3,395 matches
-
la documente până le vine rău, dar ce poți afla din hârtiile alea. Cel mult povești, spuse de unul de altul. Parcă nu știm cum se făceau hârtiile alea... Mai de frică, mai de să cadă bine, mai punea și securistul de serviciu de la el, mai lăsai și tu una, alta, ca să scapi. Te poți baza pe ele? Da’ uite că a ajuns timpul ca tinerii ăștia să judece lumea de-atunci doar după hârtiile alea. Și ce se mai avântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi ridică din umeri. Cadâna dispăruse într-un norișor trandafiriu. Pufni: - Dar nimeni nu amintește de cum luptam noi cu cenzura. Că stăteau securiștii și cântăreau până și virgulele, citeau pe orizontală, pe verticală, respectiv, din trei în trei litere, sau cum le mai venea ideea, citeau, la o adică, și în oglindă...Avea oglinda la ei și stătea în biroul de dincolo, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe urmă ai lui Brandaburlea toate țevile și instalațiile. Și dacă e s-o spunem drept, o intocsicare venită de sus de tot. Și prefectul Soporan cred că-i combinat în chestia asta. Că are interesul să-i ascundă pe securiști.“ „Ce să-i mai ascundă“, oftă cealaltă femeie. „S-au ascuns ei foarte bine, nu le plângeți de milă. Noi ar trebui să ne ascundem, că ăia pă bune e pă urmele noastre. Vrea ei ceva, nu se poate altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am făcut cu morala aia de tremuram toată numai pentru tine? Mă trezeam noaptea și veneam la patul tău și te priveam și-mi venea să urlu, „de ce ,Doamne, îi chinuiești și pe copilașii ăștia, nu destul îi lași pă securiștii ăștia de la partid să ne belească, cum le vine lor cheful, ce-are copiii ăștia nevinovați de trăiește și crește ca niște gândaci?“ Venea tac’tu și mă luam la palme, că de ce plâng la capul tău, să-ți distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu fotografii, e doamna Veturia Mavrodini, la care-a sat în gazdă profesorul acela, Tomnea, i-au pus poza pe toate drumurile, s-a întors acuma, îl primește mâine prefectul, după ce-a nenorocit-o și pe doamna Veturia cu securiștii care au dat-o afară de la telefoane unde lucra, aparatul de radio deschis pe România Muzical, se transmite Simfonia fantastică, de Berlioz, aude până și muzica prin vițele acelea prelinse din degete, e tocmai partea finală, „Visul unei nopți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că nu spusese și aia, și aia. Își făceau planul de pușcăriași politici cu el. Ultima dată l-a scos din pușcărie Dej, cu decretul ăla din aprilie 1964. Ceaușescu nu l-a mai închis. Dar tot îl mai săltau securiștii din când în când și-l mai învinețeau, că nu vroia să învețe lecția. Adică el luase în serios ce spunea Ceaușescu, cu independența, cu adevărul istoric, cu neamul românesc mare și curat. Avea gură mare, nu învățase lecția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la Minister. El fusese chemat ca reprezentant al culturii în Județ. Trebuia să se creadă că o duceau la „Cântare“. Ce pățise atunci! Goncea și cei doi colonei dispăruseră. L-au lăsat cu Andromanda la o casă de oaspeți a securiștilor de pe Batiștei, fost palat al unui prinț, Callimachi sau Sturdaza, de pe la mijlocul veacului al nouăsprezecelea. Trebuia să o supravegheze întruna. L-au pus să doarmă chiar cu ea în apartament, Andromanda într-o cameră, el în alta. Trebuia, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nimic între noi, dar nu putea să uite ce fusese demult și nici eu nu puteam să-l alung, când venea la mine mort de beat și mă punea să-i povestesc cum fusese tinerețea noastră de-au distrus-o securiștii și turnătorii care erau peste tot, de obicei stătea la hotel când venea, la hotelul „Pelicanu de aur“, unde înainte de evenimente a fost casa de oaspeți a partidului și a luat-o chiar în seara revoluției ai lui Brandaburlea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai înainte, ori invers, numai la Bancă, sau numai la Comerț, oricum Gasperină lucra cu el și nu era problemă de vroiai să ai valută, da’ n-am avut noroc că ne-a desconspirat, nu’ș cine a povestit la