3,090 matches
-
al fazei disperse, raza particulei solvatate va fi dată de o relație de forma: (33) Ținând cont de laturile aplicative ale fenomenului de difuzie, au existat preocupări de elaborare a unor metode experimentale, care se bazează pe realizarea limitei de separație netă între sistemul analizat și cel de referință, care de obicei este mediul de dispersie sau în cadrul soluțiilor - solvent pur. Pentru a realiza o limită de separație netă între sistem și solvent se folosesc celulele glisante ca în figura de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
de elaborare a unor metode experimentale, care se bazează pe realizarea limitei de separație netă între sistemul analizat și cel de referință, care de obicei este mediul de dispersie sau în cadrul soluțiilor - solvent pur. Pentru a realiza o limită de separație netă între sistem și solvent se folosesc celulele glisante ca în figura de mai jos: Din figură se vede că pe măsură ce difuzia avansează, schimbarea de concentrație este observată optic prin absorbția luminii sau prin metoda interferenței. În continuare vom reda
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
corespunzător în timpul difuziei: Se observă că după un timp dat t, de la începutul difuziei, concentrația scade în partea soluției (sistemului) și crește simetric în partea mediului de dispersie (solventului); pentru orice timp diferit de zero - concentrația la limita inițială de separație, limită arbitrar fixată la x=0, are valoarea constantă c0/2. Dependența concentrației de distanța x de la limita de separație, după trecerea timpului t1 se obține prin integrarea ecuației (19) și are forma: (34) unde (35) Ecuația (34) descrie alura
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
și crește simetric în partea mediului de dispersie (solventului); pentru orice timp diferit de zero - concentrația la limita inițială de separație, limită arbitrar fixată la x=0, are valoarea constantă c0/2. Dependența concentrației de distanța x de la limita de separație, după trecerea timpului t1 se obține prin integrarea ecuației (19) și are forma: (34) unde (35) Ecuația (34) descrie alura curbelor c=c(x)t din figura (a), iar integrala erorilor, valorile ei fiind tabelate. Într-o metodă alternativă de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
II.3.2.3. Aplicații practice ale sedimentării în câmp centrifugal În cazul sistemelor monodisperse se consideră o cuvă în care se află sistemul de analizat. După un interval de timp t se separă două straturi, distanța până la limita de separație este x1. Deplasarea în timp a limitei de separație: fază dispersă/mediu de dispersie la ultracentrifugare în sistem monodispers, schematic poate fi reprezentată astfel: O aplicație deosebită o reprezintă raportul f/f0, adică raportul dintre coeficientul de frecare real f
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
câmp centrifugal În cazul sistemelor monodisperse se consideră o cuvă în care se află sistemul de analizat. După un interval de timp t se separă două straturi, distanța până la limita de separație este x1. Deplasarea în timp a limitei de separație: fază dispersă/mediu de dispersie la ultracentrifugare în sistem monodispers, schematic poate fi reprezentată astfel: O aplicație deosebită o reprezintă raportul f/f0, adică raportul dintre coeficientul de frecare real f al particulei și cel corespunzător sferei nesolvatate de rază
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
practic anulat prin difuzie și convecție. Folosind forța centrifugală în locul celei gravitaționale, sedimentarea se poate aplica la caracterizarea sistemelor cu dispersia avansată și în particular, la cele de origine biologică cum sunt proteinele, acizii nucleici și virușii. Frecvent limitele de separație apar șterse, datorită trecerii continue de la o fracțiune la alta, pentru sistemele ce conțin un număr mare de fracțiuni. O altă latură aplicativă a sedimentării centrifugale este oferită de posibilitatea calculării directe a masei de particulă sau a masei moleculare
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
este văzută de Empedocles din Agrigento (Sicilia) - una din sursele filozofice importante ale lui Edgar Poe, în Eureka - , drept o conexiune esențială, manifestare a unui principiu cosmic unificator, Dragostea ("agrigentina dragoste"), prin care, alături de Ură, înțeleptul antic explică combinația, respectiv separația, elementelor fundamentale ce constituie structura universului, tot de el concepute - focul, aerul, apa și pământul - , cu alte cuvinte, variația și armonia formelor de organizare ale materiei 78. "Duruta pentru Monos și Una", pentru că protagoniștii apologului poesc ajung la o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a lui Edgar Poe. "Problema filozofica, cea științifică, cea estetică", observă, cu justețe, Edward H. Davidson, "sunt părți ale unei vizuini organice, ele se sprijină reciproc"6. Problemă artei și artistului, așa cum o pune autorul american, este menită să evite separația dintre știință și arta, lume și artist. Artă, trebuie să fie privită, în aceste condiții, ca o extensie și o demonstrație a "planului lui Dumnezeu" [the plot of God], iar artistul, drept "un jucător divin" [a god-player]7. Singură, Știința
