7,439 matches
-
doi. Bordeienii toți intraseră prin bârloguri. Lumini triste și sfioase licăreau și tremurau în pânza de umezeală. Cei doi oameni pășeau anevoie prin țărâna desfundată. Alba îi urma cu capul plecat. Se opriră la un bordei, lângă perdeaua părăsită, unde sfătuiau de obicei bordeienii cei bătrâni sâmbătă sara. Era ș-acu într-o sâmbătă sara, și-n bordei era lumină, și-năuntru la căldură, isprăveau cina Gheorghe Barbă bouarul, moș Irimia Izdrail și Mihalache Prescurie. Doi băitănași se uscau de umezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii. Isailă, țigan bătrân și pleșuv, cu obrazul negru și cu mustața și barba albă, sfătuia încet, stând grecește și împungând repede cu acul în pielea de oaie. —Eu, flăcăule, zicea el, am fost rob la cuconu Iordache, tatăl boierului ist tânăr. Da’ ședeam pe atuncea în colo, la Moldova, la alte moșii. Pe-atuncea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ar vrea s-o trimeată la slujbă la Sibiu ori la București, dar stă la îndoială. E ușor să lepezi așa în lume o fată de optsprezece ani; fiind și frumoasă, greu i-ar fi s-o aducă înapoi. Am sfătuit-o eu să mai aștepte, măcar cât îmi face mie trebuință, până ce-oi lua de la Nastasia pe Octavian. Mă gândesc eu să-l mai las să sugă iarna asta și vara viitoare. Pe urmă îl înțărcăm și-l aduc aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cap tot timpul! Harry avea dreptate, eu am greșit. Dar de ce îmi trimite cineva poze cu ei, mai ales acum că nu mai lucrez la caz? L-am sunat pe Colin. L-am întrebat ce să fac. — Vino să ne sfătuim, a zis. În pat. Oho... nu vă fie cu supărare dacă o s-o fac, domniță! Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Totul a ieșit la iveală Dragă Anna, Știu că ai destule pe cap acum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de creștini care să vină să negocieze cu el. Intrați în oraș, trimișii lui Ferdinand au fost uimiți să vadă un asemenea belșug de produse de toate soiurile, astfel că s-au grăbit să-i raporteze regelui lor aceste lucruri, sfătuindu-l să nu mai încerce să înfometeze Basta, ci mai degrabă să le propună apărătorilor ei o înțelegere onorabilă. Câteva ceasuri mai apoi, pe puțin zece persoane, la hammam 1, la moschee și pe culoarele Alhambrei, mi-au relatat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
altfel, cu mâinile acelea pe care alcoolul le făcea să tremure constant, să opereze un ochi cu cataractă sau chiar să coasă o plagă? Ar fi putut el prescrie diete - „dieta este începutul oricărui tratament“, a spus Profetul -, să-și sfătuiască pacienții să nu facă abuz de băutură și de alimente, când el însuși se deda fără reținere la toate plăcerile mesei? Putea cel mult să recomande vin vechi pentru îngrijirea ficatului, cum o mai făcuseră și alți medici înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a ne trage pe sfoară; ci doar pentru că nu i-a ajuns timpul. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-l întrerupem, să-l lăsăm să spună în amănunt ce a făcut în aceste zile din urmă, apoi ne vom sfătui ce atitudine să adoptăm.“ A tăcut brusc și s-a așezat adunându-și în jurul lui, cu o mână tremurătoare, poalele veșmântului pătat, în vreme ce o tăcere de moarte învăluia sala, iar privirile se întorceau la unison spre al-Mulih. Acesta a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mulți granadini sosiți la Fès sau la Tlemcen avuseseră parte de astfel de pățanii. În schimb, pribegii care aleseseră să meargă la Tunis, la Tetuan, Salé sau Mitidja din Alger nu fuseseră supărați cu nimic. — Întoarceți-vă în port, ne sfătui el, și așteptați. De îndată ce se va forma o caravană de neguțători, plecați alături de ei. Caravana va fi în mod obligatoriu însoțită de paznici și veți fi în siguranță. Cum mama îl întreba dacă mai avea vreo șansă să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mei bani. Fără să știu prea bine dacă făceam o afacere bună sau proastă, am acceptat cu entuziasm. Mi-a înmânat așadar suma în monezi de aur și mi-a împrumutat un cal pentru drum, doi slujitori și nouă catârce, sfătuindu-mă să fiu iute și precaut. Ca să nu plec cu animalele fără nici o povară, adunasem toți banii de care puteam dispune, economiile mele, cele ale mamei și o parte din banii lăsați moștenire Fatimei de către Khâli, cu totul patru sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ziua de miercuri 26 iunie a anului 1511 de după Hristos. Cadavrele celor trei sute de martiri căzuți în fața Tangerului sunt aduse în tabără. Pentru a evita acest spectacol care-mi rănește inima, mă duc spre cortul suveranului, pe care-l găsesc sfătuindu-se cu păstrătorul sigiliului regal. Văzându-mă, monarhul îmi face semn să mă apropii. „Ascultă, îmi spune el, ce gândește șeful cancelariei noastre despre această zi!