11,560 matches
-
ajutat să ridicăm bărcile și să le întoarcem cu chila[v]în sus, pentru înnoptare. A doua zi doream să o luăm de la capăt, dacă eram sănătoși și timpul ne permitea. Zilele de ceață nu erau așa dese, ca să ne sperie. Ne-am învățat cu ele, doar eram de-ai casei, cum s-ar zice. Înainte, aveam o busolă foarte utilă pe ceață, însă am pierdut-o pe fundul mării, alături de mai multe scule căzute în apă, din neatenție, pe o
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
apropia de ei Arapu’ săreau la el, îl mușcau și azvârleau din copite...Și Arapu’ zice că i-am fermecat cu nuiaua asta. -I-auzi! zâmbea mirat domnul Ștefănescu. Apoi a vorbit despre peripețiile lui din Țara Întunericului, când s-a speriat de monștri de acolo și când a stat de vorbă cum Domnul Iisus Hristos... -Ai stat de vorbă cu Domnul Iisus? s-a minunat, zâmbind, domnul Ștefănescu. -Daaa! a răspuns candid Tudorel. Știi ce mi-a spus? „Nu minți, Tudorele
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Tudorel despre copacii îmbrăcați în haine albe de mătase strălucitoare, cu centuri de clopoței...Apoi, cum au venit lupii în Valea Cucutei... -Lupii, măi! A tresărit domnul Ștefănescu. Erau mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-au speriat de ea bieții lupi, că au luat-o la fugă, văicărindu-se : aoleu, ne-ajunge nuiaua, ne-ajunge nuiaua! Să leșine de râs domnul și doamna Ștefănescu. -Însă, a continuat Tudorel, șeful lupilor nu s-a speriat de nuiaua mea
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
De s-au speriat de ea bieții lupi, că au luat-o la fugă, văicărindu-se : aoleu, ne-ajunge nuiaua, ne-ajunge nuiaua! Să leșine de râs domnul și doamna Ștefănescu. -Însă, a continuat Tudorel, șeful lupilor nu s-a speriat de nuiaua mea și s-a luat după mine. Eu nici nu știam că lupul se ține după mine pentru că nuiaua îl ținea la distanță. Cum încerca lupul să se apropie, cum îl lovea nuiaua mea fermecată. Cum se apropia
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
VĂZUT ÎNĂLȚÂDU-SE PE IISUS / CÂND ZBORUL IEȘISE DIN CÂNTEC / ȘI VIERS ÎN OUĂ CINTEZA A PUS / IAR MIELUL PAȘTE IARBA ÎN PÂNTEC. // PIEPĂNUL PĂDURII CERUL ÎL PERIE / ESTE O LUNĂ SRANIE ÎN APUS, / PE NIMENI ÎN SUFLET NU-L SPERIE / CÂND ÎNĂLȚÂNDU-SE L-AM VĂZUT PE IISUS". AL. FLORIN ȚENE (1942 - ), Născut în orașul Drăgășani, jud. Vâlcea, din părinți Ion și Ecaterina. În 1964 se căsătorește cu poeta Titina Nica-Țene. Are doi băieți: Florin, specialist în imagine de televiziune
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362420_a_363749]
-
pe niște derbedei înarmați.. A apărut și o frumoasă,care izbea și ea cu sete în nespălați.Scenele se derulau rapid,cu urlete,pocnete,icnete,țipete și vaiete.Gigi icnea și el:așa,mă!Dă-i!Hâ!..Silvica s-a speriat: -Liniștește-te,dragule,este doar film! Cu ochii injectați,domnul Gigi a urlat: -Nu vezi că ăștia transmit numai porcării? -Atunci,de ce mai privești?l-a întrebat nedumerită Silvica. -M-a făcut curios.Să văd cum îi termină gălbejitu pe nespălați.Că
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
nimic.Nervos,Gigi a zgâlțâit-o zdravăn pe Silvica Sforăielile încetară,dar fericirea lui Gigi nu dură mult,pentru că prinseră din nou amplitudine.Silvia a început să plângă,să geamă și să țipe în somn: -Nuuu!nu,nu! Gigi se sperie,dădu televizorul încet și o îmbrățișă:gata,gata,hai...liniștește-te! Silvia s-a trezit,suspinând: -Vai,Gigi,știi ce am visat? Că alergam printr-un labirint și a apărut unul de la televizine care striga:asta e,asta e!vinovată
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
publicat în Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016. GREȘEALA UNEI MAME E ziua spre sfârșite, curând se face seară Amurgul o găsește tot pe o piatră-afară Cu inima zdrobită și tare-nsângerată Cu lacrimi de căință, femeia-ndurerată. O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericită Fusese dimineața vioaie, în putere, Și peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la sfânta mănăstire Și în genunchi se roagă dar cade-n rătăcire
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
acel suflet de crin. - În rugă-ai pomenit că-ți dorești ... Citește mai mult GREȘEALA UNEI MAMEE ziua spre sfârșite, curând se face searăAmurgul o găsește tot pe o piatră-afarăCu inima zdrobită și tare-nsângeratăCu lacrimi de căință, femeia-ndurerată.O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericităFusese dimineața vioaie, în putere,Și peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la sfânta mănăstireși în genunchi se roagă dar cade-n rătăcireCăci printre vorbe
