4,125 matches
-
direcții de analiză a periferiei textului. Cheia exercițiilor din capitolul 1 1. și 2. Pentru primele două exerciții, nu există corectură unică. Este vorba mai degrabă despre o sensibilizare față de studiul paratextului printr-o lectură atentă (exercițiul 1) și o scriitură parodică (exercițiul 2). 3. Acest text aflat pe ultima copertă conține trei paragrafe și o serie de fraze marcate grafic. Primul este alcătuit din două fraze (P1 și P2), celelalte două (P3) și (P4) dintr-o singură frază. Vom insista
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
satiric, "povestire epică în proză cu ornamente versificate ale celor mai buni autori [...] operă premiată de diferite Academii Militare". Al treilea principiu de clasificare: titlurile celor două romane lipogramatice, Dispariția și Cele ce se întorc. Este evidentă relația cu tipul scriiturii. În plus, titlurile sînt importante în demersul literar al lui G. Perec pe care el însuși îl definește în "Tentativă de a descrie un program de lucru pentru următorii ani" (text scris în 1976 și reluat în Georges Perec, Caiete
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sînt direct perceptibile. Descrierea asigură funcția paratextuală de promovare a cărților savante. Ea este procesul textual potrivit pentru a-i atrage pe cititori. Două alte extrase publicitare ne ajută să înțelegem logica paratextuală a celui de-al doilea procedeu al scriiturii: (9) și (10). În (9), expresia "schemele care alcătuiesc" corespunde întru totul definiției pe care am dat-o "părților" descrierii. Enumerarea reflectă gradul zero reunit în jurul unei teme-titlu federatoare ("umanitatea"). Putem vorbi de o închidere a unui proces prescriptiv, închidere
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
după unii) care știa multe limbi și pe niciuna bine. Slavici scriitorul nu se putea sustrage acestui con de umbră. Pentru Nicolae Davidescu acestea nu par să conteze. El își scrie articolul "omagial" cu o detașare și o ușurință a scriiturii surprinzătoare. Argumentul său cel mai puternic de susținere a creației slaviciene este "valoarea psihologică", ,,caracterul sufletesc al personajelor sale". Criticul nu se lasă influențat de opiniile colegilor săi de breaslă care, deși în intenție își propun o revalorizare a unei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
subordonează acestei catalogări lucru discutabil de altfel putem afirma însă, cu certitudine că Slavici-monografie, antologie comentată, receptare critică aduce operele analizate în "imediata noastră apropiere"49. Cititorul e impresionat. Ceea ce el sesizase intuitiv, criticul va formula cu ușurință într-o scriitură densă cu valențe poetice. De obicei, studiile critice pertinente "îl conving" pe lectorul împătimit care, fascinat, își însușește ideile. În cazul de față, parcursul e cu totul altul. El recunoaște ideile prezentate. Bucuria nu va fi a descoperirii unui teritoriu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Nici anii care au urmat nu au putut desprinde scriitorului, și prin aceasta nici primului său romanul notabil, eticheta de creator al unor "novele din popor". Mutația perspectivei critice s-a produs în alt plan, cel al investigării tipului de scriitură propus. De la Magdalena Popescu la George Munteanu sau Vasile Popovici s-a vorbit mult despre Mara ca roman abisal al resorturilor psihanalitice sau al inconștientului, al firilor tari ca Persida sau Mara sau slabe ca Hubăr, Națl, Bandi. Lui Nicolae
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a dezorienta prin inventarea unui univers imaginar în care nimic nu se înfățișează și nimic nu se petrece ca în lumea reală. Ambiguitatea ca trăsătură definitorie a acestui concept literar ia astfel naștere și prin folosirea a două procedee de scriitură care organizează întregul text. Îm nuvela "Hanul Ciorilor", Slavici le folosește cu abilitate laolaltă; ele sunt imperfectul și modalizarea, mai precis modalizarea epistemică. Aceasta din urmă reprezintă actul de evaluare a adevărului unui enunț, de indicare a gradului de certitudine
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o comunicare imediată a pulsiunilor sufletului și a elanurilor inimii, e firesc să ne gîndim că ea nu a putut ține seama de aceste semne artificiale și înșelătoare care caracterizează actualmente vorbirea omului. Gîndindu-se la modalitățile unei posibile reforme a scriiturii muzicale, Rousseau s-a gîndit la stabilirea unui nou sistem de notare, deopotrivă redus, lesnicios și simplificat. De asemenea, convins că la un suflet viguros și sensibil emoțiile trebuie să fie imediat vizibile, el visează la o ordine socială în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
că internetul m-a făcut un cititor mai puțin răbdător, dar cred că în multe privințe m-a făcut mai deștept. Mai multe conexiuni cu documente, artefacte și oameni înseamnă mai multe influențe exterioare asupra gândirii mele și, astfel, asupra scriiturii mele". (apud Carr, 2012, p. 27) 5.8. Implicații epistemice și etice Totodată, paradigma în care funcționează școala trebuie pusă sub semnul întrebării, atât din punct de vedere epistemic, cât și etic. Sub impactul cumulat al postmodernismului și al omniprezenței
