4,267 matches
-
ale interdicției levitice: sarcofage figurative (Bet She'arim). Ca și cum porunca a doua ar fi admis un caz de forță majoră. Ca și cum nevoia afectivă de a supraviețui ar fi avut, de una singură, destulă forță pentru a încălca hotărârea intelectuală a Scripturii. O descompunere are două ieșiri, cea umedă sau cea uscată, lichefierea sau incinerarea. Cea mai neplăcută vederii unui om viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
revelate au fost primele și, fără îndoială, cele mai revelatoare forme ale ceea ce abia din secolul trecut numim "ideologie"? Înainte de Destutt de Tracy, inventatorul cuvântului "ideologie", și de Marx, vulgarizatorul lui, arta n-avea oare nicio legătură cu legendele și Scripturile sfinte, cu ierarhiile și raporturile sociale? Cu monarhii, sfinții, îngerii și papii? Putem într-adevăr să declarăm că "arta este distrugerea simbolică a puterilor" dacă ne amintim că prima și poate cea mai rezistentă dintre toate este puterea simbolică, căreia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vechea manieră grecească", cu prea multă ușurință disprețuită de Vasari ca "neplăcută, grosolană și ordinară"*, ar fi dispărut, nici Cimabue, nici Giotto n-ar fi fost posibili. Or, fără descendența lor, Occidentul n-ar fi putut cuceri lumea. Interdicția din Scriptură YHWH își spune într-o zi: "Să facem pe om după chipul nostru și după asemănarea noastră" (selem în ebraică, de la acadianul salmu, care înseamnă statuie, efigie). Dar, o dată lucrul acesta împlinit, el îi spune Omului: "Să nu-ți faci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spune Omului: "Să nu-ți faci chip cioplit" (Exodul, 20, 4). Iar către Moise adăugă: "Fața mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul fața mea și să trăiască" (Exodul, 33, 20). Adevăratul Dumnezeu al Scripturii se scrie în consoane, impronunțabila tetragramă nu este privită. "Fie Numele lui binecuvântat" și nu imaginile lui. Când Yahve se arată poporului său, o face din spatele norilor și al fumului. Sau în vis, în viziuni nocturne, lui Avraam, Isaac sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin ochi oamenii se abat de la Ordine, fiți numai urechi pentru a rămâne supuși. Optica este păcătoasă: seducție și poftă, blestemul îndobitociților. Nu vă prosternați în fața impulsivei, turbulentei, prea înflăcăratei. Babilon-târfa e plină de provocări audiovizuale împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate**. Diavoliță de exorcizat. Cântec de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
castrare care însoțește iubirea interzisă a mamei"24. Dar nu și să decelăm în spatele acesteia obsesia persistentă a unei recăderi virile în sânul, gineceul, matriarhatul imaginarului. Miraje ale imaginii, oglinzi ale erosului. Înțelegem atunci ce afecte îi atribuiau idolului religiile Scripturii. Ca și acel schimb continuu de la fascinație la repulsie, acea alternanță între tămâie și ruguri, de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului. Iar cine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
simpli și creduli. Pentru a-i face pe credincioși să participe la liturghie. Apare tema făcută celebră în anul 600 de Grigore cel Mare, în scrisoarea către episcopul iconoclast al Marsiliei, Biblia idiotarum: pictura este pentru neștiutorii de carte ceea ce Scriptura este pentru cărturari pe scurt, Evanghelia săracului. Se răspunde astfel la o dublă cerință: cea a cărturarilor și cea a copiilor. Nu sunt păpușile idolii celor mici, iar idolii păpușile celor mari? Soluția cea mai ușoară imaginea ca roată de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bine că articolul hotărât afișează Ideologia sau Cauza Bună: un obiect absolut studiat în absolut. Un fetiș așadar. Dar nu aici. Într-o zi, cu un secol sau două în urmă, teologii revelației s-au văzut lipsiți de exclusivitatea studiului Scripturii: s-a născut atunci istoria religiilor. Poate că într-o zi teologii artei vor accepta să împartă apanajul cu etnologii arhipelagului Imaginii. În ziua aceea, istoria artei se va fi rupt în sfârșit de Istoria sfântă și de discursul pios
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
