4,151 matches
-
acțiunea centricității și excentricității | 11Introducere reflectă nemijlocit sarcina bivalentă a ființei umane, și anume originea acțiunii în imanența generatoare a eului și interacțiunea cu alți centri asemănători din câmpul social. A încerca să găsești în viață raportul corect dintre cerințele sinelui și puterea și necesitățile entităților exterioare constituia totodată și sarcina compoziției. Această raportare psihologică a justificat interesul față de demersurile compoziționale. Departe de a se limita la jocul configurărilor agreabile, forma artistică s-a dovedit a fi în egală măsură indispensabilă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
jos de podeaua de sub picioare. Acest lucru implică golirea corpului de propria-i greutate. Mă simt ca o simplă păstaie. Toți mușchii mi se relaxează. Membrele și trunchiul nu mai răspund decât la atracția de dedesubt. Această abandonare a atributelor sinelui ce înseamnă centrul activității pune persoana - și orice alt lucru de pe pământ - la discreția puterilor excentrice externe. Atracția gravitațională dominantă face ca spațiul în care trăim să fie asimetric. Din punct de vedere geometric, nu există nici o diferență între „sus
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mi voie totuși să mai adaug ceva privitor la dinamicile bidirecționale în experiența primară a viziunii centrale. Centrul personal al lumii perceptibile (în mod normal) se aproximează ca fiind localizat între ochi sau între urechi. Când privesc peisajul din fața mea, sinele meu ajunge la linia orizontală care separă lacul de cer. Privind împrejur, observ la mai mică distanță pădurea și casa și, încă mai aproape, pământul de sub picioare. Toate aceste priveliști sunt resimțite ca și cum le-aș vedea din interiorul sinelui propriu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mea, sinele meu ajunge la linia orizontală care separă lacul de cer. Privind împrejur, observ la mai mică distanță pădurea și casa și, încă mai aproape, pământul de sub picioare. Toate aceste priveliști sunt resimțite ca și cum le-aș vedea din interiorul sinelui propriu, grupându-se în jurul lui în toate direcțiile. Privind de jur-împrejur cu mai multă atenție la un astfel de ambient, observ că relația mea spațială cu diferitele obiecte nu este descrisă în mod adecvat de distanțe și localizări. Mai degrabă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să capete și tendința opusă, și anume aceea de a răspunde la apropierea mea îndepărtându-se oarecum greoi din cauza marii sale greutăți vizuale, alăturându-se astfel direcției privirii mele. Fiecare obiect vizibil afișează această dublă tendință dinamică în relația cu sinele privitorului; se apropie și se îndepărtează. Proporționalitatea celor două tendințe variază. O seamă de obiecte se apropie fără probleme, altele se dau îndărăt la fel de ușor. Deși din punct de vedere fizic obiectele pot sta nemișcate la o distanță de nici un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
date. O discutare mai completă a interrelației dintre privitor și artefact ar avea de-a face cu acest aspect lărgit al problemei, ceea ce depășește scopul studiului de față. Capitolul IV Limite și încadrări Există două tipuri fundamentale de orientare a sinelui în spațiul nelimitat. Pentru a le denumi, vom folosi termenii introduși de arhitectul Kevin Lynch. Modul cel mai elementar este ceea ce Lynch numește stabilirea unui punct de referință, un centru față de care pot fi raportate alte locuri din mediul înconjurător
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
complexe. Ceea ce se petrece este de fapt operația mult mai sofisticată a perceperii rotunjimii ca o generalitate potrivită, sugerată de forma dată. Perceperea mărului ca rotund creează ceea ce eu am numit un concept sau o categorie perceptivă. Diferențierea rotunjimii ca sinele său conceptual în stare nudă de rotunjimea ca schemă inerentă ce dă formă imaginii care o include sieși este în mod fundamental relevantă pentru compoziție în domeniul artistic. Ca un exemplu, pot să mă refer la un eseu de Rosalind
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
situată de-o parte și de alta a unei linii sau a unui plan despărțitor sau din jurul unui centru sau al unei axe” (American Heritage Dictionary). O axă verticală produce o simetrie vizuală mai evidentă decât o axă orizontală. SINE - Sinele este perceput ca dispunând de o localizare spațială, centrul activității și influenței sale. Deși situat în afara operei de artă, poziția sinelui determină aspectele spațiale ale operelor tridimensionale și este adaptată de cele bidimensionale. Sinele acționează ca un centru de forțe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unei axe” (American Heritage Dictionary). O axă verticală produce o simetrie vizuală mai evidentă decât o axă orizontală. SINE - Sinele este perceput ca dispunând de o localizare spațială, centrul activității și influenței sale. Deși situat în afara operei de artă, poziția sinelui determină aspectele spațiale ale operelor tridimensionale și este adaptată de cele bidimensionale. Sinele acționează ca un centru de forțe într-un câmp cuprinzându-i laolaltă pe privitor și opera de artă. SISTEM CENTRIC - Un sistem organizat în jurul unui centru, fie
