KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

două ori mai mari decât ai mei și sutienul ei era unul scump, nu glumă. Bineînțeles că la momentul respectiv nu mi s-a aprins nici un beculeț și am continuat să-i masez spatele, ca o proastă. Ea se tot scuza că mă deranjează, cu o voce miorlăită, iar eu îi spuneam să nu se simtă stânjenită. Reiko a scuturat scrumul pe jos. M\ oprisem din mâncat struguri și eram numai urechi la povestea ei. — După o vreme, fata a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
fi văzut-o în halul acela. I-am spus că dacă îi este atât de greu să meargă acasă, poate veni la mine oricând. Auzind aceasta, s-a aruncat de gâtul meu și a spus, patetic: „Vă rog să mă scuzați pentru tot deranjul pe care vi-l pricinuiesc. Dacă nu v-aș avea pe dumneavoastră, nu știu ce m-aș face. Vă rog să nu-mi întoarceți spatele. Dacă și dumneavoastră îmi faceți așa ceva, nu mai am la cine să merg.“ Auzind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ploaie începur\ s\ se aud\ pe acoperiș. Lumina lămpii o învăluia pe Naoko, plutind în jurul ei asemenea unor particule minuscule de pudră. După lunga discuție pe care o avusesem cu Reiko, tinerețea lui Naoko m-a frapat pur și simplu. — Scuză-ne că am întârziat, spuse Reiko, mângâind-o pe cap. — V-ați simțit bine? a întrebat Naoko, ridicând ochii. — Bineînțeles, spuse Reiko. — Ce-ați făcut... amândoi? m-a întrebat Naoko. Nu pot să-ți spun. Naoko chicoti și puse cartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
nu-i deloc un om rău. Midori mi-a luat mâna de parcă ar fi cules ceva de pe jos și mi-a pus-o pe genunchii ei. Îi atingeam fusta, dar și coapsele. Mă privi fix în ochi câteva secunde. — Watanabe, scuză-mă că te-am adus aici, spuse ea. Te deranjează dacă mai stai cu mine? — Pot să stau până la cinci dacă vrei. Îmi place să fim împreună și nici nu am altceva mai bun de făcut. — Cum îți petreci duminicile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și ultima oară când am auzit-o ridicând tonul. Nagasawa a apăsat un buton de la masă și imediat după aceea a venit chelnerul cu nota de plată. Nagasawa i-a întins o carte de credit. — Watanabe, te rog să ne scuzi. O conduc pe Hatsumi acasă. Tu te duci la cămin, nu? Nu ai de ce să te scuzi. Masa a fost excelentă, am spus eu, dar cei doi n-au reacționat în nici un fel. Chelnerul a adus cartea de credit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
imediat după aceea a venit chelnerul cu nota de plată. Nagasawa i-a întins o carte de credit. — Watanabe, te rog să ne scuzi. O conduc pe Hatsumi acasă. Tu te duci la cămin, nu? Nu ai de ce să te scuzi. Masa a fost excelentă, am spus eu, dar cei doi n-au reacționat în nici un fel. Chelnerul a adus cartea de credit și Nagasawa a semnat cu un pix după ce a verificat suma. Ne-am ridicat toți trei și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
zile cu prietenul ei, eu am decis să merg într-o excursie de trei zile cu prietenul meu și să ne-o tragem ca niște nebuni. Midori și-a strâns imediat buzele, s-a frecat după ureche și a continuat: Scuză-mă, iar am vorbit prostii. — Nu-i nimic, am zis. Și, deci, te-ai dus la Nara. — Da, întotdeauna mi-a plăcut Nara. — V-ați tras-o ca nebunii? — Nu, nici măcar o dată, spuse ea, oftând. În clipa în care am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cumpărat un ziar și l-am răsfoit, în așteptarea ei. Ea nu mai ieșea. Tocmai începusem să mă îngrijorez după vreo cincisprezece minute și eram gata să intru să văd ce-a pățit, când a ieșit, cam palidă la față. — Scuză-mă, am adormit pe toaletă. — Te simți bine? am întrebat-o, punându-i haina mea pe umeri. Nu prea, a zis ea. — Te conduc acasă. Trebuie să ajungi acasă, să faci o baie bună și să te culci. Ești epuizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
tăiat plicul, frumos, cu foarfeca și m-am dus pe verandă să o citesc pe îndelete. Aveam presentimentul că nu mă așteaptă vești bune și nu m-am înșelat. Scrisoarea fusese scrisă pe data de 31 martie și Reiko se scuza că nu mi-a răspuns mai devreme. Naoko s-a tot străduit să-mi scrie, spunea ea, dar n-a reușit niciodată să ducă o scrisoare până la capăt. Reiko se oferise să răspundă la scrisori, atrăgându-i atenția lui Naoko

