4,171 matches
-
pace. Poate de aceea lumea pe acolo este bună, binevoitoare, caută să-ți Întindă o mână binefăcătoare. Te privesc cu multă căldură și mult respect. Multe avem de Învățat de la ei. Acolo-s Locurile Sfinte și oamenii s-au mai sfințit și ei. Nu sunt lacomi și nici răi. Sunt mai plini de dragoste frățească sau duhovnicească aș putea spune. Și cu aceste gânduri și bucurii ne urcăm În mașini și plecăm. Marea Galileii Biserica Înmulțirii pâinilor - este pe marginea Tiberiadei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Vinul este bun la gust și dulce. Nu prea are grade ca al nostru. Dar este bun și binecuvântat. Călugării de-acolo fac acest vin. Fiecare pelerin cumpără vin să aducă la cei dragi de acasă din România. Ca să ne sfințim cu toții. De voiești, Doamne, ajută-ne să ne sfințim cu toții! Mulțumiți și fericiți de tot ce-am văzut și auzit, ne urcăm În autocar. Fiecare ocupă locul lui și-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
are grade ca al nostru. Dar este bun și binecuvântat. Călugării de-acolo fac acest vin. Fiecare pelerin cumpără vin să aducă la cei dragi de acasă din România. Ca să ne sfințim cu toții. De voiești, Doamne, ajută-ne să ne sfințim cu toții! Mulțumiți și fericiți de tot ce-am văzut și auzit, ne urcăm În autocar. Fiecare ocupă locul lui și-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie mereu cu noi. Autocarul pornește, iar noi privim pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
botează acum, aici la râul Iordan. Ea este Îmbrăcată totul În alb. Are un costumaș frumos, alb și sandale albe. După ce a făcut botezul, cu toată rânduiala lui, ne botează și pe noi simbolic, stropindu-ne pe creștet cu apă sfințită din Iordan. Apoi se cântă troparul Botezului și alte cântări duhovnicești. Majoritatea suntem cu picioarele până la genunchi În apa Iordanului. E plăcut. Apa e limpede ca lacrima, se vede nisipul de sub ea și mulțimea peștilor colorați care se joacă În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
invitat În camera de oaspeți, a mai stat de vorbă cu părintele David spunându-i că ar dori să mai aibă frați călugări dar nu depinde de el, ci de autorități. Singur nu e bine. Ar dori să se mai sfințească și alții În această mănăstire, că se poate. E multă liniște, se poate face călugărie În toată demnitatea ei. Așa că el așteaptă, poate vor mai veni frați călugări. Între timp ne-a servit cu un lichior de fructe alese, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
peșteră. Acum sunt vreo trei călugări. Sunt râvnitori la rugăciune și milostenie. Sunt foarte ospitalieri deși sunt foarte săraci. Te miri cum trăiesc. Cu cuvântul lui Dumnezeu cred. Asta-i ține cu suflare, că-s piele și os. Dar sunt sfinți după comportamentul și smerenia lor. Mare bucurie au când vine vreun pelerin la ei și le mulțumește pentru vizită. Se roagă pentru noi toți. Să știți că Sf. Ioan Iacob Românul face minuni. Multă lume care era la moaștele sfântului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un tur prin Grădina Ghetsimani. Am Îngenuncheat pe alee, am sărutat pământul, piatra, urma Pașilor Domnului Iisus, i-am Îmbrățișat cu sufletul și inima gândind și cugetând că pe acel Loc unde sunt Îngenuncheată a fost cândva Domnul și a sfințit pământul pe unde a trecut El. Și cugetam la rugăciunile Lui tainice pe care le făcea când se retrăgea În acea grădină a tainelor. Numai Bunul Dumnezeu știe câte rugăciuni s-au Înălțat de la Domnul atunci și În anii care
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lucruri nu luăm. Numai fapte ce-adunăm. Doar pomana care o dai Îți va face loc În Rai! Însă Raiul cel frumos Începe de aici de jos Voi! Copiii, să mă ascultați Rugă Domnului să dați! Să păziți Porunca Lui! Sfințind ziua Domnului. În Casa Lui veniți Cu El să vă Întâlniți Vă-ntâlniți la Liturghie Cu Iisus În bucurie. Căci, pe Sfânta Masă, El Se jertfește ca un Miel! Creator fiind de fire A salvat o omenire... Adunând turma mereu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să-i Întărească Credința să mulțumească. Joi s-a dus cu toți ai Săi Să cineze sus cu ei Acolo sus În foișor Taina - Apostolilor! Pâine-a binecuvântat Și la toți, să ia le-a dat „Vinul - Sânge l-a Sfințit“ Și pe toți i-a Împărtășit! Cu toții s-au luminat Și poruncă nouă le-a dat Să facă și ei așa, Întru pomenirea Sa! Fiindcă Pâinea cea cu vin „Sânge“ e și „trup“ Divin Însă Iuda Încătrănit S-a dus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un singur altar, are odăjdii nu prea bune, două potire și o cruce de argint. Biserica nu are nici o avere. Ca paroh este acolo un preot bulgar (Ioan Bulgarul, vezi și descrierea lui Vitto Piluzzio, n.a.), pe care l-a sfințit monseniorul episcop Rudzinsky (episcop de Bacău, minorit observant), dându-i dispensă de inabilitate și iregularitate (incapacitate, n.a.), deoarece ucisese pe propriul lui frate. Oamenii obișnuiesc să dea ca «elemosină» o merță de grâu și una de ovăz și un ulcior