securiștii care era lângă noi, pă Păstrămaț avea boală oricum mulți, că era mai zbanghiu, adică nu le avea cu partidul și poporul, cu autocritica, la Facultate se contra cu cine nu trebuia, l-a turnat careva și ne-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era mai zbanghiu, adică nu le avea cu partidul și poporul, cu autocritica, la Facultate se contra cu cine nu trebuia, l-a turnat careva și ne-a luat la întrebări cu uteceul cum era p’atunci, cu miliția, cu securiștii, cu cercetările de noapte, pă mine m-au sancționat pentru imorală și complice iar pă el l-au trimis profesor în Deltă, la Sarina Stuf, a stat ce-a stat, apoi s-a-ntors în București, nu la Facultate la început, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la dosare, le citește omu și vede că nevastă-sa îl turna la securitate, cunosc și eu un caz chiar din familie, un verișor de la Șoptireanca, însurat cu o basarabeancă, Marfa, rămasă din refugiu aici, și ea povestea tot la securistul din sat, odată pă lună venea și la centru, la județ și scria tot ce zicea bărba-su Nae, că era împotriva rușilor, că asculta „Europa liberă“ și comenta și ce asculta tocmai cu Marfa, se ținea că era nevasta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a fost când am dat de ea în garsonieră, foc de geloasă, că ce am cu persoana, adică cu maiorul Goncea, că o urmăresc până și la regulat, zicea că-s de-alea de la instituție, nu zicea securitate, eu ziceam securiști și securitate pă față, nu mă mai temeam, că mă beliseră destul, dar ea nu, că-i era frică, zicea instituție, că m-aruncă pă geam, nu știa că-i casa mea, mai să mă omoare, era un cuțit pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
frică de Dumnezeu, adică corecți până peste poate, au avut ei o boală de-asta de i-a lăsat cu schele și alte belele cum am auzit că le zice la televizor, mai ales la acei care, chiar dacă a fost securiști, nu s-a adaptat rapid, adică să intre pe fază înaintea ălora de aveau noroc. A fost un moment mai greu atunci cu evenimentele de la revoluție, că vreun an a dispărut și tovarășul maior Goncea, adică colonel, că-l avansase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu repar, mai ales că doctorul Wintris deschisese o universitate ecologică și m-am dus că mă cunoștea, i-am povestit ca la tatăl meu toată suferința ce-am avut și umilința ce am avut de îndurat de la comuniști și securiști de când m-a dat afară din Facultate și persecuția ce am suferit, mai aveam actele, i-am arătat totul și i-a plăcut și m-a apreciat cât m-a ascultat și la urmă m-a înscris direct în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am comenzi mai cu sentiment mult, îl pun de le rescrie de mai multe ori, până plânge și cazmaua, celălalt, maiorul Vichentie Bronzetti, de la veterani, e altfel, altă vână, patriotic, bate fanfara, le scrie pentru cei de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat, nu-ș’ cum le răsucește, dar la el se plânge ca la filmele indiene, adică familia comandă cuvântarea, tocmește câte apreciază că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Valerian, văr și el cu popa Macovei, și tot nu se înțeleg pe cine să pună. Se trag niște sfori și aici, mai rău ca la alegerea prefectului. Umblă ai lui Brandaburlea și cu vorba că Irineu a lucrat cu securiștii, din seminar, sau facultate, cum e la ei cu studiile. Că altfel, chipurile, nu ajungea vicar. Prostii de-astea. Era unul Macatist, șoferul lui Goncea. Claxon îi spuneau toți. Ăsta cel puțin parcă înnebunea când auzea de protopop, de Irineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu ajungea vicar. Prostii de-astea. Era unul Macatist, șoferul lui Goncea. Claxon îi spuneau toți. Ăsta cel puțin parcă înnebunea când auzea de protopop, de Irineu. Peste tot vorbea că tot neamul lor de popi se avea aproape cu securiștii. Ce era la gura lui. Niște mizerii de... A murit de vreo câțiva ani. Cel puțin la alegerile astea de primar, de deputați, cum le facem noi acum în democrație, lucrarea e pe față. Să fi văzut cum umblau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