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dând ușor din cap. — Nu-ți răpesc mult timp, am spus. Cinci minute. Midori și-a scos ochelarii și a mijit ochii. Avem senzația că privește o casă abandonată, pe cale de a se prăbuși. — Nu vreau să vorbesc cu tine. Scuză-mă. Fata cu ochelari mă privea de parcă voia să spună: „N-auzi? Nu vrea să stea de vorbă cu tine.“ La cursul despre operele lui Tennessee Williams și locul lor în literatura americană, m-am așezat în rândul întâi, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
I-am mulțumit pentru băutură și pentru mâncare și am plecat puțin înainte de ora nouă. În drum spre casă am intrat într-o cabină telefonică și am sunat-o pe Midori. Spre surprinderea mea, a răspuns chiar ea la telefon. — Scuză-mă, zise ea, dar nu vreau să vorbesc cu tine acum. Știu, știu, dar nu vreau ca relația noastră să se termine astfel. Eu nu prea mai am pe nimeni și mă doare sufletul că nu pot să te văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
primit o scrisoare de la Reiko. Îți mulțumesc pentru că ai scris atât de des. Lui Naoko îi face mare plăcere să-ți citească scrisorile. Și mie la fel. Nu te deranjează că le citesc și eu, nu? Te rog să mă scuzi că nu ți-am răspuns mai repede. Ca să-Ți mărturisesc adevărul, m-am simțit cam obosită și nici n-am avut vești bune. Naoko nu este în apele ei. Zilele trecute, a venit mama ei de la Kobe și am stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Într-un capăt al acoperișului se afla un colțișor acoperit, în care erau mașinuțe pentru copii. Ne-am așezat pe un podium ca să privim ploaia. Hai, vorbește, spuse Midori. Știu că vrei să-mi spui ceva. Nu vreau să mă scuz, dar am fost cu-adevărat deprimat atunci și creierii îmi erau parcă încețoșați. Nu eram capabil să observ nimic. Am înțeles că, de fapt, tu erai cea care mă ținea la suprafață abia după ce nu ne-am mai văzut. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
pentru Naoko este liniștită, blândă, transparentă, dar pentru Midori simt cu totul altceva. Dragostea mea pentru Midori e pe picioarele ei, trăiește, respiră, pulsează, mă cutremură de-a dreptul. Nu știu ce să fac, sunt teribil de confuz. Nu încerc să mă scuz, dar cred că am trăit cât am putut de cinstit. Nu am mințit niciodată pe nimeni și am avut mereu grijă să nu jignesc lumea, iar acum mă trezesc, azvârlit, în acest labirint fără ieșire. Cum e posibil așa ceva? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
prins sfârcurile în dinți, apoi am băgat un deget în vaginul ei cald și umed. Am început să-l mișc. — Ai greșit, Watanabe. Acela-i doar un rid. Nu pot să cred că ești capabilă de glume în asemenea momente! — Scuză-mă, spuse ea. Mi-e teamă. N-am mai făcut dragoste de mulți ani. Mă simt ca o fată de șaptesprezece ani care intră în camera unui băiat și se trezește, brusc, goală. — Ca să fiu cinstit, mă simt de parcă aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Nu, e-n regulă. Bea și tu ceva. — Puțină șuncă, zise. Unul dintre barbugii se-ntinse și tăie o felie. Nu l-ai văzut cumva pe unu’, Henry, care stă-n camera asta? mă-ntrebă barbugiul. — Eu sînt Ăla. A, scuză-mă. Vrei să joci? — Mai tîrziu. — OK, Îmi spuse și apoi se-ntoarse către ceilalți cu gura plină de șuncă: Auzi, tîmpitu’ dracu’, aruncă zaru’ Ăla pînĂ-n perete! — Nu te interesează pe tine, tovarășe, Îi spuse cel care avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
efectiv Îngropată În hîrtii, domnu’ Wheeler, știți și dumneavoastră cum e, și eu sînt un om foarte ocupat. Ei bine, cînd s-a opus tratamentului a folosit cel mai josnic limbaj, Însă apoi mi-a trimis scrisoarea În care se scuza În cel mai politicos mod. Ar trebui să-l vedeți pe băiatu’ Ăsta cum e acum, domnu’ Wheeler. A Început să fie atent la Înfățișarea sa. Este imaginea tipică a unui tînĂr student. — Și ce faceți cu tratamentul? — A, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