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ceea ce înseamnă bun și bine, un relativism exploatat la maximum de sofiști (ca de exemplu, Trasymachos în Republica) se află în discuție și în acest context, chiar dacă suntem tentați prea ușor să-l ignorăm sub impresia (efect literar, sofist deci) scriiturii platoniciene. Ceea ce o comunitate consideră la un moment dat ca fiind bun și bine (eventual, codificat sub formă de norme juridice sau precepte morale) poate fi calificat altfel de un individ, din perspectiva propriilor nevoi și interese. Cu alte cuvinte
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în Germania, apare Kant cu critica rațiunii practice, iar în Anglia, Bentham cu ale sale calcule utilitariste. În Franța, tematizarea cea mai evidentă a virtuții și a viciului, surprinsă în opoziția lor speculară și pornind de la efectele acestora, este încredințată scriiturii depravate a marchizului de Sade. • Valul următor sosește de regulă în jur de 1880, când odată cu Simmel și școala neokantianiană, are loc înflorirea filozofiei valorilor. Și secolul XX? Noi am anticipat pe bună dreptate această revenire periodică. Începând cu anii
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
confundă, voit, realul cu ficționalul (5ămâne doar dragostea), cu toate că încearcă să ne convingă de faptul că între creator și creație nu se poate face confuzie (Surâsul cailor). însă știm prea bine că intertextualul a devenit de mult o marcă specifică scriiturii actuale. Tonusul negativist și pesimist al prozei sale are și o explicație. Nu e doar realitatea cotidiană în care trăim. în mod cert, nu. Ci mai ales preferința pentru marea literatură rusă, cu precădere, Dostoievski și Cehov, doi titani care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
al distinsului profesor Livius Ciocârlie, recunoaștem pe-acel un faux sincère (Eugen Simion) care reușește să ne convingă nu doar de plăcerea de a citi jurnalul (binecunoscută „ficțiune a nonficțiunii”) domniei sale, ci mai ales, cum să percepem acea „suferință a scriiturii”, la care fac trimitere marii creatori ai lumii. Descoperim la scriitorul Livius Ciocârlie un anume „orizont” al întrebărilor (C. Noica) care se nasc în urma bogatei și diversității lecturilor, la care revine, iar și iar, 86 pentru „punerea în lumină” a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
care-avem atâta nevoie, invitându-ne să reflectăm asupra malignității răului (oricât ar fi el de „spectacular”, după afirmația lui Andrei Pleșu), atât răul fizic (gândind, spre exemplu, la descompunerea finală a omului Emil Cioran), cât mai ales la cel al scriiturii (cu implicare, spre exemplu, asupra personajelor lui Tolstoi). Sinceritatea sau alterarea acesteia, urâțenia fizică sau cea de caracter, înțelepciunea în pragul deplinei maturități (atunci când gândurile amurgesc) sau frica unui sfârșit (a cărei răsuflare, cu umbrele ei reci..., o resimțim, vrem-nu-vrem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
numit „inginerie textuală”. Merită să reținem câteva dintre „combinațiile de cuvinte”, „subiecte” care ard în subconștientului intransigentului critic (ce e drept, confruntat cu diverse „semințe scămoase” despre care a avut prilej să scrie/să comenteze, adeseori), privind: imposibilitatea comunicării, emoția scriiturii, rezistența cuvântului scris, „intimitatea” pe care o impune rostirea versului, „istoricizarea” și încărcătura de semnificații ale unor genuri și specii literare, subtilitățile personajului feminin în literatura română, moralitatea și imparțialitatea criticului de artă, sensibilitate față de atitudinea și „profilul moral” al
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în ceea ce s-a numit Noul Roman (capitolul 4); că această clasificare ține de poetica unui gen și nu am putea ignora faptul că fiecare autor se servește de procedee generale; despre acestea se va discuta, în funcție de proiectul personal de scriitură (de scopul și de finalitatea lui). Capitolul 1 Descrierea ornamentală Originea descrierilor pe care le calificăm drept ornamentale trebuie căutată, cu precădere, în literatura romanescă greco-latină și în epopee. [...] studiind descrierea epopeilor grecești, constatăm că în ele se pune accentul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lucruri ce sînt cenzurate în paginile narative. Descrierea creează o poveste așteptată, servindu-se de dinamica narativă interzisă de convenția romanului. L. Perrone-Moises, ibidem, p. 306 Din cele de mai sus, se înțelege că metafora ar fi figura dominantă a scriiturii romanești (sub forma unei operațiuni de asimilare, cf. paginilor 141-142). (16) Fie o alee lungă de copaci, asemănătoare cu interiorul unei catedrale, în care arborii sînt coloane și coroanele lor închipuie arcurile bolții, la capătul căreia se ivește prin frunziș
