4,201 matches
-
de iarnă, prima zăpadă... Alte evenimente: am primit o scrisoare de la Constantin Noica... O scrisoare bună. Duminică „duminicoasă“. Dimineața, până pe la orele două am ascultat muzică simfonică în tovărășia lui Mihai și a lui Florino. După-amiază în familie, la gura sobei... Dinu Noica, din Câmpulung, lui Pierre la București 24 octombrie 1953 Pierre dragă, Rândurile dumitale erau neașteptate în pachetul de scrisori trimis de Mihai. După ce le-am citit, am realizat că le meritam. Fără îndoială că fusesem ispitit să mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
până ce se secătuiesc de la sine... 2 martie 1955 M-am visat azi-noapte la Ariadna. Eram în trei: al treilea - un puști cu ochii mari de armean, cu zâmbet jucăuș... M-am trezit. Astăzi e viscol afară. Iar eu, la gura sobei, scriu și scriu din cărțile altora... Ion m-a întrebat dacă mai am timp să mă și gândesc. I-am răspuns că am atunci când umblu pe jos și în pat - înainte de a adormi și după trezire... Destul de puțin. În orice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
partea îngrădită a camerei noastre mai mici - vechea baie - ne revenea acum. Acolo am hotărât să-mi înjgheb un fel de ermitaj, un refugiu de muncă și de meditație, pe care l-am botezat „Cabinetul rece“, pentru că nu avea nici sobă și nici ferestre... L-am mobilat cu o dragoste nespusă, pentru că era de fapt prima încăpere cu adevărat a mea după aproape treizeci de ani de viață. 30 august 1955 Zilele mi le petrec în alergături după tot felul de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cât de bine fusese călcat. Bunica îmi cânta rugăciunea: „Bevor ich mich zur Ruh begeb/ Zu dir oh Gott mein Herz ich heb“ șMai înainte de a ațipi/ Spre tine, Doamne, inima-mi înalțț, după care stingea lumina. Dar mai apoi soba de faianță de lângă pat se transforma într-un castel de apă - cel acoperit de viță sălbatică de la marginea satului. Pe-atunci încă nu cunoșteam frumoasa poezie a Helgăi M. Novak: „Vița sălbatică încolăcită în jurul castelului de apă a pălit de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
În ciuda ghebului, acordeonul aducea a sicriu. Așa sfârtecat cum l-au înmormântat pe fiu într-o groapă comună, probabil c-ar fi încăput de două ori în acest cufăr. Bunica venera acordeonul-sicriu ghebos ce stătea în odaia de oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea pe el. Uneori, când cei din casă se aflau suficient de departe în grădină, deschideam geamantanul acordeonului și priveam instrumentul. Clapele albe și negre semănau cu lințoliul alb și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Dar fără tine-i foarte greu Fratele meu, fratele meu... În cameră e liniște. Crivățul înnebunit de furie caută cu disperare o fisură cât de mică, o găurică uitată și netencuită pentru a pătrunde la victimele sale potențiale. Focul din sobă se stinsese demult, iar acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului rece să diminueze căldura acumulată sub învelitori. În sobă, tizicul a mai pâlpâit anemic de vreo câteva ori stimulat de curenții de aer circulând prin horn, apoi a devenit cenușă. Își făcuse pe deplin datoria și acum se retrăgea spre odihnă perpetuă în cimitirul celulelor moarte. Mircea însă, consecvent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de cercevele dă tot spre afară. Nu văd nici o soluție, nici o alternativă. Ar fi una de avarie dar nu știu dacă vei fi de acord cu ea. Spune, Mircea. Mai întâi vreau să verificăm ceva. Ce anume? Să vedem dacă soba trage; dacă are tiraj. Bine, Mircea. Să încercăm. Mircea, care era un băiat deosebit de priceput și iute, a aprins focul îndată. Eram copleșiți de emoție, de parcă am fi participat la un eveniment epocal. Ochii erau ațintiți spre cercurile plitei pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
hal: niște scofâlcituri, boțituri și rupturi, care de care mai turtite, mai găurite, sfârtecate și incomplete, încât bietul de el ar fi amețit completamente, căzând țeapăn peste mormanul de putregaiuri care așteptau să fie azvârlite la gunoi sau arse în sobă. La această priveliște funebră, bătrânul a avut un șoc puternic și, de frica unui atac cerebral, a șters putina. Era normal: unde să pună surprizele? Sărmanul bătrân a considerat că, în loc să ne pună în situația de a suna la 112
