oengiștii” în instituțiile statului, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
expatriatul român Iosif Constantin Drăgan, fost membru al Gărzii de Fier devenit multimilionar în Italia după al Doilea Război Mondial, a îmbrățișat protocronismul și l-a sponsorizat, sau a fost el însuși autorul câtorva dintre cele mai virulente (sau, pentru sceptici, ridicole) manifestări „savante” ale ideologiei culturaliste amintite. Drăgan, în ciuda infamantului său trecut legionar, era prieten apropiat al lui Nicolae Ceaușescu și a aranjat ca „operele” acestuia din urmă să fie publicate în Occident de edituri respectabile. Istoria intelectuală și politică
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acțiune cu ambiția puterii, de stânga sau de dreapta. Fiindcă nu am trăit în acele vremuri - dar am trăit sub regimul comunist și am meditat de atunci încoace la problematica puterii - și fiindcă am o natură mai lucidă și mai sceptică, insist, nu vreau să-l diabolizez pe Eliade. Dar nici circumstanțele istorice (greu de judecat în alb-negru fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum spuneam mai înainte), nici cele psiho-sociale (pentru care încerc să am oarecare îngăduință) nu justifică tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la un corp de doctrină ridică niște semne de întrebare fascinante, la care ar trebui să se reflecteze mai mult și în România. Cum se produce metanoia, conversiunea la o doctrină ce pare să ofere aderenților o clavis universalis, în timp ce scepticilor le apare ca un sistem închis? Care sunt circumstanțele, motivațiile și cauzele conversiunii? În Statele Unite, în diverse universități și colegii, dar și în diverse cluburi, asociații și alte instituții (mai curând modeste, adesea având o dimensiune confesională sau ideologică dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
hominem (știm că în România problema nu e să obții un post universitar, ci să găsești mereu resurse suplimentare, probabil și fiindcă grupul de referință pentru măsurarea exterioară a succesului în carieră sunt les nouveaux riches). Ultima notație mă face sceptic în privința adoptării iminente a unui ideal comunitarist: simplitatea voluntară, trecerea de la consumul somptuar la moderație și chiar relativă frugalitate. 13. Vezi magistrala analiză a liberalismului american dată de Friedrich Jaeger în lucrarea citată. Pentru analiza comunitarismului, mergând până la controversele anilor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
până la retragerea pașaportului; colegul de activism anti-McCarthy și soțul ei, matematicianul Chandler Davis, a făcut și câteva luni de pușcărie politică. Toate aceste experiențe ale unei reale lupte politice au determinat-o pe distinsa autoare și profesoară să fie destul de sceptică la adresa pretinselor activisme de campus (de multă vreme lipsite de orice risc); pe plan academic, o viață de muncă acerbă și solidă, în răspăr cu tot ce era conservator și mediocru, în spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin tot mai alexandrine jocuri deconstructiviste, postmoderniștii împlinesc o funcție vitală în marele proces de regândire permanentă a fundamentelor culturii și societății; când postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului, din care se nasc din când în când și tensiunile creatoare, autocriticile, vectorii ieșirii din impas. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
parabolic formează o tipologie a itinerariilor individuale de ajustare la tiranie, bazată pe cazuri pe care le cunoscuse direct; polonezii și cei familiarizați cu istoria poloneză recunosc ușor personajele reale care l-au inspirat pe Mißosz, de la Koßakowski (acest mare „sceptic fascinat de credință” - formula e a lui Kenneth Minogue -, convertit succesiv la stalinism, revizionism marxist, conservatorism și catolicismul pe care-l combătuse în tinerețe pe terenul unei opoziții tomiste între rațiune și credință) la Zbigniew Herbert (inițial cu totul de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
astăzi, dar va fi un stil. Și cu atât mai meritoriu pentru generațiile care îl vor fi cristalizat, dacă acest stil va avea rădăcinile în pământul țării noastre și va purta pecetea românească." 5. Dimpotrivă, G.M.Cantacuzino era mai degrabă sceptic în privința șanselor unui stil autohton croit doar din "zestrea artei polu-lare, cu vechile amintiri bizantine, cu darul decorativ al românului, cu spiritul său inventiv și fantazia proprie"6, câtă vreme societatea însăși nu își are precizate dezideratele. Problema răspunsului la
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
frizează pamfletul: „o mână spălând-o pe cealaltă, / o față acoperindu-se cu alta / și-ntre ele vipera-mi mursecă / irozi ca-n marea roșie petrecând” (Fabulă cu mâna). În Muntele (1990), nesfârșită variație pe aceeași temă, înflorește un zâmbet sceptic în fața posibilei extincții. SCRIERI: Oglinda cu lebede, București, 1968; Saturnala, București, 1969; Arena cu idoli, București, 1971; Păsării, un cer limpede, București, 1974; Poeme, București, 1975; Cina, București, 1977; Răpirea, București, 1978; Corabia pe două mări, București, 1979; Hybris, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
