28,739 matches
-
ai început la regiment de unde ai fost detașat aici, eu vin de la o altă unitate iar acolo viața nu era așa de dură sau dacă nu vrei să-mi vorbești despre tine cel putin spune-mi cum o duceau acei soldați ce își începeau viața militară vreau să-mi povestești ceva în noaptea asta nu te las așa ușor.“ Emil tăcu puțin adunandu-si gândurile, greierii se auzeau cântând prin iarbă în noaptea de vară, stelele străluceau frumos pe bolta cerească
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
armată, mi se părea toată acea perioadă de instrucție foarte grea, de nesuportat anul ce imi stătea în fața că un mileniu, iar la regiment unde eram recrut se făcea armata după carte totul regulamentar cu cadre militare foarte severe, cu soldați de ciclul doi ce aveau caractere dificile. Într-o noapte eram planton doi, m-a sculat soldatul ce fusese planton unu nici macar nu am apucat să-i privesc față, până să mă trezesc eu mai bine el sârmanul se și
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
în fața că un mileniu, iar la regiment unde eram recrut se făcea armata după carte totul regulamentar cu cadre militare foarte severe, cu soldați de ciclul doi ce aveau caractere dificile. Într-o noapte eram planton doi, m-a sculat soldatul ce fusese planton unu nici macar nu am apucat să-i privesc față, până să mă trezesc eu mai bine el sârmanul se și băgase în pat în speranța de a prinde puțin somn din orele cei mai rămâneau până dimineață
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
pentru a merge pe sectoare până la sosirea cadrelor, am inspectionat rastelul cu armament apoi bocancii de pe hol, pentru că se mai furau bocanci sau se completau cum se spunea în armată. Apoi m-am așezat la masa unde de obicei stătea soldatul ce era de planton, erau acolo pe masa diferite ziare era și o carte pe care un soldat o împrumutase de la bibliotecă unității era Winnetou volumul unu o citisem în adolescență m-am uitat puțin pe carte, apoi am dorit
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
se mai furau bocanci sau se completau cum se spunea în armată. Apoi m-am așezat la masa unde de obicei stătea soldatul ce era de planton, erau acolo pe masa diferite ziare era și o carte pe care un soldat o împrumutase de la bibliotecă unității era Winnetou volumul unu o citisem în adolescență m-am uitat puțin pe carte, apoi am dorit să aflu ultimele știri de prin ziare însă nu mă puteam concentra să citesc, eram stresat gândurile îmi
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
Winnetou volumul unu o citisem în adolescență m-am uitat puțin pe carte, apoi am dorit să aflu ultimele știri de prin ziare însă nu mă puteam concentra să citesc, eram stresat gândurile îmi fugeau mereu spre viața mea de soldat, mă întrebam cum o voi scoate la capat eram conștient că trebuia să-mi angrenez toate forțele ființei mele pentru a termina cu bine armata. Nu puteam înțelege pe atunci tot rostul a atâtor detalii ale vietii de armată, mai
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
singura zi din toată perioada mea la regiment în care am făcut și altceva în afară de sectoare, instrucție și săpat tranșee pentru obuzier în acele seri reci de toamnă. Într-o curte erau grămezi mari de porumb ne așezăm mai mulți soldați pe langă fiecare grămadă și sortam știuleții de porumb cei mai mari într-o parte cei mai mici în alta, apoi îi căram cu panerele în hambare diferite. Eram destul de trist îndeplineam mecanic acea muncă adâncit în mine însumi mai
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
langă fiecare grămadă și sortam știuleții de porumb cei mai mari într-o parte cei mai mici în alta, apoi îi căram cu panerele în hambare diferite. Eram destul de trist îndeplineam mecanic acea muncă adâncit în mine însumi mai toți soldații ce erau la muncă erau recruți, unii munceau tăcuți alții mai glumeau râzând, lângă mine era un soldat firaf ce nu contenea de vorbit ne povestea de toate mai spunea și unele glume însă nu puteam fi atent pierdeam mereu
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
tăcuți alții mai glumeau râzând, lângă mine era un soldat firaf ce nu contenea de vorbit ne povestea de toate mai spunea și unele glume însă nu puteam fi atent pierdeam mereu firul la ceea ce el spunea. În fața mea stătea soldatul Dumitru despre care știam că este din Galați și nimic mai mult unul din cei mulți că și mine îmbrăcat în haine verzi, însă de câteva ori i-am privit față și am rămas surprins de durerea imprimata pe fata
