58,131 matches
-
ei și maturi. Visul egalitarului e "să stea afară, cu bărbații". Ieșirea din egalitate o mediază, cel mai adesea, scrisoarea. Ea e cea găsită, cel pierdut e amicul. Intr-o lume în care se uită ușor - onorabililii nu au memorie - scrisul e însăși amenințarea diferenței. Cînd Zoe își închipuie scandalul care s-ar aprinde pe urmele iubirii ei cu scîntei politice, date în vileag, catastrofa e negru pe alb: "cum or să-și smulgă toți gazeta, cum or să mă sfîșie
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
mai greu de înțeles. Curioasă este nu doar întâlnirea celor două romane, ci și pasiunile similare ale celor doi autori pentru fondul arhaic, pentru o figură tutelară a propriei literaturi: Mircea Eliade a avut un veritabil cult pentru personalitatea și scrisul eminescian, Enchi Fumiko a transpus în limba japoneză modernă romanul Genji, capodopera doamnei Murasaki. Și, ca ultime coincidențe: Enchi Fumiko s-a născut cu doi ani înaintea lui Eliade, amândoi se sting din viață în același an, 1986, după ce valoarea
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
dacă nu poți construi, de ce e musai să strici prin micimea de gândire, incultură și ticăloșie? Grija față de scriitorul român înseamnă și o necesară protecție socială. În 1990, o întreagă generație - optzeciștii - au năvălit în spațiul presei, abandonând masiv uneltele scrisului de până atunci. N-au făcut-o din dorința de îmbogățire (câți s-au îmbogățit? Nici unul!), nici din lăcomia de notorietate. Momentul istoric i-a îndemnat să grăbească schimbarea lucrurilor, dar, încetul cu încetul, s-au îndepărtat de vocația lor
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
de niște haine omenești, plătite cu muncă de hamal, la primele ore ale dimineții, cînd cărăușii locului dorm. Cu romanțuri bulevardiere, bune de încîntat damele singure din Basarab. Ce folos, apoi, de haine, în redacția Universului? Da, aici vin maeștrii scrisului, eu ce caut? Ce sînt? Nici măcar pantalonii nu seamănă cu ai lor." Cîinii maeștrilor sînt niște închipuiți, pe care-i altoiește, în scris, ironia frustă, de provincie: " - Domnule, zic, sus e redacția? - De ce? mă întreabă prețiosul. Așa de înalt m-
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
încîntat damele singure din Basarab. Ce folos, apoi, de haine, în redacția Universului? Da, aici vin maeștrii scrisului, eu ce caut? Ce sînt? Nici măcar pantalonii nu seamănă cu ai lor." Cîinii maeștrilor sînt niște închipuiți, pe care-i altoiește, în scris, ironia frustă, de provincie: " - Domnule, zic, sus e redacția? - De ce? mă întreabă prețiosul. Așa de înalt m-a luat, că i-am răspuns: - Vreau să las ceva. - Lasă-te jos mai curînd. Șterge-o! Ce crezi, că aici e Dîmbovița
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
și mi le spune pe ale tatii. Trag un strigăt de bucurie și de uimire: e de la tata! Înnebunesc de-a binelea. Distribui tot ce am primit celor care stau ca și mine la coadă în fața ferestruicii. Pe hârtia pachetului scrisul nu e al tatii. Ce-are a face! Trăiește! S-a ținut de cuvânt, le-a făcut în ciudă, n-a fost pre voia hainilor de Tătari." În 1964, când N. Steinhardt iese din închisoare, tatăl său avea 87 de
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
a umple un gol în bibliografia poetului. Dar el este mai mult decât o pagină de istorie literară. La 17 ani, universul poetic al lui Emil Brumaru este deja bine definit, pe principalele coordonate care vor face peste decenii specificitatea scrisului său. Nimic din l'air du temps al poeziei românești din a doua jumătate a deceniului șase nu răzbate în versurile sale. Dimpotrivă, spuma epicuriană marca (înregistrată) Brumaru se revarsă abundent de la primele poeme. Totul este o celebrare a tinereții
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
în jurul orei 16.00, își lua pălăria și bastonul și ieșea din nou în oraș. Revenea seara la cină, cînd povestea familiei sale ce i s-a întîmplat în decursul zilei, apoi se retrăgea în camera sa, la biroul de scris, Ťca să nu le deranjeze pe feteť. Pînă aproape de dimineață se vedea lumina ieșind de sub ușa scriitorului". Pentru cei de azi, vecinătatea de la bloc a celor doi poate naște tot felul de reverii livrești, începînd chiar cu reconstituirea zilelor obișnuite
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
la Blank; datorie de 30.000 lei la Banca lui Penescu - toate astea cu scadențe apropiate... Și nici o perspectivă de vreun venit sigur, căci și la ŤCartea Româneascăť am un avans de peste 500.000 lei. De unde să cîștigi ceva cu scrisul? Și nici măcar lemne nu sînt în casă decît pentru cîteva zile! Sînt într-o stare de deprimare sufletească ucigătoare de orice inițiativă și cu atît mai mult de orice inspirație. Cum să scriu în astfel de împrejurări?". De aceea, și
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
alintându-l, pe coridoarele celularului din Craiova; cea, teribilă, a transportului deținuților politici la Canal; cea a întâlnirii, în vârful taluzului, cu silueta de K1 a brigadierului Muscalu... Valorile boieriei, vărul Adrian, știu asta, le-a învățat de la bunicul. Dar scrisul, la peste 70 de ani, de unde l-a învățat? Cu această întrebare în minte, m-am grăbit să dau cartea la tipar.
