3,463 matches
-
în softul lui cognitiv, în "schema lui" relațională, <populată de un singur personaj care contează, el însuși> (de aceea și e centrat pe sine). Mai poate fi identificat și tipul grobian explicit-agresiv (22%), care ar fi în stare <să "vă scuipe între ochi">, însoțit de o gesticulație abundentă și amenințătoare. <îl recunoașteți, desigur, printre cei care vă împing "cu naturalețe în tramvai">,<care "bagă manelele" pînă vă dansează geamurile apartamentului>, <care vă înghiontesc sufletul cînd înjură de cele sfinte în fața copiilor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
dansează geamurile apartamentului>, <care vă înghiontesc sufletul cînd înjură de cele sfinte în fața copiilor dumneavoastră> sau care apreciază "calificat", după <o fluierătură semnificativă>, <"bă, da' bună e nevastă-ta!">. Un loc aparte îl deține și "scuipătorul cu principii" (21%). <El scuipă scurt și țintit>, <din frustrare>, <e nemulțumit că iar "a fost înșelat">, <a căzut pradă "conspirației" (șefului, nevestei, soacrei, masonilor, ungurilor sau tuturor la un loc)>. întrucît <"adevărurile" sale sînt "terfelite">, <nu îi mai rămîne decît afișarea cu năduf a
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
prealabil, "asigurător", în jur> și, mai apoi, <pe furiș, de a-i "da drumul">. Simbolistica unui asemenea comportament sugerează că subiectul cu pricina <trăiește mai mereu sub semnul ratării, așa încît nu îi mai rămîne, de fapt, decît să se scuipe pe sine>. Astfel, e și <cel mai concentrat în realizarea anevoioasei sarcini>, motiv pentru care uneori ratează pînă și autobuzul (cei care au monitorizat comportamentul subiecților angrenați în scenariu au observat trei cazuri de acest gen). Printre asemenea tipuri umane
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
totul iese cum vor ei">. De altfel, un bărbat de aproximativ 40 de ani, martor la scenariul experimental, membru într-unul din "grupurile-expert" alcătuite în acest scop, ne-a rezumat cu maximă concizie starea de fapt "natural" imprecatorie: <"în fond, scuipăm ca să uităm. Să uităm ceva chiar mai rușinos, și anume că "ei" [cei care au grijă de viața noastră, n.n.] nu scuipă, ci de-a dreptul fac pe "noi">. Opțiunea metodologică pe care ne-am asumat-o nu este întîmplătoare
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
grupurile-expert" alcătuite în acest scop, ne-a rezumat cu maximă concizie starea de fapt "natural" imprecatorie: <"în fond, scuipăm ca să uităm. Să uităm ceva chiar mai rușinos, și anume că "ei" [cei care au grijă de viața noastră, n.n.] nu scuipă, ci de-a dreptul fac pe "noi">. Opțiunea metodologică pe care ne-am asumat-o nu este întîmplătoare. Ea se înscrie într-o perspectivă teoretică mai largă din științele sociale, apropiată constructivismului social (Gergen, 1973, 2001; Glasersfeld, 1995; Nystrand, 1996
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Asta corespunde cazului meu, spune Joe. Care e națiunea ta dacă mi-e îngăduit să întreb? întreba Cetățeanul. Irlanda, zice Bloom. Aici m-am născut. Irlanda. Cetățeanul n-a zis nimic, doar și-a curățat gîtlejul și bucată neagră a scuipat o stridie de la malul roșu drept într-un colț." Bloom disprețuiește forță și discriminarea care făcea ravagii în acele momente în Europa (1914-1918, si nu anul 1904, cînd are loc acțiunea românului). Cred că Bloom este pe aceeași lungime de
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
pentru a accentua ascensiunea. Inițial s-a folosit arhitectura de lemn, apoi de cărămidă ajustată fără mortar. Pe celelalte laturi iese În relief câte un avanpost care adăpostește o nișă adâncă, În cheia arcelor, un cap de monstru, fără mandibulă, scuipă vrejuri care coboară formând ancadramente. Nișele și cella erau decorate cu statui și basoreliefuri (ibidem, p. 967). 389 consacrate lui Shiva, Vishnu și Brahma, având În față trei turnuri mai modeste care le adăposteau monturile (Nandintaurul lui Shiva, Garuda - vulturul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Îngust al coliviei. Bufnițe cu ochii bulbucați ce trezesc tenebre și șerpi, de toate speciile, din care nu lipsesc pitoni uriași și cobre veninoase, trezesc emoții pentru orice persoană aflată În apropiere. Câteva maimuțele se agită puternic În cuștile lor, scuipă, mușcă gratiile, scot sunete stridente, apoi se domolesc și-și continuă ingenioasa tehnică a puricatului. Tot umblând gură cască ca la bâlciul copilăriei, entuziasmați de Întreaga atmosferă, am uitat că s-a făcut amiaza și soarele ne arde puternic pielea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Cei descriși de Weinert ca “fantome în zdrențe, schiopătând sau târâindu-și picioarele” nu vedeau decât spatele celui din fața lor. După ce efortul marșului le încălzea trupul, păduchii deveneau mai activi. Unii civili le trăgeau pătura de pe spate, alții îi scuipau în față sau chiar aruncau cu pietre în ei. Cel mai bine era să fii aproape de fruntea coloanei și, cel mai sigur, să fii aproape de una din escorte. Unii ostași se distrau, în pofida ordinelor Armatei Roșii, trăgând la nimereală în
