3,380 matches
-
care vă consider numărul unu În țară.” Radu Palicica (Prof. dr., Timișoara) Un pas modest de reînnoire Dacă cercetarea științifică se desfășura cum se desfășura, În toate facultățile din țară, publicarea rezultatelor obținute era foarte anevoioasă. Rezultatele cercetării zăceau În sertare sau cel mult se strecurau În Anuarele instituțiilor științifice. Iașul beneficia În plus de revista Academiei de Științe Agricole și Silvice Cercetări Agronomice În Moldova. În 1968 am fost cooptat referent oficial al revistei, pentru lucrările de medicină veterinară și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pe dr. Traian Enache, să dea semnătura solicitată. Da, dar roțile trebuiau unse și la o editură particulară ca și la cele de stat. N-am ținut seama de această cerință și materialul cu “Bun de tipar” a rămas Întrun sertar mai mult de un an, cu toate intervențiile mele telefonice, inclusiv la unul dintre directorii adjuncți. În această situție m-am adresat Editurii În scris, terminând cu epigrama: “A fost odată spunem astăzi cărții,/ Căci noul Început -a să apună
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
e o șansă să te situezi mai lesne (înțelept) pe turnantă, sau e un efort suplimentar, o alergare de unul singur, sufocantă deseori, spre un orizont pe care se profilează contururile multora dintre congeneri? Volumul "Orașul de gips" stătea în sertar de prin 1984 așteptând să fie luat în seamă. Prima tentativă de a-l publica a fost în 1990, dar cum vremurile erau tulburi, iar cititorii de poezie se transformaseră brusc în cititori de presă de scandal, am convenit cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar care vorbea cu noi numai românește, a încercat cu relativ puțin succes să-mi "descâlcească" limbile; spre ghinionul ei însă nu știa maghiara, cu atât mai puțin nu înțelegea "creațiile" mele astfel încât tot ce nu înțelegea punea deoparte în sertarul "alte limbi". Ba mai rău pentru ea fiindcă începusem să "infectez" lingvistic colegii care foloseau curent expresiile mele "esperanto". Ajuns în clasa întâi, "babilonia" mea a început să se descâlcească în așa măsură încât, cu toate că nu știam încă să scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
strâng paginile de publicistică în cărți, din ele mi-am câștigat pâinea zilnică a familiei, aceste pagini vor avea o semnificație oarecare abia după ce o să-mi public volumele de literatură, cele multe și ele, scrise până acum, literatura mea de sertar. Am scris masiv în presă și am publicat puțină literatură mai ales pentru că vremurile teribile pe care le-am intersectat, cu răsturnări și evenimente febrile, fabuloase, care se prind de puține ori într-un destin uman, m-au solicitat și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dintre ei s-a dus la ușă și a zvîcnit iar din cap. Au ieșit unul după altul. - Vrei să tragi ceva?, a-ntrebat Mary. S-ar putea să mai fi rămas vreun goangă pe undeva. A-nceput să scormonească prin sertare și prin scrumiere. - Nu, cred că nu mai e, a zis. De ce nu mergem În oraș? Știu cîteva legături bune de care cred că am putea să dăm. Un tînăr a dat buzna Înăuntru, cu un obiect Înfășurat În hîrtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
deosebit. Stătea În lumină. Fața nu-i era numai Îmbătrînită - era devastată. Avea privirea unui om suferind de o boală incurabilă. - V-am dat-o pe toată, le-am zis. A-ntors capul fără chef și a-nceput să scotocească prin sertare și dulapuri. A găsit cîteva scrisori vechi, pe care le-a citit stînd pe vine, pe podea. M-am Întrebat de ce nu stă pe un scaun. Era limpede că nu voia să șadă confortabil În timp ce citește corespondența altcuiva. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lemnul de pe marginile găurii. „Dacă n-ajung așa, tot o s-ajung cumva”, mi-am zis Îndîrjit și-am Început să mă uit după ferăstrău. Nu-l găseam. Alergam dintr-o cameră-n alta, aruncînd lucrurile-n toate părțile și golind sertarele pe jos cu o furie crescîndă. Hohotind de ciudă, am Încercat să smulg plăcile cu mîna. În cele din urmă am renunțat și m-am Întins pe podea, gîfÎind și gemînd. Mi-am adus aminte că În dulapul cu medicamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
