3,065 matches
-
Ștefan Petică. Manuscrise dramatice", în „Literatorul”, 7 mai 1993, no. 18, p. 10. MIHĂESCU 1936: N. O. Mihăescu, "O constelație de poeți lirici, "în „Cele trei Crișuri”, 17, nr. 1-2, ian-febr. 1936, p. 9. MIHUȚ 1976:Ioan Mihuț,în vol. „Simbolism, modernism, avangardism. Îndrumări metodice”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, pp. 25-26. MILCU 1904: Șt. Milcu, "Ștefan Petică, omul și poetul", în „Românul”, XLVIII, nr. 39, st. n. 14 noiembrie 1904, p.279. MILLER-VERGY, Margareta Miller-Vergy, "Amintiri literare: Ștefan Petică
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ștefan Petică, Scrieri", I, II, ed. îngrijită, studiu introductiv, note și variante de Eufrosina Molcuț, seria Scriitori români, Editura Minerva, București, 1974. MOLCUȚ 1980: Zina Molcuț, "Ștefan Petică și vremea sa", București, Ed. Cartea Românească, 1980. MOLCUȚ 1983: Zina Molcuț, "Simbolismul european"," "I-II, introducerea editorului, Editura Albatros, București, 1983. MOTOVELEA 1977: Emil Motovelea, "Ștefan Petică", în „Dunărea”, august 1977, Galați, pp. 2-5. NECULA 2014: Ionel Necula, "Ștefan Petică." "Evadarea în iluzie", Editura Rafet, Rm. Sărat, 2014 NEGOIȚESCU 1991: Ion Negoițescu
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
I-II, introducerea editorului, Editura Albatros, București, 1983. MOTOVELEA 1977: Emil Motovelea, "Ștefan Petică", în „Dunărea”, august 1977, Galați, pp. 2-5. NECULA 2014: Ionel Necula, "Ștefan Petică." "Evadarea în iluzie", Editura Rafet, Rm. Sărat, 2014 NEGOIȚESCU 1991: Ion Negoițescu, "De la simbolism la expresionism: Ștefan Petică", în: Ion Negoițescu. "Istoria literaturii române", Vol. I: (1800-1945), București, Minerva, 1991, pp. 162-165. NEGOIȚESCU 1991: Ion Negoițescu, "Istoria literaturii române. Vol. 1 (1800-1945"), Editura Minerva, București, p. 77, 131, 145, 154, 160, 165, 167, 168
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
160, 165, 167, 168. NEGOIȚESCU 1997: Ion Negoițescu, "De la Dosoftei la Ștefan Aug. Doinaș", Editura Dacia, Cluj Napoca, 1997. NICOLESCU 1959: G. C. Nicolescu, "Sămănătorismul", în „Viața românească”, XII, nr. 11, 1959, p. 111. NICOLESCU 1960: G. C. Nicolescu, "Discuții în jurul simbolismului", în "Studii de literatură universală", vol. II, Ed. Științifică, București, 1960, p. 363. OLTEANU 2010: Aurică Gheorghe, "Poezie simbolistă românească", Editura Lucman, București, 2010. ONU 1999: Eugen Onu, "Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției", Editura Imago, Sibiu, 1999, p.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
VIANU 1941: Tudor Vianu, "Arta prozatorilor români", Editura Contemporană, 1941, pp. 248-250. VIANU 1966: Tudor Vianu, "Intelectualiști și esteți", în "Arta" prozatorilor români", vol. II, Editura pentru Literatură, București, 1966," pp. 75-77. VLĂDUȚ 2014: D. Vlăduț, " Destinul unei cercetări despre simbolism", în „Arca. Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică”, nr. 10-11-12 (295-296-297), 2014 pp. 192-203 ZAFIU 1996: Rodica Zafiu, "Ștefan Petică, "în "Poezia simbolistă românească", Humanitas, București, 1996, pp. 68-73, 179-204. ZAMFIR 1971: Mihai Zamfir, "Proza poetică românească în secolul
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
germană a fost strânsă laolaltă în 1871 de niște politicieni, și așa s-a întâmplat, de altfel, întotdeauna în istoria laxelor forme statale federalizatoare pe teritoriile germanofone, neexistând așa, cum s-a întâmplat în Franța, de exemplu, un moment de simbolism național unificator și egalizator, precum revoluția: națiunea n-are ce celebra ca moment în care s-a unificat "de jos" (cum e 14 iulie 1790 în Franța, cu "la Fête de la Fédération"), căci ea a fost unificată "de sus." De
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Alexandru A. Macedonski () a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit "poetul rondelurilor", inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața și au rămas notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
faima mondială. Se întoarce în țară la începutul anului 1885, iar primele versuri în limba franceză îi sunt publicate la sfârșitul acestui an în revista "La Walonie" din Liege, condusă de Albert Mockel, revistă considerată una dintre primele organe ale simbolismului francez. Iar Macedonski prin colaborarea sa la această revistă, face parte din primele echipe ale simbolismului. "Literatorul" anunță retragerea poetului la data de 27 ianuarie 1885, iar la 17 martie revista își încetează apariția. La 7 aprilie publicația reapare, condusă