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
regionale, fiind limitate la cadrele statale ale principatelor. Pe de altă parte, și în ciuda acestei limitări etatiste, toate manualele din această perioadă prezintă certa conștiință a românismului etnic, i.e., conștiința originii comune și a unității etnice a poporului român, dincolo de separația politică. Singura concluzie care poate fi trasă este că factorul naționalist a fost eliminat sau temperat la maximum de acțiunea cenzurii statale și a autocenzurii. Pe pagina de gardă a manualului lui Albineț stă scris "Cu voea censurei", pecetea oficială
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale fragmentării politice, memoria oficială care se încearcă a fi construită prin intermediul manualelor de istorie nu este memoria națională a românilor, ci memoriile colective etatiste. Memoriile colective prelucrate de manualele de istorie sunt încadrate statal, respectând cu fidelitate liniile de separație politică ale vremii. Astfel, fiecare principat își organizează propriul trecut în parametri restrânși ai frontierelor sale politice, structurându-și propriile memorii istorice. Cu toate că în avangarda reflecției istorice, G. Șincai a redactat Hronica Românilor în care a înmănunchiat faptele românilor într-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
memoriei colective. Gestiunile anterior separate ale trecutului românesc au fost înlocuite de un cadru singular în interiorul căruia trecuturile principatelor au fost contopite într-o unică memorie națională. Odată cu ștergerea granițelor politice dintre principatele danubiene au fost dizolvate și liniile de separație ale istoriilor provinciale. Procesul poate fi descris ca unul de naționalizare a trecutului românesc, în urma căruia memoriile regio-centrice ale principatelor au fost omogenizate într-o memorie națională românească. În deceniul al șaselea, și cu atât mai pregnant în cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manuale românești de istorie (Aaron, 1839; Albineț, 1845; Rusu, 1865; Moldovan, 1866) a creat nu doar memorii divergente, ci și panteonuri particulare. După cum am arătat într-un capitol anterior, pe lângă faptul că trecutul românilor a fost defalcat pe liniile de separație politică, fiecare principat și-a edificat propriul său panteon al figurilor eroice, în centrul cărora au fost plasați Mihai Viteazul în Țara Românească, Ștefan cel Mare în Moldova, respectiv Iancu de Hunedoara în Transilvania. O altă consecință a Unirii principatelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de unitate națională, urmărind să o relege în dosul idealului unității de clasă a proletariatului român. Am arătat mai devreme cum categorizările identitare nu s-au mai făcut după criteriile verticale ale etniei, ci în funcție de criteriile orizontale ale liniilor de separație clasială. În acord cu această răsturnare, ideea de unitate a fost la rându-i orizontalizată. Unitatea națională, creând frontiere verticale între grupuri etnice și dizolvând clivajele sociale interne în urmărirea idealului de omogenizare simbolică a entității naționale, contravenea noii sensibilități
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fura. Plagiatele nu-mi plac; numai cei foarte săraci și cei foarte bogați le pot săvîrși. Dar am respirat, am absorbit, am molfăit și am Înghițit tot ce mi-a căzut În mînă, iar acum nu mai pot face separația bunurilor. SÎnt Îmbibat tot de teoriile altora, Îndopat de cărți, saturat de articole, Îngrășat cu vorbe și cu imagini. SÎnt fiu al culturii și al celorlalți oameni, deși aș vrea să fiu numai eu Însumi. Această indeterminare mă roade: aș
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
francmasonerie etc.). În mod curios, găsim puține păreri ale elevilor din școli, deși aceștia sunt cei dintâi interesați și afectați de o legislație asupra însemnelor religioase. Un fapt remarcabil: separarea partizanilor și a opozanților unei legi nu respectă liniile de separație obișnuite în materie de ideologie, separare care se realizează, mai precis, între "stânga" și "dreapta". Mai mult, mulți actori au evoluat trecând de la o grupare la alta, din motive multiple. Doar actorii credincioși și adversarii lor nu și-au schimbat
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
atitudini metodologice: atitudinea reflexiv-filozofică specifică psihopatologiei și atitudinea clinico-medicală specifică psihiatriei. Esența obiectului este fixată avându-se ca punct de plecare al demersului metodologic „suferința psihică” a persoanei umane. Aceasta este unică și comună ambelor domenii. De aici însă începe separația atitudinilor metodologice care vor conduce, pe de o parte către psihopatologie, iar pe de altă parte către psihiatrie, ca „operații mintale” de interpretare. Să urmărim în continuare fiecare dintre aceste două direcții. În cazul psihiatriei suferința psihică este percepută prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realitate a persoanei; b) reprezintă studiul mijloacelor de expresie ale acesteia; c) urmărește cauzele tulburărilor psihice; d) explică dinamica fenomenului psihic morbid; e) interpretează formele de anomalie psihică. Trebuie însă precizat faptul că în cazul psihopatologiei nu se face o separație între fenomenul psihic morbid și persoana bolnavului psihic. Acestea constituie un ansamblu unic, care, după E. Minkowski, se caracterizează prin următoarele aspecte: a) ruperea dialogului uman; b) ruperea contactului vital cu realitatea; c) aspectul dramatic al suferinței psihice; d) ruptura