anluminurile Fraților Limbourg, în Les Très Riches Heures du duc de Berry, sau Les Grandes Heures du Duc de Rohan. Până atunci, ilustrațiile din manuscrise dau despre mediul natural o viziune simbolică și ezoterică, în fond, doar o transcriere a Scripturii 66. Adevărul creștin (care se citește și se ascultă, prin intermediul cărților sfinte) escamotase realitatea mediului (care se vede cu ochiul liber). Fiecare cultură, alegându-și adevărul, își alege realitatea: cea pe care se pune de acord să o considere vizibilă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imaginea vizuală trimite direct la invizibil și nu are valoare decât ca legătură. La fel cum, în Cetatea celor două săbii, puterea spirituală prevalează asupra celei temporale, în cetatea idolilor, carnea imaginii contează mai puțin decât Verbul care o locuiește. Scriptura legitimează anluminura din cartea din rugăciuni, care nu are existență proprie. În fine, să nu uităm că idolul teologului este icoana religiei rivale (așa cum ideologia publicistului este ideea adversarului său). Idolul este imaginea unui zeu care nu există dar cine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de artă este paralelă cu trecerea de la manuscris la tipar, între secolele al XV-lea și al XVI-lea. Iconoclasmul calvinist se dezvoltă în elanul lui Gutenberg și reprezintă a doua dispută a imaginilor din Occidentul creștin. Întemeiată pe sola scriptura, adică pe simbolicul absolut, prin propagarea cărții, Reforma denunță perversiunile magice sau indiciale ale imageriei creștine (care atinge în aria germanică, prin statuile de lemn pictat, un grad de iluzionism uimitor la începutul secolului al XVI-lea). Dumnezeu trebuie venerat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
povestea biblică despre crearea universului din neant. Iar asta însemna să îl contrazică pe Aristotel. Maimonide susținea că existau lacune în raționamentele făcute de Aristotel pentru demonstrarea existenței dintotdeauna a universului. La urma urmei, judecata lui intra în conflict cu Scriptura. Iar asta însemna, bineînțeles, că Aristotel trebuia să dispară. Maimonide a afirmat că actul creației a luat naștere din nimic. Fusese creatio ex nihilo, în ciuda condamnării aristotelice a termenului de neant. Cu o singură mișcare de condei, neantul a fost
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
tale.“ 2. „Ierarhia [s.n.] este, după mine, o sfințită rânduială și știință și lucrare asemănătoare, pe cât e cu putință, modelului dumnezeiesc și înă l ța tă [s.n.] spre imitarea lui Dumnezeu prin luminările date ei de la Dumnezeu pe măsura ei. [...] Scriptura a făcut cunoscute toate ființele cerești prin numiri descoperite (cf. Ef. 1, 21; Col. 1, 16; Iud. 9) în număr de nouă [s.n.]. Pe acestea dumnezeiescul nostru tâlcuitor al celor sfinte le înfățișează ca pe trei ordine întreite [s.n.]. [...] revelația
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
făcut cunoscute toate ființele cerești prin numiri descoperite (cf. Ef. 1, 21; Col. 1, 16; Iud. 9) în număr de nouă [s.n.]. Pe acestea dumnezeiescul nostru tâlcuitor al celor sfinte le înfățișează ca pe trei ordine întreite [s.n.]. [...] revelația Sfintelor Scripturi ne a predat că Tronurile preasfinte și cetele cu ochi mulți și cu multe aripi, numite în limba ebraică Heruvimi și Serafimi, sunt așezate nemijlocit în cea mai înaltă apropiere în jurul lui Dumnezeu. [...] Al doilea grup zice că este cel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Cuvântul? Eu nu cred! Teofrast spune că simțirea este începutul credinței; și de la simțire, începuturile credinței se întind spre rațiunea și mintea care se găsesc în sufletul nostru (Teofrast, Fragm. 13, Wimmer, III, 162). Cel care crede, deci, în dumnezeieștile Scripturi, având prin ele și judecată sigură, primește dovadă învederată glasul lui Dumnezeu, Care a dăruit Scripturile. Credința întărită cu dovezi nu mai e credință. Fericiți sunt, așadar, cei care n-au văzut și au crezut (In. 20, 29). Chemările sirenelor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
se întind spre rațiunea și mintea care se găsesc în sufletul nostru (Teofrast, Fragm. 13, Wimmer, III, 162). Cel care crede, deci, în dumnezeieștile Scripturi, având prin ele și judecată sigură, primește dovadă învederată glasul lui Dumnezeu, Care a dăruit Scripturile. Credința întărită cu dovezi nu mai e credință. Fericiți sunt, așadar, cei care n-au văzut și au crezut (In. 20, 29). Chemările sirenelor, având o putere supraomenească, umpleau de mirare pe cei care treceau pe lângă ele și-i făceau
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
amândoi. Iar prin credință omul cunoaște toate cele nevăzute și gândite. Credința este consimțirea de bunăvoie a sufletului”. (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, cap. 141, în Filocalia..., vol. I, p. 41) „Scriptura numește credința temelie a celor nădăjduite (Evr. 11,1); iar pe cei ce nu cunosc sălășluirea lui Hristos i-a numit necercați”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 27, în Filocalia..., vol. I, p. 239) „Este o credință din auz