începută, să o arunc a doua zi. Toată viața mi-am dorit să fiu așa, dar nu mi-am închipuit că voi plăti un astfel de preț. —Ai slăbit? — Trei kilograme, zic indignată. Nu se vede? Ne întâlnim mereu, se scuză Davey. Nu-ți poți da seama de astfel de lucruri când vezi un om zi de zi. — Așteaptă numai să vină vara, să port fuste scurte; chiar și tu vei observa că formele mele sunt mai puțin pline. —Fac exerciții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
de lângă mine își șterge pantalonii. Slavă Domnului că sunt din piele. Patrick mai degrabă ar fi murit decât să fi purtat așa ceva, deși întotdeauna aș fi dorit să-l văd îmbrăcat astfel. — Îmi pare rău, reușesc în final să mă scuz. Gura îmi este pe jumătate amorțită, de parcă tocmai vin de la dentist. Îmi controlez cu greu corpul, care reacționează haotic, pentru că sunt încă în stare de șoc. —Te-ai tăiat? mă întreabă Davey, conștient că e ceva la mijloc. Nu, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Dar o dată nu e de ajuns. Mai formez o dată și gata. Apoi derulez ultimele opt mesaje pe care le am de la el. Primele patru sunt de pe vremea când lucrurile erau încă în regulă: „Bună, draga mea, eu sunt“. Apoi se scuză pentru faptul că nu a sunat mai devreme. Mai mult, la sfârșit, îmi spune că mă iubește. Eu l-am învățat asta și amintirea acelor clipe are un impact dureros asupra mea. Următoarele patru sunt cele înregistrate după ultima mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
eu cel răsfățat. Barney trebuie să obțină totdeauna ce vrea. Și repede. —La dublu... confirm eu, ca un ecou al celei mai cunoscute expresii a lui Barney. Ne uităm unul la altul și izbucnim în râs. — Îmi pare rău, se scuză el. Știu că sunt o pacoste, dar uneori mă scoate din minți. —O exprimare elegantă. Ce mai e de data asta? Mai bine n-aș fi întrebat. Aș vrea să nu mă implic prea mult în disputele dintre cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
pacoste. Am încercat să scăpăm de el, dar n-avem nici o șansă. De vină este neprețuita mea Julietă, oftează Liam. O iubesc, nu alta. Chiar așa, unde e? —Uite-o acolo! Lewis arată undeva în mijlocul mulțimii. —Jules, draga mea Jules! Scuzați-mă, doamnelor, am o întâlnire fierbinte, se precipită el sărutându-ne teatral mâinile și dispare în direcția indicată de Lewis. —Am de îndeplinit niște obligații, ne anunță Făt-Frumos, în mod clar adresându-se lui Daisy. Îi mângâie umărul gol. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
lungi, de plastic; arată ca un model de pe coperta revistei Cosmo Girl. —Și eu am fost foarte emoționată înainte să vin aici. Roșește și mai tare. —Cum zicea și Debbie, mă simt foarte jenată. —Daisy o cheamă, o corectează Finn. —Scuză-mă, îmi pare tare rău... se precipită ea. Vedeți că am dreptate. Nici n-am apucat să vă învăț numele și trebuie să vă dezvălui niște chestii personale și asta nu prea mi se pare normal. Ce să mai... Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
mutră așa de vinovată de parcă el i-ar fi fostul soț. Jennifer e cea care se ridică, o îmbrățișează și continuă să îi șoptească ceva, până când Charlotte se oprește, își drege glasul și își șterge lacrimile cu un șervețel. Se scuză apoi pentru că a provocat o asemenea scenă. —Charlotte, de aceea suntem aici, intervine Jennifer. Toți plângem. Mă rog, aproape toți. Eu, una, am făcut-o deja. — Și eu, o completează Ben repede, ca să se simtă mai puțin vinovat că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
mine mă cam doare capul, zice ridicându-se un pic cam prea brusc. Așa pățesc când mă apuc de bocit. Trebuie să iau o aspirină și să stau la orizontală. Îi urmăm exemplul și ne pregătim de plecare, ea se scuză în fel și chip și ne asigură că putem rămâne oricât, dar o refuzăm. Pentru că nu reușește să ne convingă, insistă să pună toată mâncarea în recipiente curate și ne-o dă la pachet, înainte de a se lăsa pradă durerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]