de unul singur”. Individualitatea „cu idei” era sortită eșecului și ridicolului. În Zile fierbinți e invers - discreționarul Coman e omul succesului, colectivul e șovă ielnic și retrograd. Mai mult, Coman are și calități posibil paranormale. Sebastian Papaiani interpretează un macaragiu sceptic, care pretinde că o piesă de câteva tone, o piramidă de oțel, nu poate fi ridicată mai sus cu brațul macaralei. Apare Coman, care nu stă mult pe gânduri : „Ce-ai spus, Guriță ? Nu se poate ? Mărește turația la maximum
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
propagandistic al filmului coboară uneori până la cel al „dinozaurului” Viața învinge din 1951. Acolo, profesorul Olteanu voia să facă un soi de cositor românesc miraculos, lucrând cu „minunații muncitori ai combinatului”, în vreme ce profesorul Moga, ploconindu-se în fața savanților Occidentului, e sceptic defetist : Moga : N-a reușit Barclay și vrei să reușești tu ? Și cu cine vrei să reușești, practic ? Cu trei ingineri provinciali care n-au mai pus de 20 de ani mâna pe carte ? Olteanu : Totuși, ce oameni minunați am
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prea des peste viteza de prag. Lucrul cel mai bun pe care acest test îl poate face, este de a aproxima viteza la care se realizează starea maximă stabilă de lactat a sportivului. Literatura este plină de studii care sunt sceptice în legătură cu folosirea pragului fix de 4 mmoli/l, pentru a stabili viteza optimă pentru antrenamentul de rezistență. De exemplu, Stegmann și Kindermann (1982) au găsit că 15 din 19 canotori au devenit epuizați în 12 - 16 minute atunci când au încercat
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
că lucrarea umană este doar creație secundară, i.e., combinație de elemente deja existente, nu este creație în adevăratul sens, ontologic, al termenului 56. Scrierea poemului nu are pentru Edgar Poe valoarea unui fenomen care să conducă la "descoperiri" autentice 57. Sceptic asupra puterii de comunicare a simbolului 58 el crede, asemenea lui Socrate, în dialogul platonician, ca "idealul" poate fi doar trăit, simțit, nu însă și văzut, de oamenii obișnuiți. Ion Barbu însă vrea, ca și Mallarmé, ori Rimbaud, tocmai acest
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
foștii șefi ai poliției politice... Serviciile secrete se protejează și își protejează trecutul... Și, în loc să se concentreze asupra fenomenelor urgente legate de insecuritate, spionii rămân preocupați de reglările de conturi. Se demolează unii pe alții, sub ochii unei opinii publice sceptice și, adesea, indiferente... Această agitație se desfășoară în paralel cu un efort din ce în ce mai amplu și important: reflecția asupra crimelor comunismului. Această reflecție rămâne misiunea elitei intelectuale: la sfârșitul anului 2005, conducerea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului este încredințată istoricului Marius
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fi altceva decât o dramă. În explorarea teritoriilor necunoscute ale înfrângerii comunismului, românii au avut mai puțin noroc, sau poate mai multe iluzii. Au avut, tocmai de aceea, mai mult merit, și chiar un anume fel de eroism: vorbăreț, ironic, sceptic, vanitos și auto-flagelant, încărcat de contradicții. Până la urmă, România rămâne patria lui Tristan Tzara și a lui Eugen Ionescu. Bibliografie *** Cartea albă a guvernării Roman (28 iunie 1990-17 octombrie 1991). Documente, rapoarte, informări prezentate Parlamentului, București, 1992. *** E un început
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
sentință hegeliană, care arată prin mijloacele argumentării metaforice că filosofia istoriei nu poate profesa decât o înțelegere retrospectivă și nu proiectivă, a fost asumată ca precept epistemic al noii paradigme de conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" - clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" - este relegată în colecția de citate anacronice. De la mesianism național la contingență istorică. Începând cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Cuvântul înainte“ al Tractatus-ului este: „Această carte va fi poate înțeleasă doar de acela care a gândit el însuși odată gândurile ce sunt exprimate în ea sau gânduri asemănătoare.“29 Wittgenstein nu a fost, așa cum a fost Russell, un raționalist sceptic, unul din cei care cred că nu trebuie luate în serios decât afirmațiile în sprijinul cărora sunt produse argumente. Pentru Wittgenstein, convingerile fundamentale ale unui om se arată în ceea ce spune și în ceea ce face. Ele nu pot constitui însă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]