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Cei descriși de Weinert ca “fantome în zdrențe, schiopătând sau târâindu-și picioarele” nu vedeau decât spatele celui din fața lor. După ce efortul marșului le încălzea trupul, păduchii deveneau mai activi. Unii civili le trăgeau pătura de pe spate, alții îi scuipau în față sau chiar aruncau cu pietre în ei. Cel mai bine era să fii aproape de fruntea coloanei și, cel mai sigur, să fii aproape de una din escorte. Unii ostași se distrau, în pofida ordinelor Armatei Roșii, trăgând la nimereală în
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Ruptura hidatidei într-o bronșie adiacentă se manifestă prin tuse rebelă cu expectorarea unei cantități abundente de spută formată din lichid hidatic, cu gust sărat, sălciu. Uneori sunt prezente fragmente de cuticulară cu aspect de albuș de ou, bolnavul își „scuipă” diagnosticul. În fisurarea chistului evacuarea lichidului se poate face lent și simptomele sunt discrete. Alteori se produce dispneea severă prin inundarea arborelui traheobronșic cu insuficiență respiratorie severă acută și moarte. Când hidatida se rupe în cavitatea pleurală simptomele sunt de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
într-un fel de trunchi-pușculiță aflat și el în apropiere. O familie, soț-soție, plus un băiețel de 7-8 ani. Sunt grași cu toții, aproape obezi, suferă evident din cauza căldurii. Bărbatul nu se poate abține să vorbească șoptit la telefonul mobil, parcă scuipă cuvintele printre dinți, deloc jenat de privirile celor din jur, care nu îndrăznesc totuși să-i atragă atenția. Se oprește abia lângă raclă. Un braț al băiatului este prins într-o eșarfă de pânză albastră, un albastru-violet intens, care atrage
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cum au reușit să ajungă atât de adânc în inima dispozitivului. Sunt împiedicați în cele din urmă de jandarmi. Nu pot uita privirea lor, aruncată prin geam mulțimii și forțelor de ordine, un amestec revulsiv de dispreț și ură, de „scuipat pe fraier”. Privire mafiotă, mă urmărește și în clipele în care scriu aceste rânduri. Alte portrete de pelerini. Pelerina urbană de 35-40 de ani. O femeie brunetă, foarte frumoasă, înaltă, suplă afișează o evidentă bunăstare financiară. Poartă o poșetă și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Unirea, traversând zona de comerț, slab frecventată la această oră, dar care nu vrea încă să doarmă. Unii dintre comercianți sunt conectați la rețeaua publică de curent, dar mulți dintre ei au generatoare de curent pe benzină, care bâzâie și scuipă fum tot timpul, pe punctul de a face aerul din jur irespirabil. Dorința de autonomie a comercianților ambulanți are un preț greu de suportat pentru cei din jur. 27 și 28 octombrie 2010 Tămâie și alte aromate. Vânzătoarele de veste
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
asupra comportamentul cotidian ulterior al „închinătorilor”, după cum îi numește Biserica pe cei prezenți la astfel de evenimente : „Haide, domnule, fii serios, nu le mai lua apărarea ! Toată lumea asta care vine aici se închină, evlavie, televiziune, radio, tot tacâmul, apoi beau, scuipă pe jos și înjură, nimic nu se lipește de ei”. Oare de ce jandarmii aduc mereu în discuție aceste diferențe evidente între ortodoxie și ortopraxie ? Profit în continuare de prezența sa și spun, deschis, „la multe pelerinaje am fost până acum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un oraș care era jumătate unguresc, jumătate ceh, și i-au zis să spună că e de partea cehoslovacă. Ea zice: „Bine, dar fără Iuți - adică eu - nu mă duc”. Și așa am ajuns să plecăm. La graniță am spus: „Scuip și nu mai pun niciodată piciorul În Germania” - am scuipat și mașina s-a oprit. M-am speriat, am gândit că omul era plin de frică. Am văzut că s-a sculat profesorul și a ținut un discurs din care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au zis să spună că e de partea cehoslovacă. Ea zice: „Bine, dar fără Iuți - adică eu - nu mă duc”. Și așa am ajuns să plecăm. La graniță am spus: „Scuip și nu mai pun niciodată piciorul În Germania” - am scuipat și mașina s-a oprit. M-am speriat, am gândit că omul era plin de frică. Am văzut că s-a sculat profesorul și a ținut un discurs din care n-am Înțeles nimic, doar Hidra și Hitler, asta am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duse la etuvele de deparazitare - cu toții eram plini de păduchi. Răvașul, scrisorica, mare cât o jumătate de palmă, am băgat-o În gură. Nu m-am așteptat ca În baie să fim supuși la porunca de rutină: „Deschide gura și scuipă!”