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
germani. Capitolul 3 Descrierea reprezentativă Începînd cu lucrările lui Pierre Bourdieu, se cunoaște că motorul producției "restrînse" este căutarea noutății și a diferenței, ceea ce îi conduce pe scriitorii aparținînd acestei sfere de producție către o reconsiderare permanentă a normelor de scriitură anterior instituite 1. Nu este nici o surpriză deci în faptul că descrierea "reprezentativă" (cea care corespunde "poeticii cîtorva contemporani", cum notează obiectiv autorul articolului din Larousse) este prezentată ca fiind independentă de cele precedente, fapt contestat mai tîrziu de scriitorii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
clasa crustaceelor [...]. Ar fi trebuit să amintească de clasa cyrrhopodelor care cuprinde ciclopi, argule și clasa anelidelor pe care cu siguranță le-ar fi împărțit în tubicule și în dorsi-brachii. J. Verne Cînd enunțurile științifice și tehnice sînt asimilate de scriitura romanescă, ele iau forma unor descrieri ale entităților specifice ("specimen") avînd un suport referențial precis: (27) Ești grozav, Conseil! strigai eu. Domnul mă măgulește. De loc, dragul meu. Ai dat aici o lovitură de maestru. Să prinzi o pasăre vie
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-l dăruiesc pentru Jardin des Plantes care nu are nici un exemplar viu. J. Verne, p. 162 "Ficționalizarea" cunoștințelor demonstrează faptul că, la J. Verne, este posibilă transformarea timpurilor narative (perfect simplu și imperfect) în prezentul discursului științific și că, în scriitură, se face o trecere continuă de la secvențe descriptive specifice, inserate în narațiune, la secvențe generice, cu caracter clar explicativ: (29) Pe oglinda apei se forma o boltă lină de plante marine, ce fac parte din această exuberantă familie de alge
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se întîmplă și în cazul dialogurilor, atunci cînd enunțurile descriptive nu manifestă decît aspectul non-verbal12 al situației (gesturi, mimică, intonații...). Însă, cu toate că admitem că descriptorul urmărește cu precădere să fie exhaustiv, el nu va putea evita să se confrunte cu scriitura a cărei principală proprietate este liniaritatea. Este ceea ce J. Ricardou numește "temporalizarea scripturală" a oricărui obiect descris. Perceput în simultaneitatea componentelor lor (volum, culoare...) obiectul referențial se transformă, atunci cînd devine obiect textual, într-o succesiune de atribute, suspendînd cursul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
treptele late ale scării ce avea să-l ducă la rege [...]*. A. de Vigny, Cinq Mars Pentru a pune capăt seriei de deosebiri dintre povestire și descriere, scriitorii realiști nu au inventat, ci mai degrabă au sistematizat anumite artificii de scriitură cu scopul de a face să dispară acele suplimentări parazitare, obligînd descrierea fie să se insereze în planul textului (prin camuflare), fie să se justifice. a) Camuflarea descrierii Este vorba de evitarea stagnării descriptive prin dispunerea elementelor obiectului descris într-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ierta-o**. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 11 Remarcă: "Perspectiva narativă" nu se limitează doar la centrul de orientare vizual [...] ci implică, de asemenea, și centrul de orientare auditiv, tactil, gustativ, olfactiv" (J. Lintvelt, p. 42). Într-adevăr, deși scriitura realistă are o clară predilecție pentru vizualizare (a se vedea descrierile precedente), aceasta nu înseamnă că se folosește mai puțin de alte simțuri. (47) În timp ce recepționera vorbea la telefon cu Hélène, eu mă apropiai de ușa de sticlă pentru a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Sinteza celor trei moduri descriptive 1) Descrierea realistă poate fi schematizată, oricare ar fi modul de justificare, sub forma unei sintagme generale, de tipul celei propuse de Ph. Hamon în 1981. 2) Și tot în Ph. Hamon (1981, p. 473), scriitura realistă va utiliza aceste procedee pînă la stereotipie, precum: a) medii transparente: ferestre, sere, uși deschise, lumină puternică, soare, vizibilitate atmosferică, priveliști largi etc.; b) personaje-tip ca: pictorul, estetul, gură-cască, drumețul, spionul, bîrfitorul, neofitul, intrusul, tehnicianul, informatorul, exploratorul unui
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
iluziei referențiale a obiectelor descrise, fie că sînt prezentate ca fiind "demne de interes" sau că apar prin intermediul unor focalizări contradictorii. Din contra, odată cu modalizările, actul descrierii își pierde din autoritatea asertivă. Fără a putea spune că sînt absente din scriitura realistă, ele sînt numeroase totuși la M. Proust sau la A. Robbe-Grillet, primul încercînd să descrie mai mult tatonările perceptive ale descriptorului decît obiectul descris, al doilea dorind să realizeze un bruiaj al referinței cu ajutorul modalizărilor de incertitudine: (58) Chiar
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]