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
adus instituții și personalități cunoscute atât pe plan național, cât și local: Centrul Eparhial Huși, Secretariatul de Stat pentru Culte, familia Adriean Videanu, P. S. Ioachim Mareș, familia pr. Ioan Pricop, familia Marinel Burduja, familia Adrian Porumboiu, ASIROM. Așezământul a fost sfințit la 29 iunie 2004 de un sobor de arhierei, preoți și diaconi, condus de Înalt Prea Sfințitul Părinte Daniel, mitropolit al Moldovei și Bucovinei, în prezența unui impresionant număr de credincioși. După 1890, anul inaugurării gării, orașul se va dezvolta
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a trecut peste hotare, până în toate zările lumii, și a cărui operă trece și ea peste timp. Nu a deținut cea mai "importantă" catedră a facultății (nu știu ce înseamnă "important" în rangurile impuse de birocrație), dar a ilustrat zicala că "omul sfințește locul". Avea o admirabilă candoare infantilă în relația cu lumea exterioară. Cred că putea discuta prietenește cu cine știe ce umilă făptură; cu o creangă înflorită l-am surprins în flagrant. Cum să nu fi reușit, să nu fi avut o carieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
construirii barajului de la Stânca, pentru a invada zona, eliminând arborii autohtoni, stejarul, plopul, salcia. Într’adevăr, vin “americanii”, dar nu strică să-i “scotocim” la vamă. “Radiosfera”, 6 mai 1996, ora 12,43 80. Râul, stație de epurare naturală “Omul sfințește locul” spune o vorbă românească. Omul la singular, căci unul sau oricum doar câțiva sfințesc locul, și au ce, Întrucât oamenii, la plural, pângăresc același loc. Astfel de gânduri au Însoțit receptarea unei informații din Basarabia pe care, pentru că a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adevăr, vin “americanii”, dar nu strică să-i “scotocim” la vamă. “Radiosfera”, 6 mai 1996, ora 12,43 80. Râul, stație de epurare naturală “Omul sfințește locul” spune o vorbă românească. Omul la singular, căci unul sau oricum doar câțiva sfințesc locul, și au ce, Întrucât oamenii, la plural, pângăresc același loc. Astfel de gânduri au Însoțit receptarea unei informații din Basarabia pe care, pentru că a ajuns trunchiată, o folosesc doar ca pretext al comentariilor de astăzi. Deci cineva, adică o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iată doar câteva din însușirile pe care oricine a cunonoscut-o nu le poate tăgădui; a fost un om care s-a distins în gradul cel mai înalt prin talent și hărnicie, oriunde a muncit, a dovedit cu prisosință că omul sfințește locul. În urmă-i au rămas roadele unei munci de câteva decenii săvârșite cu pasiune și inteligență. A fost acel dascăl total, urmaș al spiritualității și gândirii didactice proprii lui Spiru Haret, care s-a preocupat în aceeși măsură și
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
mai facem, cum ne mai descurcăm. Ulterior trecea concret pe registrul profesional și de fiecare dată, tablele păreau a fi neîncăpătoare. Eram fascinată de schemele logice, ajutătoare, de desenele cu spectru aplicativ, dar dincolo de toate, era omul, doar omul care sfințește locul, iar Dumnezeu îi sfințește calea și devenirea. Acesta era distinsul domn profesor Băcăoanu, un om, un nume, un apropiat al inimilor noastre frământate și mereu în căutarea adevărurilor existențiale, a celor lumești, a celor palpabile, nicidecum a celor sofisticate
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
