4,368 matches
-
inițiat în Mistere. Or, conform tradiției, Demeter 1-a trimis pe Triptolemus să-i învețe agricultura pe greci. Unii autori au explicat cumplita secetă ca o consecință a coborârii în Infern a Persephonei, zeiță a vegetației. Dar imnul precizează că seceta a fost provocată mult mai târziu de Demeter, și anume, atunci când s-a retras în sanctuarul ei de la Eleusis. Se poate presupune, după Walter Otto, că mitul originar vorbea despre dispariția vegetației, nu însă a grâului, deoarece înainte de răpirea Persephonei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
proclamă pe Iahve suveran unic în Israel. Iahve, și nu Baal, este cel care dă ploaia și asigură belșugul țării, în faimosul episod de pe muntele Cârmei, când Ilie se angajează în duel cu profeții lui Baal ca să pună capăt unei secete de trei ani, el demonstrează neputința zeului canaanean de a aprinde Religia lui Israel în epoca regilor 47 a profeților altarul sacrificial, și pornind de aici, de a aduce ploaia 15, în plus, Ilie proferează violent la adresa regelui Ahab, care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încuraja iluzia că viața nu încetează, și deci că națiunea și statul pot supraviețui, în pofida gravității crizelor istorice. Altfel spus, poporul și marii demnitari, dar și preoții și profeții optimiști erau înclinați să asimileze adversitățile de ordin istoric catastrofelor naturale (secetă, inundație, epidemii, mișcări seismice etc.). Or, asemenea catastrofe nu sunt niciodată totale, definitive. Dar profeții preexilici anunțau nu doar ruina țării și dispariția statului, ci și riscul nimicirii totale a națiunii. Profeții reacționau împotriva optimismului politic oficial și atacau monarhia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zi, doi membri (bunica dinspre mamă și o fetiță), apoi e nevoită să revină la Grumăzești, la bunicii dinspre tată, unde, din cauza foametei cumplite din anul 1946, mai pierde un component și părăsește meleagul, cu destinația Gelu, în Banat, unde seceta nefiind atât de cumplită se întrevedeau speranțe, precare dar confirmate, de subzistență. Aici, unde prosperitatea localnicilor îi transformase aproape pe toți, de-a valma, în "dușmani ai poporului", tatăl este arestat pentru simplul motiv că slujise, mai înainte, ca polițist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bine conservat. "Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; ca mâine peste inimi va izbuti tăcerea, și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș." (B. Fundoianu) Tata... Era în timpul cumplit al secetei: vara anului 1946. Se formase "trenul foametei" care îi aducea pe bieții moldoveni terorizați de foamete în cealaltă parte a țării, spre Banat, unde recoltele fuseseră bune și nu se manifestase ucigătorul flagel cauzat de lipsa alimentelor. Trenul era arhiplin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o bucată destul de mare de șuncă, înaltă, așa, cam cât un lat de palmă, o ceapă roșie, lungă, de formă aerodinamică, un cuțit mic, cu plăsele de lemn, și o solniță. Comparativ cu postul obligatoriu la care îl supusese cumplita secetă din Moldova, bunătățile de pe masa sărăcăcioasă, dar primitoare a lui moș Danilov i se păreau o adevărată comoară culinară. A servit cumpătat din belșugul alimentar oferit din toată inima de acest bătrân cumsecade și a ieșit afară. Mulțumesc pentru bunătățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
crearea celor mai bune condiții pentru dezvoltarea noastră totală și armonioasă. Familia se afla într-un echilibru stabil grație eforturilor sincronizate ale părinților, care se înțelegeau de minune. A fost cea mai frumoasă perioadă din copilăria noastră de după manifestarea pustiitoarei secete din vara anului 1946. De-atunci au trecut zeci de ani... Am ajuns la capăt de drum, dar: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veștejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală să plouă și mai cu seamă să plouă torențial, ca la potop. Nu, dimpotrivă. Orășelul Serenite este zugrăvit cum e luat în stăpânire de caniculă, de arșiță, de secetă. Nici strop de apă. Dunărea stă să sece, apa e atât de scăzută că au ieșit la iveală câte și mai câte obiecte, ascunse de zeci și de sute de ani în pântecul fluviului: chiar și un fel de arcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un plan larg, nu numai la Iași. Prof. Gh. Gheorghiev a desfășurat și o bogată activitate politică, obștească și educativă la Iași (1948-1971), Chilia Nouă (1935), Cetatea Albă (1936-1940), organizând zeci de cantine pentru copii în mediul rural (în perioada secetelor), conferințe de popularizare și culturale în centre urbane și, mai ales, rurale; a fost responsabil al comitetului ieșean de învaățământ public. În toate aceste manifestări a dovedit principialitate, responsabilitate, fiind un înverșunat adversar al carierismului, imposturii. A primit numeroase ordine