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
să ne comunice și onorariul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa de către Direcțiunea Revistei". Cum oare, într-o lume plină de orgolii (și de datorii...), funcționa această înțelegere, între prestatorul de servicii originale și neprețuite, și redacție? Tradiția scrisului de meserie care, în ani, a făcut-o pierdută, ar putea să răspundă.
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
apucat să ne lase doar cîteva elocvente mostre de proză bună, pentru ca după aceea să se retragă în tăcere. S-a vorbit despre "secretul lui Alecu Russo": nu vom ști niciodată de ce posesorul unui asemenea talent n-a perseverat în scris și de ce s-a mulțumit să ne ofere doar un avant gout la proza pe care apoi n-a mai scris-o. E drept că a avut o viață scurtă și agitată, că ftizia i-a întunecat ultimii ani, dar
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
au rămas în manuscris; probabil că și scrierile publicate de Russo în românește au avut o primă variantă franceză, iar autorul și-a tradus apoi propriul text, acomodîndu-l exigențelor altei limbi (așa cum a făcut cu celebra Cîntare a României). în scrisul lui Russo s-a instalat o tensiune fertilă între cele două limbi folosite de el pentru exprimare. Cînd scria în franceză, Russo adopta postura europeanului, a celui care privește cu detașare obiectul analizei sale (mereu aceeași Moldovă!), introducînd astfel în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
ratării. Se evocă diminețile triste ale Parisului după nopti de chef, personajul se simte respins de societate, trecut prin experiența războiului nu se mai poate adapta și își atribuie dreptul de a nu crede în nimic. Drieu e tentat de scris, compune nuvele, piese de teatru, colaborează asiduu la ziare. Textele cele mai dezbătute: Gilles și Le feu follet. Până la capăt Într-un fel consecvent cu excesele pe care le-a practicat, Drieu alege ideologia hitleristă, câștigă bunăvoința ocupanților germani, contribuie
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
asiduu la ziare. Textele cele mai dezbătute: Gilles și Le feu follet. Până la capăt Într-un fel consecvent cu excesele pe care le-a practicat, Drieu alege ideologia hitleristă, câștigă bunăvoința ocupanților germani, contribuie la persecutarea și denunțarea colegilor de scris, coboară treptele trădării. Înainte de stingere revede cu franchețe cei 16 ani de simbioză literară cu Malraux și, în ciuda dezacordului, nu-l poate renega ca prieten. Când trupele germane s-au răspândit prin Paris și lui Drieu i s-a încredințat
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
de urare e întîi ianuarie 1908. Acum 100 de ani. Un carton gri, sau mai degrabă grej, ștanțat pe margini. În centru, o margaretă în relief, pictată pe o codiță subțire, înmănușată, la rîndu-i, într-o panglică cu Bonne année. Scrisul pare să fi fost, odată, auriu, păstrînd, acum, urmele unui luciu șters. Dinjos de această unică figură, a cărei legătură cu Anul Nou - la romani, cu el începea, totuși, primăvară - a ajuns să ne scape, începe textul expeditorului, lucru deloc
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
dedesubt bărbatul are pe el drept veșmânt doar o femeie. Ce să te mai chinui cu cartea, când poți să vezi totul pe viu? Pe lângă asta, astăzi la modă sunt nedăruiții. Atunci când scriu, scriitorii nu-și mai folosesc talentul la scris, așa că nu se mai poate demonstra dacă îl au sau nu. Fără îndoială că treaba asta e în folosul scriitorului și în paguba cititorului, că și de-asta vă părăsește cititorul. Și pe tine și pe toată tagma ta de
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
sărbătorilor. Ca o bifare de acțiune politicoasă. Cool. Această formă de comunicare ne îndepărtează, cred, și mai tare unii de ceilalți. Uniformizează complet personajele, expeditorul și destinatarul, parfumul fiecăruia și al relației lor. Nu ne putem privi desenul personal al scrisului, nu putem auzi ritmul respirațiilor, emoțiile sau absența lor, nu putem evada din tăceri. Sau poate mă înșel... La sfîrșitul anului trecut, în vîrful unui deal cuprins de melancoliile iernii și ale tentativelor de a mă regăsi a sosit din