el mi-a zis: - În regulă. Dacă e cît de cît pură, o iau. Dar nu pe neve. Trebuie s-o-ncerc Întîi. Am aranjat deci cu politicianul și ne-am dus la biroul lui. A scos marfa dintr-un sertar Într-un degetar și a pus-o pe masă, lîngă un pistol calibrul 45. - Nu mă pricep deloc la chestia asta, a zis. Eu nu folosesc decît cocaină. Am vărsat puțină pe o bucată de hîrtie. Nu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
denunțat, dar n-au avut mare merit, căci nu aveam naivitatea de a-i ține în curent cu secretele noastre. [S-au împărțit în două echipe, una sub conducerea doctorului Cantacuzino, una, cu ofițerul, sub a mea. Pe când răscoleau în sertarele din camera de culcare și în dulapul meu cu rufe, mă prefăceam că citesc jurnalul, trântită într-un fotoliu și neui tându-mă la ei.]( Ediția a II-a, 1996, p. 170.) În camera de baie au pășit cu grijă printre
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și am văzut pe măsuță tratatul de pace comentat de Vintilă și primit în ajun am avut o secundă de emoție; revenindu-mi în fire, am aruncat jurnalul din mână peste el și am înaintat spre birou ca să le deschid sertarele. Reluând apoi după masă ziarul cu hârtiile compromițătoare cu tot și șezând pe fotoliu, mi-am reluat așa zisul citit al ziarului. Erau foarte curioși, găsind scrisori de la diferiți diplomați și oameni politici, dar și mai decepționați de a nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mult succes ca la noi. Plecând la țară, lăsase cu multă imprudență pe biroul lui un exemplar al tratatului de pace comentat de Vintilă și primit din Moldova, apoi scrisori, hârtii de ale noastre; cercetările se făcură în lipsa lui, deschizând sertarele și dulapurile cu lăcătușul. L-au adus în oraș cu automobilul și l-au lăsat pe noapte cu santinela în odaie. A doua zi de dimineață, interogatoriu la Kommandantură, apoi arestare acasă, păzit de soldat. Nu avea voie nimeni să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Voiculescu nu era deocamdată pedepsit decât cu scoaterea cărților sale din biblioteci și cu interzicerea de a mai publica. Cum scrisul îi mai rămăsese să-l practice, ce putea face ? A găsit inspirația și tăria să lucreze zilnic dar pentru sertar, adică să creeze dar să aștepte... Exilat în sine, privit din afară, omul Voiculescu trăia modest, chiar foarte modest, într-o singură odaie , cum și-l amintește Valeriu Anania, dar ni l-au descris și alții... , scria el unui prieten
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
foarte modest, într-o singură odaie , cum și-l amintește Valeriu Anania, dar ni l-au descris și alții... , scria el unui prieten fără să-i mai trimită scrisoarea (V. Voiculescu, Jurnal, în „Manuscriptum” nr. 1, 1978). Și scrie pentru sertar, ceea ce vor deveni Povestirile, Zahei orbul... Sunt parte din lucrările ce vor aparține așa-numitului „Rug Aprins”, urmare a frecventării întrunirilor spirituale, în reculegere, la mânăstirea „Antim” din București. Aici, la mănăstire, s-a întâlnit el cu frații săi întru
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
atunci când prinde pe unii pregătiți și atunci aceia o rezolvă tragând chiar foloase, respectiv pe noi nepregătiți și atunci o pățim ca astă-vară la Podu Iloaei. Printr’o ironie a soartei, un articol discutând astfel de aspecte a așteptat În sertarul meu o revistă și a găsit-o abia cu o lună Înainte de eveniment, adică În volumul pe care-l editează acum profesorul Avarvarei de la Agronomie. Iată de ce m’am decis să reiau problema răspunsului plantei − baza oricărei biocenoze și, implicit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se leagă de aniversarea prietenului meu bucureștean, de mâine, pe care am anticipat-o cu o vodcă, exact În perioada catastrofei de la Podu Iloaei, admirând algele din sticla cu apă. Deci algele... care mă determină acum să mai scot din sertar niște date. Între cei inițiați În domeniul elegant, dar și subtil, al proceselor redox se știe că organismele În general, plantele În particular, necesită anumite condiții optime de mediu, iar acestea sunt specifice speciei. Culmea e că, dacă așezăm speciile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de păduri. Desigur, nimeni nu va fi găsit vinovat, nimeni nu știe nimic, vor lipsi dovezile, urmele și martorii de orice fel, nimeni nu va fi pedepsit, dosarul va fi îngropat ca toate marile dosare de crimă și corupție, în sertarele întunecate ale Puterii. Urmările se vor vedea la următoarele ploi mai substanțiale, când dealurile despădurite vor aluneca la vale distrugând așezări omenești, suprafețe cultivate, drumuri și poduri. Atunci toți vor striga după ajutor, dar acesta nu are de unde să mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