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
îi sunt publicate la sfârșitul acestui an în revista "La Walonie" din Liege, condusă de Albert Mockel, revistă considerată una dintre primele organe ale simbolismului francez. Iar Macedonski prin colaborarea sa la această revistă, face parte din primele echipe ale simbolismului. "Literatorul" anunță retragerea poetului la data de 27 ianuarie 1885, iar la 17 martie revista își încetează apariția. La 7 aprilie publicația reapare, condusă de Th. M. Stoenescu, cu titlul "Revista literară", iar subtitlul "Literatorul" se păstrează până la 26 mai
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
capitală. În 24 ianuarie 1924, la trei zile după moartea lui Lenin, Petrogradul a fost redenumit "Leningrad", în onoarea fostului conducător. Motivul invocat a fost faptul că Lenin a fost conducătorul Revoluției din Octombrie. Existau și motive mai profunde de simbolism politic: Sankt Petersburg fusese capitala Imperiului Țarist. După Moscova, era cel mai mare oraș din țară și schimbarea de nume dădea un prestigiu și mai mare lui Lenin. Rebotezarea orașului era un simbol al schimbării de sistem politic și social
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Pentru musulmani, limba arabă ca mijloc de expresie a Coranului, Cuvântul lui Dumnezeu, este perfectă ca și Coranul însuși. Când se vorbește despre perfecțiunea acestei limbi, se scot în evidență elemente prezente în apologiile tuturor limbilor: muzicalitate, logică, bogăție sinonimică, simbolismul sunetelor, concizie, și mai ales motivarea ce ar exista în relația formă sonoră-conținut semantic. Perfecțiunea acestei limbi este subliniată permanent în lucrările autorilor musulmani consacrate inimitabilității - "al-’i‘ğăz" (termen tradus și cu „miracol” sau „minune”) - textului coranic, manifestată atât
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
În partea stângă a tabloului se văd femei din Bretania, motiv ce constituie o nouă variantă a compoziției ""Viziune după predică"". În anul (1888), galeria pariziană "Boussod et Valadon" îi organizează prima expoziție personală. Noua generație vede în Gauguin maestrul simbolismului. În același an, la 21 octombrie 1888, Gauguin sosește la Arles, la Van Gogh, pe care îl cunoscuse cu doi ani în urmă. Van Gogh era curios să afle la ce rezultat artistic a dus colaborarea lui Gauguin cu Émile
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
sau idei; au fost de acord că „formă“ poate fi „impasibila“, sculpturala, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerentei ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor. În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernista a poeziei noi / decadente, direcție promovată - în „simbioza parnasianism-simbolism“ - îndeosebi de revistele «Literatorul» (București), «Vieața nouă» (București), «Versuri și proza» (Iași) etc. Primele semne ale parnasianismului și-au făcut apariția în literatura română
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Paul Ambroise Valéry (n. 30 octombrie 1871, Sète - d. 20 iulie 1945, Paris) a fost un scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză. După absolvirea liceului, Valéry se înscrie în 1889 la facultatea de drept din Montpellier. În acest an publică primele sale versuri în stil simbolist în revista ""Revue maritime de Marseille"". În 1892 se stabilește la Paris
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis) și al armoniei. „Femeia-Styx de multiplicitate”, cu o formulă a lui Gilbert Durand, e închisă de greci într-un simbolism nefast. Ulterior, moderniștii vor redimensiona această imagine: femeia baudelairiană este „harpia, uriașa, îmbinând candoarea și lubricitatea, tigrul adorat, frumoasa tenebroasă, mai mângâietoare ca îngerii nopții”. Evident, până la această reconversie culturală, duplicitatea pulsiunilor primitive, ilustrată prin feminitatea sălbatică și sângeroasă a
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
Heracleea, care a comemorat moartea lui Heracles, în a doua zi a lunii a Metageitnion ( sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august). Un templu egiptean a lui Heracle a fost construit în Oaza Bahariya in 21 î.Hr.. Prin intermediul culturii elenistice , simbolismul Heracleean a fost transmis către Orientul Îndepărtat. In mitologia japoneza exista gardianul Nio în fața templelor japoneze budiste. Herodot l-a conectat pe Heracle atât cu zeul fenician Melqart cat si cu zeul egiptean Shu. Temple dedicate lui Heracle s-au