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și cu Țuki erau în prag. Bine-ați venit, copiii mei dragi! Intrați, intrați copiii mei iubiți! Am lăsat în camera cu valențe multiple făinișul prețios tăbârcit și plimbat cu mare greutate până la moară și înapoi. Așezați împrejurul mesei lângă soba alimentată cu tulpini de bumbac, ne bucuram că suntem împreună, acasă, lângă mama. Mama, uite, v-am adus puțină pâine, pe care ne-a dat-o morarul-șef. O, Mircea, copil bun și înțelept! A rupt în două coltucul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de magnitudinea ei (fie că e vorba de călătoria terifiantă cu trenul spre Băragan sau de un morar care aduce o pâine scoasă din cuptor și o oferă unor copii înfometați sau de coacerea câtorva boabe de porumb pe o sobă înghețată) este descrisă cu aceeași incredibilă minuție și cu putere evocatoare, reconstruind, din detalii exterioare sau lăuntrice, scene care par să se petreacă sub ochii cititorului. Este ca și cum ai asista la un film -în-film." Mirela STĂNCIULESCU Casa din Bumbăcari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nou etalon. În perioada când aveam copiii mici nu se găsea nimic ce-ar fi ușurat munca de mamă. Copiii erau înveliți în feșe, care trebuiau fierte. Neavând apă curentă în locuință, trebuia cărată de afară, încălzită în cazan pe sobă (cel puțin gaz metan aveam); spălam numai cu săpun, făcut de tata-socru, iar după spălat apa murdară trebuia cărată afară. Apoi, dacă alăptarea cu lapte matern nu se putea face, trebuia făcut un griș subțire cu lapte pentru bebeluș. Eu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
soțul și socrii, ci la țară, la mama. Sigur, aici era mama, o prezență atât de importantă pentru acel început (neliniștitor, totuși) al vieții mele, dar existau și acele (minime) condiții pentru a crește un prunc venit pe lume iarna: sobe și cazan pe lemne la baie. La bloc, apa caldă venea rar, caloriferele se încălzeau în același ritm, curentul electric se lua adesea (pe lângă faptul că era raționalizat, încât folosirea unui radiator era improbabilă. Mama procurase o pânză de finet
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu care toată familia depăna lână, deșirând fuste, veste și pulovere vechi și torsul mașinii de cusut „de picior“, care ne transforma în fiecare an garderoba. Bucățile de pânză albastră, decolorate, prinse în cuiuțe la geamuri în toropeala verilor moldovenești. Soba construită cândva, pe la jumătatea anilor ’80, cu cahle luate de la demolări. Vată cu câlți și maroniul murdar de hârtie igienică aspră. * În gura mea, cele mai grele trei silabe din viața unui om au o dezamăgitoare ușurătate de a fi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lați și mânecile chimono... Of! Tata a zis că și-așa e frig, lasă să fie mai mult material, să mă acopere (da, exact asta era grija mea!), dar la Corina chiar e cald, că stă la casă și are sobe cu lemne. A dat Dumnezeu și am ajuns la școală. Am întârziat, că am fost fraieră să merg în stație și evident că tramvaiele spre Copou nu merg dimineața în Copou, se plimbă probabil vesele prin CUG, să ducă oamenii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
eu acasă Dire Straits, da’ parc-am venit la bairam!) și se uitau cu milă la noi, plebea, care țopăiam pe Michael Jackson. Iar la un moment dat s-a luat curentul, nu se putea altfel, și am stat lângă sobă și am jucat „pe ea, pe ea“, dar fără pupături, numai cu așezat în poala ăluia cu care nimereai până la tura următoare. Noroc că nu m-a găsit Dragoș așa, că aveau ce-mi auzi urechile. Nu știu ce l-a apucat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
comercializează la oraș sub denumirea de ciuperci Champignon, apreciată a fi cea mai apreciată ciupercă, cu gust de carne de pasăre sau de carne de animal tânăr. Ea poate fi pregătită rapid prin prăjire directă pe jar sau pe plita sobei de bucătărie, având grijă să-i presari puțină sare în spațiul rămas liber după zmulgerea cozii. E foarte gustoasă cu pâine dar tot așa de bună și cu mămăligă rece. Pe urmă le-a vorbit despre prea cunoscutele Ghebe (Armillaria