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
evidentă decât o axă orizontală. SINE - Sinele este perceput ca dispunând de o localizare spațială, centrul activității și influenței sale. Deși situat în afara operei de artă, poziția sinelui determină aspectele spațiale ale operelor tridimensionale și este adaptată de cele bidimensionale. Sinele acționează ca un centru de forțe într-un câmp cuprinzându-i laolaltă pe privitor și opera de artă. SISTEM CENTRIC - Un sistem organizat în jurul unui centru, fie bidimensional, fie tridimensional. SISTEM EXCENTRIC - Sintagmă folosită în acest studiu pentru a descrie
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și traumele acumulate în prinia parte a vieții. Deși nu suntem conștienți de el, Freud considera că inconștientul ne-ar influența comportamentul și emoțiile, cauzând deseori tulburări severe, precum isteria. Freud considera că personalitatea umana este compusă din trei părți: sinele, eul și supraeul. Sinele este prima parte a personalității care se dezvoltă, conținând toate imboldurile lăuntrice, pulsiunile și instinctele. Sinele este în întregime egoist, manifestându-se numai pe baza principiului plăcerii de satisfacere imediată a oricărei dorințe. Eul Totuși, pe măsură ce
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
prinia parte a vieții. Deși nu suntem conștienți de el, Freud considera că inconștientul ne-ar influența comportamentul și emoțiile, cauzând deseori tulburări severe, precum isteria. Freud considera că personalitatea umana este compusă din trei părți: sinele, eul și supraeul. Sinele este prima parte a personalității care se dezvoltă, conținând toate imboldurile lăuntrice, pulsiunile și instinctele. Sinele este în întregime egoist, manifestându-se numai pe baza principiului plăcerii de satisfacere imediată a oricărei dorințe. Eul Totuși, pe măsură ce are loc desprinderea individului
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
influența comportamentul și emoțiile, cauzând deseori tulburări severe, precum isteria. Freud considera că personalitatea umana este compusă din trei părți: sinele, eul și supraeul. Sinele este prima parte a personalității care se dezvoltă, conținând toate imboldurile lăuntrice, pulsiunile și instinctele. Sinele este în întregime egoist, manifestându-se numai pe baza principiului plăcerii de satisfacere imediată a oricărei dorințe. Eul Totuși, pe măsură ce are loc desprinderea individului de prima perioadă a copilăriei, este clar că un astfel de comportament nu ar fi acceptabil
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
oricărei dorințe. Eul Totuși, pe măsură ce are loc desprinderea individului de prima perioadă a copilăriei, este clar că un astfel de comportament nu ar fi acceptabil din punct de vedere social și, astfel, începe să apară o mlădiță mai realistă a sinelui. Aceasta se manifestă pe baza principiului realității, încercând să satisfacă solicitările sinelui, dar într-o manieră care sa se potrivească și cu realitatea și care să nu producă dificultăți mai târziu. Această parte a personalității, care se separa repede de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a copilăriei, este clar că un astfel de comportament nu ar fi acceptabil din punct de vedere social și, astfel, începe să apară o mlădiță mai realistă a sinelui. Aceasta se manifestă pe baza principiului realității, încercând să satisfacă solicitările sinelui, dar într-o manieră care sa se potrivească și cu realitatea și care să nu producă dificultăți mai târziu. Această parte a personalității, care se separa repede de sine, a fost numită eu. Supraeul Pe măsură ce copilul crește, se dezvoltă si
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
o unitate coerentă, și nu împărțită în părți separate.Rogers a văzut personalitatea ca pe un fel de „mască”pe care o folosim în raport cu alte persoane,în viața cotidiană. El afirma că. este important ca această „mască" să fie similară „sinelui interior" real, pentru că, în caz contrar, omul ar fi considerat drept un prefăcut. Dar chiar dacă personalitatea se potrivește cu sinele interior, nu este totuși identică, și fiecare ființă umană este singura care știe cum este pe dinăuntru.După Rogers, dezvoltarea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
care o folosim în raport cu alte persoane,în viața cotidiană. El afirma că. este important ca această „mască" să fie similară „sinelui interior" real, pentru că, în caz contrar, omul ar fi considerat drept un prefăcut. Dar chiar dacă personalitatea se potrivește cu sinele interior, nu este totuși identică, și fiecare ființă umană este singura care știe cum este pe dinăuntru.După Rogers, dezvoltarea unei personalități sănătoase presupune inexistența conflictelor între „condițiile de valoare" și imboldul lăuntric de autoactualizare, deoarece pentru majoritatea indivizilor exisită
