6,537 matches
-
pentru Marele Komandir a mânca sănătos! Cât despre amiralul Ciciagov... De acum dumnealui n-avea decât să sosească oricând poftea, cu toată suita, cu rescriptele și toate instrucțiunile țarului! El, generalul Kutuzov, i-o luase înainte și își încheiase toate socotelile. Îi va lăsa lui Ciciagov doar obscurul rol de a supraveghea retragerea trupelor ruse din Principatele Române. Un rol de administrator, cu totul nedemn de un amiral. Generalul mai luă o gură din Cotnarul alb, sec și licoros. Așeză paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ușa imobilului, împingând în fața lui un omuleț fără veston și cu capul descoperit. Era ministrul de poliție. Savary realiză imediat că șleahta lui Malet era înconjurată din toate părțile. Prinse curaj și țipă ascuțit: ― Împăratul e viu, generale! O să dai socoteală în fața Consiliului de război. ― Nu-l ascultați! E doar o diversiune. Aduceți trăsura! Repede! urlă Malet. Apoi scoase pistolul și trase în direcția ministrului de război, care continua să-i ordone să se predea. Se auzi un țipăt scurt, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ogorul prășit și răcoros, dar suntem În altul, bolohanii uscați și fierbinți și Înțepăcioși Îmi Înghimpă obrazul. - Acuma, tot o fugă! Să nu se-ntoarcă! - tot glasul Ilenei. Ne ridicăm, alergăm prin păpușoi. N-am timp să-i cer mamei socoteală că m-a trântit, că mi-a apăsat obrazul (meu, de copil mic și făr-de tată) În zgrunțurii uscați. - Se-ntoarce Rusu’! La pământ!!, strigă careva - nu-i Ileana. De astă dată, mă azvârlu singur, ca un om mare. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca să nu dau impresia că povestesc povești...), cum să nu lași În pace speranța - când, uneori numai ea te mai ține În viață?, ba chiar s-o ajuți să rămână neatinsă, Întreagă? Ba chiar s-o crești? La urma urmei, socoteala mea era simplă: dacă eu m-am Întors de la Arhanghelsk și de la Uhta - după ce, potrivit martorilor, murisem aici, pisti apa Nistrului, la Balta - de ce să nu se Întoarcă toți cei despre care nimeni nu spusese că ar fi murit...? Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fugă și să devină ultimul tuareg solitar. Și se afla acolo, și familia lui cu el, și aducea mulțumiri lui Alah de o mie și una de ori, căci în toți acei ani - atât de mulți încât le pierduse socoteala - în nici o noapte, acolo sus, în vârful dunei, singur, nu se căise de hotărârea luată. Lumea trăise între timp evenimente ciudate despre care îi ajungeau zvonuri foarte confuze aduse de rarii călători, și se bucura că nu le văzuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că va vedea, în sfârșit, ceea ce îi provoca spaima cu adevărat. Acolo, în picioare, la treizeci de metri depărtare, strângând mânerul takubei, lunga spadă înfiptă în pământ, Gacel Sayah, nobilul inmouchar din neamul Kel-Talgimus, îl aștepta, hotărât să-i ceară socoteală pentru faptele sale. La rândul lui, și-a luat spada și a înaintat foarte încet, semeț și demn, oprindu-se la cinci pași de el. — Metulem, metulem, a salutat, folosind expresia preferată a tuaregilor. N-a primit răspuns și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-mă guvernator absolut al unui teritoriu imens și am acceptat recunoscător. Dar ai dreptate, în fond, mi-e încă frică de el. Toți ne temem, pentru că ne culcăm cu certitudinea că într-o bună zi se va întoarce să ceară socoteală. Abdul întotdeauna se întoarce. — Unde e acum? — în deșert din nou. — în ce parte? — N-o să-ți spun niciodată. Targuí-ul îl privi fix, sever, și tonul vocii lui arăta că e pe deplin convins de ceea ce spune. Dacă vreau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu fidelitate după învățăturile lui Alah, proclamă egalitatea între sexe, iar femeile lor nu numai că nu și-au acoperit niciodată fața cu văl - spre deosebire de bărbați - dar se bucură de libertate absolută până în momentul când se mărită, fără să dea socoteală de faptele lor nici părinților, nici viitorului soț, pe care, în general, și-l aleg ele, în funcție de sentimentele lor. Erau vestite în deșert „petrecerile tinerilor necăsătoriți“ ale tuaregilor, acele ahal în care băieții și fetele se adunau seara să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