. Nu s-a uitat nimeni ce căzuse din gura mea: hârtiuța, umezită, s-a destrămat În câteva clipe. Acest document al meu s-a distrus pentru vecie. Ieșind din baie, pe o altă poartă, am găsit alte haine vărgate. Ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de rob căpșunar (printre multe libertăți, românul a dobândit și libertatea de a muri de foame), sau de rob în construcții, sau rob casnic, în cazul fetelor și femeilor, încât simți că te cuprinde o imensă greață, lehamite și ură, scuipi pe țară și pleci în lume. Și, atunci, cine-i vinovat? Nici sistemul, nici statul (o mașină de aruncat praf în ochi), nici guvernul, ci numai săracii sunt vinovați, pentru că există. 21 septembrie 2006 Reciproca domnului președinte Când totul părea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ion și Ildiko trebuie înțeleasă în felul următor: Ildiko, încălecată de Ion, va face unguri! Ei, ungurii, ca și secuii, au suferit dintotdeauna din cauza numărului! Oricine dintre locuitorii acestei țări se poate întreba cum deși permite Marko Bela să-și scuipe frustrările fără frică și fără jenă. Tăcerea premierului și a altor membri ai guvernului luminează cazul: guvernanții noștri n-au fost la lecția cu șarpele crescut la sân și nici la cea în care Tudor Vladimirescu ne învață ce să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
bucureșteni că, dacă vrei să nu te bată minerii, să-ți ridici poalele-n cap și să-ți arăți călcâiele cu crăpături, marcă sigură a unei origini umile ..., căci ei te înjură cât te înjură și de la o vreme te scuipă și se duc ...”. Vă mai amintiți de raportul dintre râie și capră? În loc să-și dea pe seamă, Geoană și ai lui de la vârf s-au apucat să-i pedepsească pe cei cu rezultate slabe! Și, ca tacâmul să fie complet
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
înțeles. Acum mulți își atribuie suferințe închipuite, își construiesc aură de martiri, de opozanți, de dizidenți, își încropesc false biografii, nu că li s-ar cere pentru o fișă de cadre, ci așa, că dă bine, e de bonton să scuipi acolo unde, nu cu prea mult timp înainte, ai lins. Ca să nu lungim vorba, vom spune că așa-i românul, nu-i plac bucatele care se digeră greu, situație care poate fi înțeleasă, dar de neînțeles este că nu-i
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
omenirea Își dorea să ia parte la deciziile sale. Apoi a venit fatidicul 11 septembrie 2001. Iar America s-a transformat din Puff - Dragonul Fermecat, cel care influența omenirea economic și cultural, În Godzilla, cu o săgeată Înfiptă În umăr, scuipând foc și azvârlind sălbatic din coadă, influențând viețile oamenilor În chestiuni militare și de securitate, nu doar economice și culturale, ca până atunci. După această transformare, omenirea a Început să-și spună: „Acum ne dorim cu adevărat să participăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
are un interes și voiește să-și facă interesul prin tine sau să te compromită în fața celorlalți legionari. Legionarul acționează numai din ordin sau din inițiativa sa proprie. Porunca IV - Dacă vrea cineva să te ademenească sau să te cumpere: scuipă-l în ochi! Legionarii nu sunt nici proști, nici de vânzare! Porunca V - Fugi de cei ce voiesc să-ți facă daruri. Nu primi nimic. Porunca VI - Îndepărtează-te de cei ce te lingușesc și te laudă. Porunca VII - Unde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dar cu urechea ciulită, părând a pândi ca și bâtlanul mișcarea unui peștișor în apa de la picioarele lui. Din când în când tușea sec - avea plămânii în pioneze, dar fuma din țigară până când îi ajungea la buze jarul, apoi o scuipa. Spre miezul nopții ne trezi un zgomot de pași și vocea lui guturală, într-o românească alterată de accent unguresc: Me, scole, me!... Amu..., terminat Antonescu!... Nu fie friche me... che armata nostra!... Nu înțelegeam nimic, mai ales ce însemna
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]