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
să înving acea stare apăsătoare ce o aveam. Deodată în timp ce eram cu capul în jos lângă grămadă de porumb am auzit un hohot de râs și un glas spunând: ,,Uitati-va ăla plânge.“ Am ridicat capul și în fața mea era soldatul Dumitru cu lacrimi în ochi ce i se prelingeau pe obraji încerca să-i oprească cu mâinile însă lacrimile îi curgeau tot mai multe, încerca să se șteargă la ochi cu o batistă apoi lua în grabă un paner cu
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
ce i se prelingeau pe obraji încerca să-i oprească cu mâinile însă lacrimile îi curgeau tot mai multe, încerca să se șteargă la ochi cu o batistă apoi lua în grabă un paner cu porumb și pleca spre hambare. Soldatul de lângă mine ce până atunci ne istorisise atâtea lucruri deodată se oprise tăcea și el, iar mai toți soldații așezați pe lângă alte grămezi începură să râdă iar sergenții angajați făceau glume pe seama bietului soldat Dumitru ce se pierduse pe langă
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
încerca să se șteargă la ochi cu o batistă apoi lua în grabă un paner cu porumb și pleca spre hambare. Soldatul de lângă mine ce până atunci ne istorisise atâtea lucruri deodată se oprise tăcea și el, iar mai toți soldații așezați pe lângă alte grămezi începură să râdă iar sergenții angajați făceau glume pe seama bietului soldat Dumitru ce se pierduse pe langă hambare. Bine este ca să plângem însă niciodată înaintea oamenilor ci în ascuns doar înaintea Bunului Dumnezeu apoi să ne
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
cu porumb și pleca spre hambare. Soldatul de lângă mine ce până atunci ne istorisise atâtea lucruri deodată se oprise tăcea și el, iar mai toți soldații așezați pe lângă alte grămezi începură să râdă iar sergenții angajați făceau glume pe seama bietului soldat Dumitru ce se pierduse pe langă hambare. Bine este ca să plângem însă niciodată înaintea oamenilor ci în ascuns doar înaintea Bunului Dumnezeu apoi să ne ridicăm dinaintea Să plini de puterea ce numai rugăciunea făcută în taină o poate da
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
pe langă hambare. Bine este ca să plângem însă niciodată înaintea oamenilor ci în ascuns doar înaintea Bunului Dumnezeu apoi să ne ridicăm dinaintea Să plini de puterea ce numai rugăciunea făcută în taină o poate da. Însă cred că pe soldatul Dumitru durerea cei venea în urmă acelui început dur al vieții de armată la rupt sufletește așa că a izbucnit în plâns în văzul tuturor. Atunci acolo m-am gandit ce ar fi dacă în seara asta prind un moment în
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
predat germană în anii în care limba germană era limba dușmanului și a știut să o predea astfel încât să înțelegem frumusețea limbii și a literaturii germane. N-a fost o treabă ușoară, normal, nu? Germana era limba dușmanului. Când vedeai soldatul german pe stradă, simțeai repulsie. Când vedeai revistele germane, aveai repulsie. Era normal, pentru că s-au purtat așa de urât! Unul dintre profesori era un tânăr subțire și simpatic, proaspăt absolvent al seminarului rabinic din Budapesta. A predat religia într-
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
voluntari din Banat și din Ardeal. Majoritatea tineretului german alegea SS, sub presiunea socială și politică. Germanul care nu se ducea în armata germană era rău văzut de colectivitatea germană, era efectiv condamnat. În al doilea rând, viitorul lui de soldat în armata germană era mult mai bun decât în armata română. Totul era mult mai bun: îmbrăcămintea, mâncarea, cazarea, pregătirea militară, armamentul. Numărul de morți și prizonieri din armata germană era mult mai mic decât cel din armata română, pentru că
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
mai prost organizați, mai prost dotați, mai prost conduși. Așa că germanul avea tot interesul să servească în SS, și nu în armata română. Naționalismul a jucat un rol, dar și interesul individual. Erau și îndoctrinați, dar nu sută la sută. Soldatul german din SS, când venea acasă în concediu, la Timișoara, venea la plimbare cu mine și-mi povestea cum a fost la Stalingrad; iar eu știam multe de la prietenii mei români și germani, care îmi povesteau altceva decât se scria