niciodată! Locotenentul Razman negă cu un gest, liniștindu-i, și se apropie de o hartă mare a regiunii fixată pe peretele hangarului. — Nu, spuse. Nu vreau să vă întoarceți în erg, ci să mă duceți la adevăratul „pământ pustiu“. Dacă socotelile mele sunt exacte, au ajuns deja în pustiu. Am putea ateriza acolo? Cei doi bărbați se priviră; era clar că nu le surâdea deloc propunerea. Aveți idee ce temperatură e în pustiul acela? — Bineînțeles, răspunse. Nisipul poate ajunge la optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știa. Acea mare era hotarul universului, și mugetul ei mânios - glasul lui Alah, care îl avertiza că depășise limita forțelor sale și a ceea ce El le îngăduia imohag-ilor din deșert și că se apropia clipa când va trebui să dea socoteală pentru neobrăzarea lui fără margini. „O să mori departe de meleagurile tale“, prezisese bătrâna Khaltoum, și nu reușea să-și închipuie nimic mai străin de meleagurile lui decât acea barieră urlătoare de spumă albă ce se înălța furioasă în fața ochilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Mirelo, erai leșinată. Tremurai, trepidai, iar Ticuță n-avea decât să se pună la mintea ta. La douăzeci și doi de ani ai lui, n-o fi avut nici el prea multă minte, măcar c-o fi avut el niște socoteli, dacă abia peste trei ani a catadicsit să se cunune cu tine. Îți secase sufletul așteptând, Mirelo, ai răsuflat ușurată să te vezi măritată. Cât de proastă, deh, te-ncurcaseși cu dracu’. Curvar de nu se poate Ticuță, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu toatele de atâția proști care se-nghesuiau la vot, dar nu s-ar fi lipsit nici ele de distracția asta, măcar că-i duminică, și-ar fi fost aiurea ca niște femei ca ele, cele mai multe fără soți care să le țină socoteala și să le aștepte acasă la oră fixă, să-și irosească timpul la coadă la urne. Cică ducă-se casa, mă piș, mă fut și mă mut, ne-om descurca noi cu ce luăm pă ea... Păi, cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fiare în fabrică și nici de roabă nu împingem pe mai știi ce șantier, la Canal ori la Casa Poporului. Păi, gardieni, deh, pușcăriași, nu-mi dau seama ce-o fi în căpățâna aia a ta, la care el, fă socoteala câți ani de aici încolo ne-ar mai trebui să ajungem ca orfanii ăștia retardați, fără familie, fără viitor, fără nici un Dumnezeu... Cum i s-a mai răsucit mintea sărmanului Milică, de nu-l mai recunoști. Ce poate să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimic, dacă nu i se școală, dă vina pe cine apucă și poate vrea și banii înapoi... Io unu’ nu pot să vă încurc. N-am nici un amestec în afacerea asta. Ai face bine să nu mă mai pui la socoteală... Observă cu oarecare întârziere ce scosese omul din buzunar. Un briceag, deh, pe care-l agita cu o mișcare sincopată din cot. Lama subțire, lungă de-o jumătate de palmă, se bălăngănea dându-se peste cap. După cum arăta briceagul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e vorba aia că la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a neamurilor Mirelei ca să se dea în stambă, da’ uite că tot răul spre bine: văicărelile lui au ajuns la urechile și la inima bătrânului. L-au sensibilizat, păi, cum dracu’, e și el amestecat în rahatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
față. Autobuzul traversa Oxford Circus. Janice va coborî la ultima stație, dacă intenția lor era să meargă la film. Toate cinematografele se aflau la capătul dinspre Picadilly Circus al străzii Regent. Am sunat clopoțelul și m-am ridicat, făcându-mi socoteala că, dacă aș coborî acum, aș putea să iau tot autobuzul ăsta și Înapoi, fără ca ea să mă observe. — O, cobori? Întrebă ea, ușor dezamăgită. Sper să ne mai Întâlnim. — Și eu. A fost o plăcere să vorbim. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a strecurat otrava În licoare. Sau În oțet. Sau În carnea de vânat? Dar fiecare face socoteala: s-au scurs treizeci și cinci de zile de la moartea lui Nizam. Acesta spusese „În mai puțin de patruzeci de zile”. Răzbunătorii săi sunt punctuali. Terken Hatun se află În tabăra regală, la o oră distanță de locul dramei. Spre ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