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cămăși și chiloți, așa cum rămăsese răm. Eu eram într-o cămașă albă, elegantă, de poplin. Cămașă care mi se lipise de spate de transpirație (pe de o parte, muncile lui Hercule, pe de alta, căldura insuportabilă pe care o emana soba de teracotă). Dimineața m-am trezit tot cu ea lipită de spate, dar de data asta era ca de gheață. Îmbrăcasem cămașa morții, cum, frumos, se spune. Idioții opriseră gazele și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bine spălate dar pline de zgârieturi, purtând în spate o tășcuță de la frații mai mari, împreună cu copiii din vecini, Dumitru Dascălu și-a început activitatea de școlar. Sala de clasă mare și înaltă, cu pereții prăfuiți și scorojiți, cu o sobă lungă și înaltă, cârpită prin unele locuri, cu bănci vechi scrijelite, dezbinate din încheieturi și scârțâind la cea mai mică mișcare, nu reprezenta o atracție și o ambianță îmbietoare pentru novicii învățăcei. Singurul avantaj pe care îl oferea încăperea largă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui Asachi a devenit Academia Mihăileană. De aceea când, într-o recreație, în cursul unei lupte în care mă angajasem fără nici un spirit de rivalitate și cu cele mai sportive intenții, am însemnat victoria mea împingând pe colegul adversar peste soba enormă, cu stâlpii albi, veche și slabă ca o măsea stricată, aceasta s-a prăbușit cu zgomot în uimirea și entuziasmul clasei. Amețit de lovitura primită, plin de moluz, de var, de funingine, bietul meu camarad se uită cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Latină: vae victis! Victoria aceasta însă a făcut din mine un învins. Căci conferința profesorilor, care n-a văzut în elanul și în expansiunea mea decât un act de indisciplină și care n-a luat în considerație bătrânețea și fragilitatea sobei, fiindcă profesorul de Istorie n-a crezut de cuviință să intervie în privința aceasta, m-a dat afară din școală pe o durată de care nu-mi amintesc dar care în nici un caz n-a fost mai mică de o săptămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
durată de care nu-mi amintesc dar care în nici un caz n-a fost mai mică de o săptămână. Nu m-am simțit nici prea încântat nici prea trist de împrejurarea aceasta. Nici marea bucurie a clasei, care până la refacerea sobei (pusă în contul părinților mei) s-a folosit de o vacanță neașteptată (întâmplarea a avut loc iarna), nu m-a impresionat prea mult. Dar mai târziu, mult mai târziu, când alte lucruri ciudate m-au făcut să învăț a cerceta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că portul fetelor este păstrat întocmai de pe vremea dacilor și că respiră austeritate. Camera întârzie pe mișcarea unui fus care se învârtește, apoi sare la o imagine cu o fecioară torcând, desprinsă parcă din Grigorescu, apoi ne arată focul din sobă, apoi o privire de ansamblu asupra cinstitei adunări care se îndeletnicește cu torsul lânii sau cu bobinatul firelor, apoi o față veselă, sănătoasă, de fiică din popor, și tot așa. Persoanele discută însuflețite, dar nu auzi ce zic. Auzi, în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
șansă pentru purificarea umană este ieșirea din trama epica, evenimențiala, prin foc. Antipa se simte carte, deoarece viața lui nu există decât în textul scris. Filele sunt rupte lent, iar la sfârșit omul însuși se strecoară:,,(...)prin gură dreptunghiulara a sobei. Ultimele flăcări fără putere.” Antipa trăiește în lumea cărților, le devorează. Că narator secund, reproduce povești imaginare, identificându-se lui Poprișcin, cronicarul. Personalitatea să este difuza și disonanta:,, Farmecul ascuns al bărbatului Antipa pe care unii îl numesc minciună, alții
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu plăcere la ceea ce se întîmplă acasă: de dimineață au tăiat porcul, iar acum, seara, carnea, stă în covată, la sărat; chișca, umplută deja, se află în oală, pe plită, iar cîrnații stau agățați pe furca de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]