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
speranță decât doar o revoluție metabolică, o restabilire a tuturor umorilor, o furtună. Dar acestea nu erau speranțe, ci iluzii, utopii. În astfel de situații (au fost relativ frecvente în experiența mea), aștepți, inoperant, cum așteaptă țăranii ploaia într-o secetă mare. A chemat familia pe un anumit preot. Am admis, bineînțeles. Mi s-a spus că este un "preot credincios". Formula ar trebui să fie un pleonasm, dar știu că nu este un pleonasm. Fără a spera în minuni, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
motani, noaptea, nici bufnițe. A crescut vreo doi ani la rând o tufă de bostani galbeni, dar au dispărut și ei. Odată, nu se știe din ce pricini, pe câmpia aceea s-a întins un foc mare, poate din uscăciunea secetei, poate dintr-o flacără; că vin copii din mahala să fumeze când fug de la școală și nici nu se putea să nu ia foc într-o zi câmpul plin de tot felul de resturi. Acum câmpul a devenit nisipos, cenușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nimic, un peisaj arid, nici câini maidanezi, nici bufnițe noaptea, nici pisici, numai bulgări de pământ calcaros, uscat și, între pietre, o tufă de bostan care înflorește galben. Odată, pe câmpia aceasta, a fost un foc mare, poate din uscăciunea secetei, poate dintr-o joacă de copii care, când fug de la școală; rătăcesc prin acest pustiu, fumând. Focul a transformat peisajul într-o imagine suprarealistă, interesantă, care ar putea inspira un artist; dar pe aici nu trece nici un artist suprarealist. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Țicău, ce-i mai zic și Valea plângerii, strada Țicăul de Sus, no.4 /dacă se mai poate numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu pân’ la genunchi, când sunt ploi mari și îndelungate, zise și putrede, și la secetă geme colbul pe dânsa/. Iar bojdeuca de căsuță în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci și e povârnită spre cădere pe zi ce merge, de nar fi răzămată în vreo 24 de furci de stejar și
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
corp didactic. Artemizia Badac, dr. Sidonia Cresan, Lidia Dubău, Felicia Ganin, Constanța Georgescu, Maria Grămadă, Eugenia Reznicec, dr. Ludmila Stretschi, profesoare distinse, devotate meseriei lor, pe care o făceau conștiincios, iau sprijinit formarea în anii adolescenței marcate de "bogate nevoi": seceta, foametea, imensele datorii de război, reforma comunistă din 1948, epurările personalului din instituții și a scriitorilor din programele școlare, prigoana politică și marginalizarea socială, alfabetizarea populației adulte, campaniile de ateizare a societății civile, de construire a unei vieți noi, croite
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
usturoi, Să curgă șiroi!". În ritmul lui, încep să joace, iar sătenii îi stropesc cu apă și le dau bani. Caloianul ("Scaloianul", "Ienele") este tot un obicei ce-a fost practicat și la Costișa, de invocare a ploii. Când era secetă mare, se aduna un grup de copii, băieți și fete, se ducea la gârlă (la Humărie) pentru a lua humă ca să facă o păpușă din pământ, numită "Iene". De jur-împrejurul păpușii se puneau flori și lumânări. La cap i se punea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au creat un număr mare de victime și de distrugeri de bunuri și valori materiale. Aceste fenomene naturale cu urmări tragice pentru colectivitățile de oameni și animale se înscriu în rândul calamităților naturale (cutremurele de pământ, alunecările de teren, inundațiile, secetele, înzăpezirile, epidemiile, incendiile). În satul Costișa, calamitățile care și-au putut manifesta acțiunea distructivă au fost: Inundațiile provocate de ploile torențiale și de lungă durată, topirea zăpezilor, distrugerea sau avarierea unor baraje, pe râul Suceava în comunele de munte (Ulma