“ Acesta începe să explice pentru mine: „Spuneam stăpânului nostru că ceea ce s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întregi de tutun pe care le vând la Brussa și la Constantinopol. Am tras un fum. Maddalena îi aspiră aroma, dar refuză să încerce. — Mi-ar fi prea teamă că am să mă înec cu fumul! Abbad din Sousa a sfătuit-o atunci să pună apă la încălzit pentru a bea tutunul ca pe o infuzie, cu un pic de zahăr. * * * După ce Abbad a plecat de la noi în ziua aceea, Maddalena mi-a sărit imediat de gât. — Sunt fericită că plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi, prezicându-mi că voi fi iarăși pe picioare peste zece zile și că voi putea să-l ajung atunci din urmă la curtea papală. Dar spunea toate astea doar pentru a mă liniști, deoarece, odată sosit la Roma, a sfătuit-o pe Maddalena să vină cât mai iute după mine, împreună cu Giuseppe, și să-mi aducă hârtiile și notele ca să-mi pot îndulci plictiseala cu ajutorul scrisului. În realitate, nu mă puteam deprinde cu nemișcarea și, în primele zile, eram veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o însemnată răscumpărare pentru a fi cruțată; a venit apoi la rând Florența, unde izbucnise ciuma și care a plătit de asemenea un greu tribut pentru a scăpa de jaf. Guicciardini, care jucase un rol în aceste învoieli, l-a sfătuit cu promptitudine pe papă să negocieze o înțelegere asemănătoare. Din nou s-a manifestat euforia: se dădeau asigurări că pacea era la îndemână. Pe 25 martie 1527, viceregele de la Neapole, Charles de Lannoy, a sosit la Roma ca emisar extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
credincios celui care ți-e credincios. Ești loial celui care ți-e loial. Dar nu aflase oare că, la Roma, Otho pusese mâna pe putere în chip laș? întrebară ambasadorii. Nu știa oare că oprima cu cruzime populațiile italice? Îl sfătuiră pe Julius Civilis să se alăture lui Vitellius, împăratul drept și generos, care era gata să intervină pentru a readuce pacea și dreptatea în Imperiu. Zeii îi dăduseră sarcina să readucă libertatea popoarelor oprimate de tiran. — Te prevenim să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în traistă și se apropie de grupul de bărbați. — De la Școala din Tolosa? întrebă, străduindu-se să-și stăpânească neliniștea. Am auzit bine? — Noi toți pariem pe ei, zise un tânăr, zornăind niște monede. — Mai bine pariază pe Skorpius, îl sfătui vânzătorul de melci. Vitellius nu suferă ca gladiatorul lui să piardă - iar dacă l-a ales pe Skorpius, asta înseamnă că e imbatabil. — Cum adică? - Valerius își puse săculețul la gât. Cum adică, Vitellius nu suferă să fie învins? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și măsline, Vitellius privi în sus spre Antonius. — Tot vrei să mă convingi să las Roma și Imperiul pe mâna lui Otho? Antonius se strădui să răspundă calm. Vorbi îndelung, încercând să-i aducă lui Vitellius argumente logice, după cum îl sfătuise Otho. Descrise consecințele pe care un război civil le-ar avea asupra populației și politicii Imperiului. Îl asigură că, chiar dacă ajungea la Roma și era ales de Senat, nu avea să conducă Imperiul multă vreme. El însuși avea să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și politicii Imperiului. Îl asigură că, chiar dacă ajungea la Roma și era ales de Senat, nu avea să conducă Imperiul multă vreme. El însuși avea să atace Roma, împreună cu Mucianus și Vespasianus, doi comandanți pe care soldații îi iubeau. Îl sfătui pe Vitellius să nu se încreadă în Valens și Caecina, deoarece ultimul era întotdeauna gata să trădeze pentru bani, iar primul era prea ambițios ca să riște o înfrângere sigură. Vitellius continua să clatine din cap și să se îmbuibe. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nostru cu Legiunea întâi. După cum își dăduse seama Spurinna, Caecina voia să se refugieze din nou la Cremona. Lui Gallus nu-i venea să creadă că am reușit să rezistăm și să respingem dușmanul, pentru că eram puțini. Spurinna l-a sfătuit pe Gallus să se îndrepte spre Cremona. Gallus s-a oprit la Bedriacum... Aici, arătă Titus pe hartă. — Annius Gallus a înțeles importanța strategică a cetății Bedriacum... Drumul ce vine dinspre Alpes se încrucișează aici, între Verona și Cremona, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu soldații? Masa se cutremură sub pumnul său. — E aici, arătă Titus. Aici, pe malul drept al Padului, e un orășel... Brixellum, la răsărit de Cremona. Aici s-a retras Otho, fiindcă fratele său, Titianus, și credincioșii lui l-au sfătuit să nu se expună nici unui pericol. Împreună cu el s-a retras la Brixellum un puternic detașament de cohorte pretoriene, gărzi de corp și soldați călare, ca să-l apere. Ar fi fost nevoie de oamenii ăștia în bătălia de la Bedriacum, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nostru părea că nu-și dă seama că Flavius Valens ocupase Ticinum, cu mai bine de patruzeci de mii de oameni. Ei s-au unit cu cei treizeci de mii ai lui Caecina. Cei trei generali ai noștri i-au sfătuit zadarnic pe Otho și pe Titianus să nu pornească la luptă, ci să tragă de timp, să aștepte întăririle din Illiria. Otho și fratele lui au poruncit să-i atacăm imediat pe dușmani. Și așa, la Bedriacum, ne-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și câmpiile. — În mesajele sale, Mucianus spune să se evite vărsările de sânge și ne recomandă să-l așteptăm. Se oferă să negocieze el pacea, zise Tampius Flavianus, dându-l deoparte pe Arrius Varus, ca să ajungă în fața lui Antonius. — Ne sfătuiește să-l așteptăm. — Zău? izbucni Arrius. Eu cred că Mucianus vrea să ne țină aici numai pentru că urmărește să aibă parte de glorie și arde de nerăbdare să culeagă el onorurile învingătorului. Soldații adunați în jurul capilor flavieni priviră tăcuți spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care i-o purtau soldații. Mai știau și că invidia lui putea fi primejdioasă pentru legat. — Ai înțeles? insistă Tampius. N-ar fi mai bine să reflectăm asupra hotărârii tale, care acum i-a entuziasmat pe toți? Repet, Mucianus ne sfătuiește să așteptăm... Răspunsul lui Antonius veni imediat, sec. — Există momente când sfaturile vin după ce se petrec faptele, zâmbi el. Asta e clipa noastră. De ce să-l așteptăm pe Mucianus? Imprudența ta! Calvia Crispinilla îl interpelă pe Antonius imediat ce acesta intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar că nu se grăbea, pentru că se oprea să jefuiască orașele. Îi aminti că flota de la Ravenna era acum de partea răzvrătiților și îl invită să i se alăture, promițându-i onorurile și bogățiile de care îl privase Vitellius. Îl sfătui să își îndemne autoritar soldații să depună armele. Aflară că, la Hostilia, Caecina fusese atacat de propriii soldați, furioși că îi instigase să-l trădeze pe Vitellius, și fusese arestat de centurioni. Cele opt legiuni vitelliene își aleseseră alți comandanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îndemnându-și tovarășii, ataca, apoi se retrăgea în spatele mașinilor de război, își rănea adversarii fără să-i ucidă, doborându-i cu lovituri de scut și de lance; prin eschive abile îi atrăgea pe dușmani spre canal, îi împingea, după cum îl sfătuise Listarius, spre porțiunile de nisip mai întunecate, unde vitellienii se prăbușeau. Pe alții îi făcea să cadă în apă. Luptă cu o furie sălbatică, atent la mișcările adversarilor, cu gândul la fratele său, care, pe câmpia de la Bedriacum, încheiase probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai mare al lui Vespasianus, nu va îngădui una ca asta. Iar la Roma se află și Domitianus, fiul lui Vespasianus... Interveni și Allius Cerpicus, pe un ton neutru: — Știm că spionii voștri au ajuns la ei și i-au sfătuit să plece din oraș. Sabinus a spus că e prea bătrân ca să fugă și a rămas. Domitianus se teme de o capcană și a rămas la rându-i la Roma. Antonius schimbă o scurtă privire cu Arrius. Se ridică. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]