descurcăm. Ulterior trecea concret pe registrul profesional și de fiecare dată, tablele păreau a fi neîncăpătoare. Eram fascinată de schemele logice, ajutătoare, de desenele cu spectru aplicativ, dar dincolo de toate, era omul, doar omul care sfințește locul, iar Dumnezeu îi sfințește calea și devenirea. Acesta era distinsul domn profesor Băcăoanu, un om, un nume, un apropiat al inimilor noastre frământate și mereu în căutarea adevărurilor existențiale, a celor lumești, a celor palpabile, nicidecum a celor sofisticate, filosofice. Doamne, ce-o fi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lună. Mai grav e că nici cele lumești n-au produs roade, pierzând pe ambele planuri. Nu-mi rămâne decât să mă consolez cu gândul la spusele lui Atanasie Rakovalis: Unul care se Împărtășește des nu Înseamnă că se va sfinți. Mai am de luptat... 30 iunie 2012 Trezit la 4,55, am tras tare și până la 14 am putut pune punct noii configurații a PB6. După-amiază am citit ultimele pagini ale volumului Poezia Îmi stătea pe genunchi de Dan Petrușcă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mă spovedesc și totul numai din vina mea. Voi Încerca mâine, deși, duminică fiind, va fi mult mai multă lume care dorește să facă același lucru. Ieri după-amiază am fost la o familie din Ovidiu, care a dorit să-și sfințească locuința. La agapa care a urmat, Părintele Casian mi-a făcut a doua surpriză de ziua mea, aducându-mi un tort, după ce, de dimineață, tot el Îmi dăruise, Înainte de Utrenie, un sfeter. Azi, În schimb, am trecut la curățenie generală
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
noapte ne-am oprit la Liceul Pedagogic din orașul Călărași. Următorul popas a fost la Bâcovăț, unde am fost găzduiți de profesoara Elisabeta Suciu, o mare româncă, însuflețită de spirit patriotic. De aici am plecat către Mănăstirea Căpriana, unde am sfințit punga cu pământul ce l-am luat de la rădăcina teiului sfânt din grădina Copou de la Iași, teiul lui Mihai Eminescu. Sfințirea pământului a fost făcută în sfântul altar al mănăstirii. Următoarea zi ne-am oprit la Strășeni, era ziua orașului
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai avea, casa era pustie, nici rândunelele, care an de an își făceau cuib în fața ușii, n-au mai venit să scoată pui, de la plecarea în neființă a măicuței Natalia. în casă totul rămăsese așa cum rânduise îndurerata mamă, cu busuioc sfințit la icoane, ceașca pentru împărtășanie, cerbul, să fie tare ca pământul, „tare ca cerbul”, toate acele cusături ale mamei, rămase frumos prinse de perete în așteptarea fiului. Ilie Ilașcu a intrat plângând, sfios ca un copil, și tot plângând a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cele două mari păcate ale lumii de azi. Împotriva lor rămâne totdeauna adevărul, pentru a ne mântui, pentru a fi fericiți, trebuie să fim ca pruncii: să recunoaștem că nu putem nimic și să ne încredem în puterea tatălui nostru. Sfinții toți prin pilda și învățătura lor au arătat acest mare adevăr. În timpurile noastre, Dumnezeu a trimis-o pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus să spună întregului pământ cufundat în îngâmfare și ajuns până pe marginile descurajării: Dumnezeu e Tată și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și difuzat împreună cu seminaristul diecezan, Vasile Ungureanu. Dintre aceștia, Pr. Iosif Sabău, actualul Provincial al nostru, a fost primul eliberat și în ianuarie 1953 a venit la Alba Iulia unde, împreună am făcut ultimul an de teologie și am fost sfințiți preoți la 29.VI.1953 de către Episcopul Alex. Cisar, ce se afla în domiciliu obligatoriu la Orăștie, tot în Ardeal. Ultimul lot de preoți franciscani închiși în anii 1961-1962 au fost următorii: Pr. Albert Petru, Mihai Dămoc, Iosif Chelaru (comisarul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1924. Îmi amintesc cu drag și recunoștință de preoții profesori din vremea aceea: Pr. Fr. Orlandi, Pr. Gh. Lenghen, Pr. Ioan Duma, Pr. Dr. Dominic Neculăeș. Am numărat de atunci și până la sfârșitul studiilor mele 56 de colegi. Am fost sfințit preoți doar treisprezece. Anii de seminar i-am petrecut cu studii intensive și pregătire pentru călugărie. Fără chemare de la Dumnezeu n-aș fi putut face față. De câteva ori eram în primejdie să o pierd din vina mea, dar tot
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost numit bibliotecar al Colegiului. Am avut ocazia să citesc și să studiez diferite lucrări din cărțile multe ale acestei biblioteci, lucru care mi-a prins bine în anii activității mele de mai târziu. În 13 august 1933 am fost sfințit preot. Am dat examen înaintea Consistoriului episcopului de Assisi, Mons. Placidus Nicolini pentru obținerea facultății jurisdicționale de a mărturisi pe credincioși. Am devenit astfel confesor și penitențier în Bazilica Sf. Francisc până am părăsit orașul Assisi. Ordinațiunea mea din 13
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]