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
care înseamnă foarte mult pentru mine, am avut senzația, mereu, că este și în mine. Că am avut contact direct, într-o formă sau alta, că ne știm bine. Cîteva din poeziile lui Emil Botta, copiate pe coli A4 cu scrisul meu de puștoaică rebelă, m-au însoțit peste tot, în schimbările din viața mea. Am pierdut și rătăcit destule. Ele, însă, m-au însoțit nesmintit. S-au strecurat printre alte obiecte, printre paginile cărților, s-au pus la adăpost de
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
Pintilie, de la mama ei. Știu cît de tare m-au emoționat atunci cînd le-am citit în cartea Ludmilei Patlanjoglu, "La vie en rose cu CLODY BERTOLA", apărută la Humanitas acum zece ani. Viața și-a lăsat amprenta acolo, în scrisul fiecăruia, în legătura cu o poveste, cu o clipă, cu ceva esențial sau cu un fleac. Acolo, în acele rînduri sînt tușele majore a tot ce a fost important. De acolo se hrănesc amintirile care însoțesc un drum. De la lumină
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
conflictul și, desigur, poanta întâmplării. E mai narativ, mai sarcastic și mai pitoresc, cum nu a fost în paginile sale anterioare de istorie literară. Nu e un act de complezență din partea mea (de ce ar fi?) să remarc această epicizare a scrisului unui istoric literar și o îndreptare categorică spre proză. De la scenariul de istorie literară și memorialistica pitorescului cultural nu e decât un pas până la proza de ficțiune. (L-a făcut și Dumitru Micu.) Pentru cei mai mulți cititori, sau poate chiar pentru
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Dumnezeu știe dacă timpul rămas îmi va fi suficient" (p. 158). Am dat in extenso această mărturisire, pentru că ea e mai în măsură decât orice altă explicație alambicată să dea o idee despre direcția în care tinde să o ia scrisul lui Niculae Gheran. Autorul vrea să revină la proza satirică din tinerețe, dar depășind schițele înspre un roman al generației, rămânând probabil în sfera aceluiași "stil pamfletar". Nu se putea să dau o caracterizare mai bună a actualelor schițe de
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
și-a cunoscut tatăl care s-a stins la 19 zile după nașterea sa; și-a petrecut câțiva ani într-un colegiu al călugărilor salezieni (o adevărată școala militară, căreia îi datorează aproape tot ceea știe și face, inclusiv rigoarea scrisului). După studii universitare de filozofie la Trieste și de psihologie la Padova, învinge pasiunea pentru istoria Italiei și a lumii. Creează o mică societate de cercetări istorice și genealogice, publică eseuri de istorie medievală. Marco Salvador scrie ficțiune din fragedă
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
să fac. Răsplata pentru neputința mea, va fi aceasta: Romilde nu va avea un singur soț, ci două sute. Zicând acestea, porunci să mi se înmâneze mesajul Romildei și dori să-l citesc cu voce tare, și să confirm că era scrisul ei. Auzind acestea, femeia fu cuprinsă de spaimă și suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se la față roșie ca focul și poi pământie. Unul din kavhan spuse ceva soldaților, drept care aceștia o duseră de-acolo ca pe-o năucă
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
japonezii îl poartă tradiției. Ea capătă pentru ei un caracter statornic ce s-ar putea traduce prin recunoștința prezentului față de trecut". Tot de dragul tradiției, le sugerăm redactorilor de la Jurnal oriental să treacă și autorii la cuprins. E un ritual al scrisului. Metroul de la Oradea Printre cele mai reprezentative reviste ale noastre, FAMILIA de la Oradea e mai mereu citită cu interes și plăcere de Cronicar, atras deopotrivă de conținutul publicației și de eleganța ei grafică. Nr. 11-12, de la finele anului trecut, vine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]