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mâncare. (O pâine mare, de secară, crescută în coșărcuțe, slănină, cârnați, tobă, unt, caș). Ne spunea să avem câte o gustare, în fiecare zi, căci masa la internat era... cum era. Mai ales că a fost și un an de secetă cumplită. Tradiția însă era alta. Cine primea "de acasă" se servea totul în colectiv, până la ultima firimitură. Așa, că fiind numai vreo treisprezece fete în dormitor, nu ne ajungea decât pentru vreo oră de servire. E drept că, seara nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-au încasat până la 10 februarie 1938 doar 13340975 lei care raportată la 437 totalul evaluărilor bugetare este 50,8% pentru 10 luni din exercițiul bugetar. Stimularea încasărilor lucru posibil prin despoliticianizarea aparatului administrativ pe comune. Județul e încercat de secetă și de aici lipsa porumbului. Starea financiară a județului este rea, din 15318326 lei, venituri înscrise în buget în 1937/1938 s-au încasat, până în martie 1938, numai 8986794 lei, adică 52,8%. Am stimulat acțiunea sătenilor pentru munca de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
este în desfășurare și în curând nu se va mai simți nevoia comercianților evrei. În darea de seamă din august 1942, se confirmă că deși situația este grea, din cauza lipsurilor, scumpetei, îngrijorare din cauza lipsei porumbului pentru hrană, compromiterea recoltei de la secetă. Recolta de porumb este compromisă, pășunile distruse, arăturile și desțelenirile se fac cu greutate. În darea de seamă din iulie 1942 referitor la relațiile cu minoritățile se spune că acestea sunt pașnice mai numeroși sunt evreii din Dorohoi cu care
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
din Iași. Situația economică. S-au efectuat treierarea păioaselor și timpul frumos permite culesul porumbului. Situația recoltei este mediocră dar suficient pentru nevoile populației. Din cauza prețului nutrețului face ca prețul animalelor să scadă. Arăturile de toamnă sefac cu greutăți din cauza secetei. Din 57000 ha pentru însămânțare au fost însămânțate 5260 ha miriște și 2640 ha ogoare. Grădinile de zarzavat sunt compromise. Cu toate greutățile nu sunt nemulțumiri. Industria - lipsesc întreprinderile mari. Sunt câteva mori, două fabrici de oale, o fabrică de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și a cunoscut și să le eternizeze în pagini de carte. Viața nu a fost prea darnică în privința sa, a trebuit să înfrunte, cel mai adesea de unul singur, zguduirile majore prin care a trecut România, al doilea război mondial, seceta din 1946, violența colectivizării și toate celelalte drame ale satului românesc, răsfrânte asupra sa direct sau indirect, prin suferințele celor înrudiți cu el și rămași acolo. Dar viața cunoaște și izbânzi și bucurii. Fire răzbătătoare, înzestrat cu voință și capacitate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în mușuroi, până la frunzele de jos. Marița Ciotacu cu cei doi feciori, Gheorghe și Ion, prășeau la locul numit Poarta Lipovei și ajunseseră cam la jumătatea ogorului. Era un pământ hleios, ce se săpa cu greutate, dar la vreme de secetă dădea roadă bogată, mai ales dacă era lucrat bine. Era acel ogor pe care i-l dăduseră părinții lui Costache Gheorghiu, dar acesta renunțase pentru o vreme la el, ca să mai potolească lăcomia neamurilor nesătule. Curățindu-și sapa, Marița aruncă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de recuperat acumulatoare unde se recondiționau cele ce se puteau refolosi. Hrana ce o primeau era foarte puțină, Săndel era mereu flămând, ochii îi fugeau după fiecare bucățică de pâine sau chiar de mămăligă care era primită în loc de pâine. Efectele secetei se simțeau și acolo la Sibiu, deși nu fusese atât de grea precum cea din Moldova. Răspunsurile la scrisorile trimise acasă nu erau pe măsura așteptărilor lui Săndel, parcă toți îl uitaseră și se făceau că nu-i înțeleg așteptările
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i povestesc ce miai spus tu azi; și își luară rămas bun. Cum se vede, la Pungești viața își urma drumul ei, se mai întâmplau unele evenimente cum au fost alegerile din toamna lui 1946; oamenii o duceau greu din cauza secetei care bântuise doi ani la rând, încetîncet legăturile dintre oameni se normalizau. Astfel Mihai Gheorghiu sa căsătorit la Galați cu Coca Crăciun apoi a urmat măritișul lui Emilia Gheorghiu cu Gică Gruia, despre care vorbiseră cele două femei, cum am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din Ardeal pe care Hitler a „dăruit-o” Ungariei prin dictatul de la Viena. Datoria mare de război ce ne fusese impusă de ruși la încheierea armistițiului, guvernele de marionete prosovietice instalate la București, urmărirea și întemnițarea foștilor oameni de stat, seceta din 1946, alegerile măsluite din 1946, au fost doar câteva din amintirile legate de acei ani de tristă amintire. Seceta cumplită din acei ani a lovit în special păturile sărace din Moldova, care au pornit în exod în județele din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]