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
(n. 6 aprilie 1826, Paris - d. 18 aprilie 1898, Paris) a fost un pictor, gravor și desenator francez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în pictură. Tematica vastei sale opere și-o alegea din lecturile clasice. Tehnica sa se caracteriza printr-o factură suavă, care reda în mod magistral lumea onirică și plină de simboluri. Împreună cu Odilon Redon, Edward Burne-Jones și Arnold Böcklin are
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
lui Herbert: Estetica fractală a science fictionului epic”), care include o analiză a structurilor narative asimoviene și le compară cu conceptul științific al fractalilor și cu teoria haosului. Palumbo este de părere că, deși elementele tradiționale ale literaturii (cum sunt simbolismul și caracterizarea) lipsesc parțial sau total, seriile Fundației și Roboților rămân fascinante. Conform lui, complexitatea utilitaristă a construcțiilor sale narative dă naștere unei structuri simterice recursive percepută cu ochii minții. Asimov a fost criticat și pentru absența aproape totală a
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
împotriva sa. Datorită acestui design, drapelul Uniunii nord-americane este adesea numit "the Stars and Stripes" sau "Old Glory". Cel de-al doilea (supra)nume a fost dat de căpitanul William Driver, care a trăit în secolul al 19-lea. Datorită simbolismului sau, zona albastră cu cele 50 de stele este numită "uniune". Această parte a steagului SUA, numită Union Jack, fără nici o legătură cu steagul Mării Britanii, a stat singură că steag naval între 1960 și 2002, după care United States
Drapelul Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/297220_a_298549]
-
odată cu cucerirea otomană, când multe opere de artă au fost distruse, iar activitățile artistice s-au reluat abia după renașterea națională din secolul al XIX-lea După eliberare, literatura bulgară a adoptat rapid stiluri europene, cum ar fi romantismul și simbolismul. De la începutul secolului al XX-lea, au ieșit în evidență mai mulți scriitori bulgari, cum ar fi Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Peio Iavorov, Iordan Radicikov și Țvetan Todorov. În 1981, scriitorul de limbă germană născut în Bulgaria Elias Canetti a
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
privind conduita cea mai potrivită pentru diferite situații de viață. De pildă, taoiștii au luat imaginea apei ca simbol al acțiunii consecvente care străpunge toate obstacolele nu în mod direct, prin forță, ci indirect, prin maleabilitate și fluiditate. În I-ching simbolismul apei este folosit în mod pregnant în hexagrama 29 - Abisul, apa - una ea este simbolul atitudinii umane care se adaptează condițiilor sau împrejurărilor de viață într-o manieră fluidă și fără a-și denatura substanța, autenticitatea interioară. Sursele principale ale
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
Francisco Narvaez, Alejandro Colina, Gertrud Goldschmidt, Lia Bermudez și alții. Principale lucrări de pictură și artă contemporană Venezuela : Printre cei care au contribuit în mare măsură la cinematografie au fost Carlos Cruz-Diez, Isus Soto și Juvenal Ravelo. Curentul abstract și simbolismul l-a avut ca pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanți pe Armando Reveron, a cărui operă începe să fie redescoperită și recunoscută pe plan internațional. Realismul social în cinematografia Venezuelană este legat de activitatea lui César Rengifo. Posturi
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
() a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu "sămănătorismul" lui Nicolae Iorga sau cu "modernismul" estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului" - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul desuet. Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista "Teatrul". În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
marea poezie”, a redus "Baladele" și "Parodiile" la superficiale tablouri de natură, la ușoare strofe de spirit al unui „autor de cronici rimate”, „un reprezentant al democrației literare”. Această causticitate era alimentată de aversiunea lui Topîrceanu pentru modernism, în special simbolismul, curentul decadent cel mai activ de la începutul secolului XX, dar - posibil - și de relațiile tensionate dintre Lovinescu și Ibrăileanu, care l-a sprijinit pe Topîrceanu. Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor parodic, autoironie
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]