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
importanță atât sferei sufletești, cât și trupului. Trupul este înțeles ca o corporalitate a subiectului prin care persoana „trăiește” și „există” în lume, fapt de care suntem absolut obligați să ținem seama. Din acest motiv nu trebuie să facem o separație între „trup” și „suflet” ci ele să fie considerate împreună în cadrul „persoanei umane”. Medicina biologică se limitează la tablourile clinice ale bolilor, ca la ceva care există concret în planul somatic, corporal. Este o referire la formele obiective, concrete ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categoriile materiale” el fiind resimțit ca o „energie interiorizată a trupului”. Corpul unui individ este „spațialitatea” persoanei acestuia, ceea ce este „vizibil” în exterior din acesta. Sufletul este interioritate pură, imaterială. Cele două părți, trupul și sufletul sunt însă inseparabile, această „separație” operându-se numai în planul conștiinței propriului Eu. Plotin afirmă că „sufletul raționalizează trupul după imaginea sa”. După E. Mounier „omul este în fiecare moment suflet și trup, conștiință și gest, act și expresie”. D. Stăniloaie susține că „sufletul este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conștiința formelor psihice” normale sau patologice. Pentru E. Husserl, limbajul psihologiei și implicit cel al psihopatologiei, rezultă dintr-o „reducție eidetică”, care constă din posibilitatea descrierii stărilor sufletești a experiențelor conștiinței prin cuvinte. Limbajul, termenii psihologiei și ai psihopatologiei exprimă „separația” dintre „actele psihice” și „conștiința care le reflectă” situându-se între acestea ca o „legătură logică”. Limbajul apare o dată cu „surprinderea” completă a obiectului în câmpul conștiinței reflexive. El corespunde cu ceea ce E. Husserl denumește „noeză”, prin care „conștiința percepe și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
generalizată 2) Isterie a) cu conversie - tulburări de conversie - dureri psihogene b) cu disoluție - amnezie psihogenă - fugă psihogenă - personalitate multiplă - somnambulism 3) Nevroza fobică agorafobie cu atacuri de panică - agorafobie fără atacuri de panică - fobie socială - fobie simplă - angoasă de separație 4) Nevroză obsesivă - tulburări obsesiv-compulsive 5) Depresie nevrotică - depresie majoră (episod izolat fără melancolie) - depresie majoră recurentă fără melancolie - tulburarea distemică - tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă 6) Neurastenie 7) Sindromul de depersonalizare - depersonalizarea 8) Ipohondria nevrotică - ipohondrie 9) Sindromul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să confere existenței lor o „putere absolută” și, prin desființarea barierelor dintre real și imaginar, să acceadă la imortalitate. Studiind, la rândul său, personalitatea toxicomanilor, P. Vengos distinge următoarele trăsături caracteristice pentru această categorie de indivizi: - dependența afectivă, - angoasa de separație, - izolarea și anxietatea resimțită în relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare și valorizare, - satisfacția imediată a dorințelor, - lipsa de încredere în sine și pasivitatea, - încăpățânare și iritabilitate, - lipsa ambițiilor, a combativității și a competitivității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări psihice consecutive unor afecțiuni somatice grave, cu evoluție cronică, incurabile, care se asociază secundar tulburărilor psihice severe, cu caracter specific. Acestea sunt, de regulă, de intensitate psihotică și sunt specifice etiologic. Din punct de vedere clinico-psihiatric trebuie să facem separația între psihozele metabolice, care sunt datorate unor afecțiuni somatice primare (insuficiența hepatică sau renală, diabetul etc.) și psihozele carențiale care apar drept consecință a unor avitaminoze (pelagra, avitaminozele B etc.). Le vom descrie în continuare din punct de vedere psihopatologic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a psihozelor nu este exclusiv de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea de „psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose), destul de veche, a dominat gândirea psihiatrică sub influența lui W. Griesinger. Ulterior dichotomia nosologică a lui E. Krapelin a dus la separația dintre „psihozele afective” și „psihozele schizofrenice” (Petrilowitsch și Saer). După W. Griesinger, „psihoza unică”, pentru a avea un caracter „unic” sau „unitar” care să-i confere un statut nosologic, trebuie să parcurgă o serie de stadii clinice împărțite în două
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]