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
asupra sa, de nu va îngădui Dumnezeu”. (Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, cuv. 2, în Filocalia..., vol. V, p. 182183) „Pentru că nu ostenelilor, zice Scărarul (Sf. Ioan Scărarul - n.n.), ci smereniei și simplității se descoperă Domnul prin credință, adică prin contemplarea Scripturilor și a făpturilor, de care zice Domnul: Cum puteți crede, căutând slavă unii de la alții și celelalte. Și aceasta este credința cea mare, care își poate pune toată grija în Dumnezeu. Pe aceasta o numește Apostolul temelie, iar Scărarul maica
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fond e aceeași”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 223, III, în PSB, vol. 12, p. 459460) „După cum am apucat de la episcopii dinaintea noastră și din prima catehizare — și atunci când am primit baia botezului și după cum am învățat din dumnezeieștile Scripturi și cum credem și învățăm și pe alții în însăși activitatea preoțească și episcopală, tot așa crezând și acum, declarăm credința noastră”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 52) „Întemeiată de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a VI-a, cap. V, 1, în PSB, vol. 57, p. 837) „... am fost învățați să ne folosim de dreapta credință spre cea mai bună viețuire”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 95) „Scriptura ne îndeamnă iarăși: Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită (Mt. 26, 41). Prin priveghere vrea să ne sădească veghea în dreapta credință, iar prin rugăciune, ajutorul lui Dumnezeu prin har”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, în PSB, vol. 81
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Filip. 3, 19)”. (Viața Sfântului Macarie Egipteanul Epistola Sfântului Macarie Egipteanul, în PSB, vol. 34, p. 74) „Căci sfânta învățătură nu aduce nici un folos fără fapte bune. Când vom avea credința cea mai curată, și o desăvârșită înțelegere a Sfintelor Scripturi, dacă sfințenia obiceiurilor noastre și a vieții noastre nu ne însoțește și nu ne apără, nimic nu va împiedica, ca noi să nu fim aruncați în flăcările iadului, și veșnic arși în aceste flăcări care nu se sting niciodată”. (Sf.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
locuitorii pământului, cu prețul celor mai mari primejdii și al unei morți izbăvitoare, deși socotită rușinoasă, pe care l-a îndurat pentru mântuirea oamenilor”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea I, cap. XI, în PSB, vol. 9, p. 38) „După cum cere Scriptura, e mai bine să accepți o învățătură prin intermediul gândirii și prin înțelepciune decât să ajungi la ea numai printr-o credință simplă, dar că în anumite împrejurări Logosul o preferă și pe aceasta din urmă pentru ca să nu lase pe oameni
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
1914, p. 1015) footnote>. Cunoașterea este deci prin credință. Va mărturisi aceasta proorocul Isaia: Dacă nu veți crede, nu veți înțelege (Is. 7, 9). Iar că o cunoaștere care constă dintr-o simplă teorie e declarată de scrierile Sfinților (de Scripturi) nefolositoare, poți înțelege și din următoarele. A spus unul dintre Sfinții ucenici: Tu crezi că unul este Dumnezeu? bine faci; dar și demonii cred și se cutremură (Iac. 2, 19). Ce vom zice deci față de acestea? Cum va adeveri deci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care nu este unită cu credința și cu nădejdea în Dumnezeu și nu despre cunoștința adevărată”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 63, în Filocalia..., vol. X, p. 331) Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut „Spune Scriptura că cel credincios în puțin, e credincios și în mult (Lc. 16, 10). Dacă ai fi crezut cuvântul meu, m-ai crede și când aș fi de față<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Adică dacă nu crezi cuvintelor ce ți
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
se facă cât mai de laudă bunul lui nume și să fie mărturisit prin experiența celor mai bune fapte ale lui făcute tuturor cunoscute. Dar era și o adâncă rațiune a rânduielii dumnezeiești să se facă cunoscută și prin Sfintele Scripturi ascultarea lui atât de mare, care nu poate fi întrecută de nimic. Căci el a mers până la atâta voință și hotărâre încât să nesocotească și iubirea față de copil și să nu se oprească de la uciderea lui<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]