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
socială, dându-i în schimb libertatea de a-și explora talentele, înclinațiile și capacitățile. timp autoactualizarea. Astfel de persoane tind să aibă standarde ridicate de comportament, foarte nerealiste, altfel spus, concepția despre sine ideală nu se mai corelează deloc cu sinele real. Teoria constructelor personale a lui Kelly Nici Kelly nu era de acord cu abordarea psihometrică a personalității deoarece simțea că nu se spunea mare lucru despre modul în care indivizii înșiși interpretează cee ce se întâmplă în jurul lor. El
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
practic de om sau măsura în care omul este vinovat de neîndeplinirea lor alcătuiește ceea ce se cheamă problema răspunderii personale și ea caracterizează nivelul conștiinței omului, arată cât de evoluat este imdividul din punct de vedere moral” <footnote Petru Iluț, Sinele și cunoașterea lui, Editura Polirom, 2001 Pantelimon Golu, Vasile Constantin apud Tiberiu Rudică Maturizarea personalității, Editura Junimea, Iași, 1990. footnote> . apăsătoare, impuse și coercitive.Din acest motiv, încălcarea de către aceste personae a principiilor nu este însoțită, așa cum ar fi normal
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
singurătatea și, în final, moartea tragică. Ion este expresia dorului ființei care nu-și acceptă limitele și care se revoltă împotriva condiției de ”sărăntoc”, condiție pe care o are prin naștere. Dan Mănucă consideră că destinul eroului rebrenian este căutarea sinelui într-o succesiune de evenimente nefericite: Autorul își lasă personajul într-un spațiu al incertitudinii, al ezitărilor care este impus de originea socială la care acesta aspiră către un sentiment primordial și tragic, reflex la ceea ce Mircea Eliade numea Marele
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
se remarcă grila lui Beaujour constă în faptul că oferă o perspectivă diacronică asupra descrierii înțelese ca modalitate discursivă. În opinia lui Michael Beaujour, abordarea problemei descrierii trebuie făcută în contextul dezvoltării practicii literare a autoportretului 44: căutarea transcedentală a sinelui marchează evoluția civilizației occidentale și se concretizează în scriitură prin practica descrierii. Studiul lui Beaujour propune o perspectivă istorică asupra descrierii care se opune celei susținute de viziunea lui Paul Valéry, potrivit căreia descrierea și arta peisajului se condiționează simultan
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în backgroundul textului literar: Ilustratorul poate pleca de la text așa cum peisagistul pleacă de la peisaj, cum portretistul pleacă de la modelul său17. În egală măsură, Geta Brătescu definește ilustrația ca operă a uitării 18, înțelegând prin uitare o formă de contemplație a sinelui, adică de autocunoaștere: Poate că ilustratorului i se cere părăsire de sine întru descoperirea teritoriului literar... Nu, ilustratorul, ca și poetul, cunoscând se exprimă pe sine19. Într-un articol din 1984, Mihai Drișcu analizează desenele lui Ștefan Câlția inspirate de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Este actul rațional care "a trecut prin proba Celuilalt"7. Antropologul care gândește dialogal și-a asumat deja în propria-i conștiință bogăția spirituală a întâlnirii a două sau mai multe culturi diferite de cea europeană. Acest fapt îi îmbogățește Sinele (Mircea Eliade). Relevarea de sine a Sinelui se numește "experiență antropologică" și are o importanță capitală în cercetarea de teren. Ca antropolog, atingi acel nivel rafinat al înțelegerii atunci când pricepi imediat celebra frază a lui Brecht: El gândea în alte
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
de identitate nu sunt date o dată pentru totdeauna, ci ele e află într-o recompunere constantă. Limba, neamurile și alianțele matrimoniale, ierarhiile sociale și politice, miturile, ritualurile, reprezentarea corpului exprimă o muncă neîncetată a oricăror societăți de a-și defini sinele și pe celălalt. Cum este concepută de unii și de alții relația dintre unii și alții într-un anumit loc? Iată obiectul specific al antropologiei; deoarece această relație dobândește în mod necesar un sens, ea relevă raporturi de forță, este
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
trecut prin proba Celuilalt. Unii antropologi se interesează în primul rând nu de un obiect de cercetare exterior, ci de experiența antropologică ca formă a conștiinței produse de întâlnirea a două culturi. Finalitatea cercetării apare atunci ca o muncă asupra sinelui, o îmbogățire a conștiinței de sine care poate, eventual, să spună ceva despre sistemele prezente. Această dezrădăcinare se poate produce pe terenuri apropiate geografic de locul său de origine, dacă etnograful trăiește acolo pe toată durata anchetei sale, dar își
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]