murdărie. Și azi de dimineață, anunța fălos că o să-l otrăvească pe Nero. Și-a băgat în cap că a fost rahatul lui Nero. Deci el îi poartă sâmbetele lui Nero și eu lui fiu-său. Așa că suntem chit, gata socoteala.” Am tăcut amândoi câteva clipe, după care el și-a amintit pentru ce ne aflam acolo. „Nu plănuisem noi să ne uităm la femei?” „Sigur că da.” „Atunci, de ce pierdem vremea cu trăncăneala?” Șezând pe smoala muiată de căldură, lungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nici în New York, dar în altă parte s-ar fi găsit o posibilitate și pentru noi. În mod sigur. N-ar fi trebuit decât să muncim.” Mama vorbise calm și mătușa o aproba, dând din cap. „Câteodată nu ne ies socotelile, nici măcar când muncim.” Asta fusese bunica. „Cine muncește nu moare de foame, în nici un caz”, a stăruit mama. „Eventual duce viața unei legume”, a intervenit tata. „Uită-te la noi. Aici. Ce suntem altceva, dacă nu legume? Toți, niște lăptuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de vreme ce nu stă În puterea noastră, mă refer la guvern, să evităm aceste reacții, cel puțin să le limităm la trei ore, după aceea nu va mai depinde de noi, vom avea de toate, lacrimi, disperare, ușurări abia disimulate, noi socoteli pentru viitor, Pare o idee bună, Da, dar numai pentru că nu avem alta mai bună. Prim-ministrul luă foaia de hârtie, Își trecu privirea peste ea fără să citească și spuse, Curios, prima literă a semnăturii ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
prosperității economice a Întreprinderilor, Întoarcerea morții ar trebui să fie, așa cum a și fost, motiv de bucurie și speranțe reînnoite pentru respectivele administrații. Odată trecut primul șoc provocat de citirea faimoasei scrisori la televiziune, administratorii Începură imediat să-și facă socoteli pentru viitor și vedeau că toate le ieșeau bine. Nu puține au fost sticlele de șampanie care s-au băut la miezul nopții pentru a sărbători nemaisperata revenire la normalitate, ceea ce, părând să constituie culmea indiferenței și a disprețului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de peretele alb. Atunci dădu la lumină moartea marea sa idee, De obicei se spune că nu există o primă oară fără o a doua, nici a doua fără a treia, și că a treia iese pentru că așa a fost socoteala lui dumnezeu 5, să vedem dacă e Într-adevăr așa cum se spune. Făcu gestul de expediere cu mâna dreaptă și scrisoarea returnată de două ori dispăru din nou. Nici două minute nu umblă pe afară. Se afla din nou acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
moartea, pe seama și riscul ei, a hotărât să-și suspende activitatea Începând din ziua de Întâi ianuarie a acestui an, nu i-a trecut prin capul ei gol ideea că un for superior din ierarhie ar putea să-i ceară socoteala asupra bizarei neghiobii, așa cum nu s-a gândit la probabilitatea extrem de mare că ideea sa pitorească cu scrisorile de culoare violetă ar putea fi văzută cu ochi răi de amintitul for sau de altul aflat și mai sus. Acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
paradoxal, exact În momentul În care nu-și mai Încape În piele de mulțumire că a descoperit că puterea de a dispune de viețile omenești Îi aparține, În cele din urmă, În exclusivitate, și că nu va trebui să dea socoteală nimănui, nici azi, nici niciodată, tocmai când fumurile gloriei amenință s-o amețească, nu reușește să evite acea cugetare temătoare a cuiva care, chiar pe punctul de a fi prins pe picior greșit, scăpase, În mod miraculos, În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
modifică vârsta, unde era scris cincizeci corectă și scrise patruzeci și nouă. Nu poți face asta, spuse coasa de la locul ei, S-a făcut, Vor fi consecințe, Una singură, Care, Moartea, În sfârșit, a violoncelistului blestemat care se distrează pe socoteala mea, Dar el, săracul, nu știe că trebuia să fie deja mort, Pentru mine e ca și cum ar ști, Oricum ar fi, nu ai puterea nici autoritatea de a modifica o fișă, Te Înșeli, am toate puterile și toată autoritatea, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]