soarele de mâine pentru mine, simbolul a ceva ce e cu neputință de restituit, un soare care va acoperi imposibilitatea unei tinere, foarte tinere fete... Iar el? O să vină și o să-mi spună iar că sunt nebună. Ipohondră. Ca la securiști: știți, e nebună, nu-i dați nici o atenție. Femeia, transpirată și roșie la față, se plimbă prin casă, merge greu, o dor picioarele, genunchii, mai ales, caută mobilul și scrie un mesaj: O să pierd ce am eu mai ușchit: mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un răspuns cu voce stinsă este greu de descris, răspunsul veni ca un balsam peste sufletul ei cinstit: Nu, nu vă cunosc, nu știu unde mă aflu dar trebuie să vă spun „Sărut mâna!” și că „Vă mulțumesc foarte fierbinte!” Unde sunt securiștii, cine este de pază, unde-i dom’ maior Roznoveanu și ticăloșii de la Securitate că tare aș dori să-i omor pe toți, poate nu mă spuneți? Întrebă chiupul, sacadat și cu voce sfârșită. Maria Încercă să răspundă la toate acele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
au crescut pe cei cinci copii, muncind din noapte-n zi! Ce-ar zice dacă ar auzi minciunile rostite astăzi despre el?! Ușa se deschise cu calm și intră căpitanul Roznoveanu cu o figură la fel de calmă, grimasa aceea impenetrabilă de securist veritabil, privirea rece și voit indiferentă. Îl privi neutru și Începu cu ceea ce știa el cel mai bine: Numele? Ștefan Girovescu, tov. căpitan! Ocupația? Șef de atelier la Moldosin Vaslui, așa cum bine cunoașteți! Cine nu-l cunoștea pe căpitanul de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ridici tonul nu voi ezita să te Împușc! Spune-mi unde i-ai ascuns pe cei doi din seara aceasta!? Victor nu a Îndrăznit să râdă decât În interiorul său și fără ca frica să-l părăsească realiză că maiorul nu era securist și că nu era vorba despre Ștefan ci despre cu totul altceva! Spuse cu calm și cu „ mare considerație” față de un om al legii: Domnule maior, vă rog respectuos să mă credeți că nu mint, că acum cred că știu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ferești sî nu sî Întoarcî! Apoi a intervenit Victor cu analiza clară a vechiului jandarm și șef de post: Dom’ Fani, nu se poate! Dacă ții la noi și la mata nu plecatul și predatul este soluția! Dacă te predai, securiștii te bagă definitiv În pământ, mori și familia nu se va bucura niciodată de mata! În plus, vom fi și noi ridicați, cercetați, condamnați și ... omorâți! Asta vrei să se Întâmple cu noi? Eu nu cred că asta dorești mata
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
stocajiu, la vânăt, galben și negru. Atunci blestema, Înjura și jura răzbunare pentru tot ce a Îndurat și Încă va mai Îndura. Îl ruga pe Dumnezeu să-l Învrednicească și să-i dea atâta putere pentru a pedepsi Securitatea și securiștii, pentru a rade de pe fața pământului această hidră și a extermina pe cei vânduți unui regim În care crezuse până nu demult. Dar cea mai mare durere a sa era produsă de lipsa unei perspective viabile de a deveni un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
salonul și de a-și vedea familia, colegii, mașinile de texturat și de a relua viața sa de acum trei ani. Încheia cu un „Doamne, dacă nu mă poți elibera, te rog cu toată ființa mea să-i pedepsești pe securiști și să desființezi nenorocita de securitate, cea care ucide fără judecată și nu crede În oameni!”. Maria spăla geamul iar mâinile femeii erau roșii și aproape Înghețate când Îl văzu pe bărbatu-său aruncând toporul și În timp ce acesta sărea În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu o lună În urmă se succedau și În mintea celor doi se instala Încrederea dar și speranța că situația lor fără de ieșire va cunoaște o rezolvare pozitivă. Ștefan Girovescu s-a bucurat copilărește când a auzit cum sunt omorâți securiștii și cum era judecată viitoarea fostă securitate. Împărtășea această bucurie și celor doi Îngeri pământeni și nu era de acord cu Maria care cu sufletul său bun Întreba: „crediț cî toț o fost așa di răi?” După apariția celor mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]