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
parte din personalul de supraveghere s-a purtat omenește cu noi. Mai cu seamă spre sfârșit, din vara lui ’44, când noi lucram la construcția de buncăre, în Timișoara, relația a devenit bună. În așa măsură încât, în iulie ’44, soldații români ne spuneau: „Prefaceți-vă că munciți. Noi vă păzim și o să vă anunțăm când vine cineva să vă vadă; n-o să fiți multă vreme robi aici”. Și noi întrebam: „De unde știți?” „În armată se vorbește...” Am avut un comandant
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
timp, o unitate de elită rusă de la Caransebeș s-a așezat pe renumitele Studebaker[7] și a venit la Timișoara. Eu i-am văzut pe stradă, ca toți tinerii. Am numărat camioanele, erau 52, în fiecare camion erau 15-20 de soldați și tot trupe de elită. Fiecare soldat cu mitralieră și fiecare camion, cu un tun antitanc după el. S-au oprit în Piața Libertății și ne-au întrebat: „Unde sunt nemții?” I-am dus în Fratelia, că acolo se băteau
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
Caransebeș s-a așezat pe renumitele Studebaker[7] și a venit la Timișoara. Eu i-am văzut pe stradă, ca toți tinerii. Am numărat camioanele, erau 52, în fiecare camion erau 15-20 de soldați și tot trupe de elită. Fiecare soldat cu mitralieră și fiecare camion, cu un tun antitanc după el. S-au oprit în Piața Libertății și ne-au întrebat: „Unde sunt nemții?” I-am dus în Fratelia, că acolo se băteau nemții. A început o bătălie care a
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
nu-nțelege absolut deloc cum de e singurul pirat de pe acea corabie , ce-și flutură semeață steagul neagru din care craniul cu un singur ochi, zâmbește înfiorător. Se trezește speriat . E tot în pădurice . Siluetele sumbre ale copacilor par niște soldați teutonici în lumina palidă a lunii rotunde. E deja noapte,își amintește de corabie,de marea cea albastră și-apoi ridică capul către cer : „ Îți mulțumesc ! ” (va urma ) Referință Bibliografică: VIATA LA PLUS INFINIT (4) / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
Avem un parc foarte frumos și aici, vizavi. Și mi-am zis: nu-mi vine să cred că sunt aici! Toate visele mele erau legate de Israel! Am vrut să trăiesc aici. E țara mea! Meseriile de bază sunt aici soldați și cântăreți. Tot al doilea evreu cântă ceva acolo, melodii sefarde și așkenaze și ce vrei tu, frumoase... unele splendide. Stă publicul acolo și cântă și cunoaște textul cântecelor. La Cezarea și la Herzliya este un amfiteatru și se dau
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
rând, toată lumea-l iubea, era crocodilul tatei. Adesea se enerva pe surorile lui și le alerga prin curte, iar unele veri le petrecea la bunici într-un sat îndepărtat unde-i plăcea să se joace cu verișorii lui de-a soldații. Cele trei surori îl iubeau nespus, el era mezinul, uneori tatăl le aducea de la bufet halviță, Dinu cu farmecul lui știa cum să obțină și partea surorilor lui mânjindu-se pe mâini fericit. -FRAGMENT- Referință Bibliografică: Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei- Capitolul
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
între ei. Cuvântul PRIVAT e Dumnezeul lor, adică e... gardul izolării! - Ai lucrat în diferite meserii; ce ne poți spune despre aceasta, cât de greu se câștigă o pâine ca emigrant? - În Australia nu există fenomenul emigrant decât în „perioada soldatului” din lagărul în care ai fost primit. Odată ieșit din „Hostel”, că așa se cheamă locul în care ești cazat și pregătit pentru Australia, nu mai ești diferit de restul cetățenilor. Toți suntem egali! Gunoierul și doctorul stau în parc
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
de mâine - fiindcă nu-s doar ale mele, ci ale tuturor copiilor Tăi de oriunde și de oricând. Întrețesută în povestea noastră e povestea Ta - de pe vremea când zăceai fără suflare încuiat în spatele pietrei lui Iosif, iar noi, ca niște soldați tropăind, Te păzeam. Amintește-ne Doamne că piatra se mișcă zilnic din noi - ca să nu rămânem ca niște soldați tropăind, care păzesc nimicul. DAR NU MI-AU SPUS În ziua când am decis să te întâlnesc mi s-a spus
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]