toată viața. L-a dus pe copil în camera lui și i-a tras o mama de bătaie cruntă. După această ispravă, obosit deja de efort, s-a dus în camera lui, s-a așzat la birou și a deschis sertarul. Ochelarii lui se aflau în sertar, înregi și nevătămați. În clipa aceea, lacrimile i-au țâșnit din ochi ca dintr-o fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
copil în camera lui și i-a tras o mama de bătaie cruntă. După această ispravă, obosit deja de efort, s-a dus în camera lui, s-a așzat la birou și a deschis sertarul. Ochelarii lui se aflau în sertar, înregi și nevătămați. În clipa aceea, lacrimile i-au țâșnit din ochi ca dintr-o fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus și fără să poată articula vreun
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de față și Înaintea dumneavoastră, pe eroul sentimental și prăfuit astăzi din acea epocă romanțioasă și desuetă de acum aproape o jumătate de veac [?]; ba Încă un erou a două drame amoroase, pe urma cărora mai păstrează și acum, În sertarele lui de om cu oarecare dichis până și În patimile lui, o arhivă de scrisori, versificații, fotografii, șuvițe blonde, brune, castanii sau chiar cârlionțate, cum și un pumn de țărână cu flori uscate smulse de pe morminte uitate sau Îndepărtate, atâtea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu fasole și iar fasole, așa cum le stă bine ostașilor nespovediți și gata de moarte. Atmosfera cea mai scăzută În război era la Iași, unde minis trul Constantinescu-Porcu și șeful lui de cabinet, poetul Ion Mi nu lescu, distribuiau, din sertarul biroului lor, cărticele cu foiță Job, solicitatorilor de marcă; tipic exemplu de Îndeletniciri ale unui ministru În plină mizerie fizică și morală. Dar am văzut, În primăvara lui 1917, minunea minunilor, tâ năra noastră oștire refăcută și Înviată ca din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să le bem apoi pe neștiute, spre liniștea și siguranța dominației lor exclusive? și ați cercetat cumva vreodată racla Sfântului Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, cu sertarele ei pline de izmenele, ciorapii și cămășile de noapte ale bărbaților care și-au părăsit femeile pentru altele tot atât, dacă nu și mai rele? Gelozia nu este, cum se pretinde, sinonimă, anexă sau complement necesar al dragostei femeilor noastre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mult pentru a păstra În pagini de carte memoria unor clipe și stări, care, chiar dacă nu mai pot schimba prea multe, au rolul lor În ceea ce, zi de zi, ni se Întâmplă. Dat fiind tirajul confidențial, caracterul unor notații de sertar se va păstra, doar foarte puțini dintre prieteni urmând să intre, ca un semn de aducere aminte, În posesia câte unui exemplar. Moft sau nu, va rămâne la judecata lor să decidă. Cert este că notațiile de acum au deschis
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
o mai fi și cu ăsta, măi, Costele“, l-a întrebat Vasile B. pe Constantin D. „Ne trimit nouă toți smintiții?!“ Constantin D., în loc să se supere, fiindcă și el venise în birou de curând, la recomandarea primarului, a scos din sertar un atlas, ca și cum era de așteptat ca orice proiectant de rețele apă-canal să aibă tot timpul la el un atlas, și a descoperit Tăbârcanii. „E un cătun“, a zis el dezaprobator, dând de înțeles că puteai să fii antisemit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
carte prin iscusința cu care a fost scrisă prevestea un potențial talent literar. A urmat după aceea românul “Refugiații”, scris la finele anului 1940, imediat după răpirea nordului Bucovinei de către armatele sovietice, dar care a rămas în manuscris și în sertar, pana 1997, datorită cenzurii totalitariste. A publicat schița “Cărarea mutului”, în paginile revistei “Cetatea Moldovei”, ăn. ÎI, 1942, iar în 1944 o altă schița intitulată “Crucea lui Bangau”, în “Revista Bucovinei”, nr. 8. În anul 1958 a colaborat la întocmirea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]