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
uitat aici în creierul munților! - rosti deodată cu un glas puternic. Tânărul se întrebă cu uimire de unde avea acest bătrân uitat de vremi atâta forță, căci vocea i se rostogoli ca un tunet și răsună în ecoul munților. - Nu te speria, fecior! Aceasta-i vocea Domnului ce rostește prin păcătoasa mea gură! Dar cu ce treburi ați venit la mine? - De parcă n-ai ști! - râse Preda cu subînțeles. - Numai Bunul Dumnezeu le știe pe toate! - Ți l-am adus pe tânărul
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
lua peste picior, vorbindu-i așa. Și pe deasupra, faptul că bătrânelul întorsese sania spre drumul de unde el abia venise, și gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții albi erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
și niciodată nu o va mai determina să-l ierte și să-l aducă din nou în sufletul său. Imaginea care a șocat-o la intrarea în cabinet persista în creierul său ca un coșmar, din filmele horror. Condurache se sperie și apropiindu-se de ea, o întrebă aproape șoptit: - Ce s-a întâmplat Getuța, pe cine ai pierdut? Ți-a decedat cineva din familie sau ce s-a întâmplat? Georgeta încă nu era capabilă să-i răspundă. Îi luă mâna
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
sugrume pe Ibrahim pașa, că prea era fălos. Asta, după un sfat de taină cu grăsuța Oana ot Barlad, unul Gabriel -beg Hysterios, alți doi răi sfetnici, Dg Bali din Roman, Edy Murphy, ș.a. În timpul acesta Suleyman dormea tun, de speria câinii din Stambul cu sforăitul său. În zadar doctorul Yakub îi făcuse două operații de sept. Hurem era din Bugeac și vorbea o limbă necunoscută, în care verbele nu se acordau, ci țipau singure, pe voci diferite. Se învârteau în jurul
POVESTIRI DIN CARTIERUL BLACK & WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362517_a_363846]
-
redresa, prin rugăciune, de a-și regăsi pacea și speranța, iar un firicel de iarbă îi poate din nou aduce surâsul pe buze: „Cu ce ne-a mai rămas fecund în noi/ Visăm mereu și năzuim, speranțe.../ Nu ne vor speria nici vânt, nici ploi/ În universul plin de discrepanțe.// Îmi limpezesc plină de dor, privirea/ În nesfârșirea cerului albastru/ Cu ruga sfântă de-a-mi păstra iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de gânduri ce m-apasă/ Caut
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
a ... IV. UN GÂNDĂCEL - SUFLET DE COPIL - (I - COPILUL DIN TINE) - VERSURI, de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 508 din 22 mai 2012. Un gândăcel Un gândăcel s-a furișat La mine în odaie, Că era ud, înfrigurat Și speriat de ploaie. L-am luat în mână - uite-așa! - Cu grijă și iubire Încep cu-o frunză-a-l înfășa ... Să simtă ocrotire. - Cât ești de mic! Te-ai rătăcit? Unde-i a ta mămică? De ce la mine ai venit
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
stai, stai cât poftești! Sau cât ploaia va ține ...) Te-nvăț să scrii și să citești Și să te joci cu mine. Nu fi ... Citește mai mult Un gândăcelUn gândăcel s-a furișatLa mine în odaie,Că era ud, înfriguratși speriat de ploaie.L-am luat în mână - uite-așa! -Cu grijă și iubireîncep cu-o frunză-a-l înfășa... Să simtă ocrotire.- Cât ești de mic! Te-ai rătăcit?Unde-i a ta mămică? De ce la mine ai venit?Ai
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
este foame-un pic Le și torn puțin lăptic, Iar când pofta au de joacă, A lor este casa toată. Când în jos și când în sus, Trag șoriceii de pluș, Dar de cel adevărat, Vă spun drept, s-au speriat. Acum așteaptă cuminți Până când mă spăl pe dinți, Ca apoi mai dăm o tură De-alergat prin bătătura. Rățuștele Două rate șugubețe Vor la scoala, să învețe! Bine dragelor, veniți, Vă învăț ca să citiți! Zice dascălul din sat Privindu-le
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
numai Bunul Dumnezeu mi-a trimis-o ca pe un înger. Venise și-n acea dimineață de 16 iulie 2014 și împreună i-am pregătit mamei gustarea. A mâncat mai puțin ca de obicei și respira foarte greu. M-am speriat, nu mai găseam ventolinul, eram de-a dreptul șocată. Am lipsit de lângă ea doar cât să duc ceștile la bucătărie. Când m-am întors nu mai respira deloc. Panicată am ieșit în stradă strigând că mama moare! Era ora 10
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
ei pe dracul sfârtec, Se-ncolacește-n el de ciudă, Se-nbolnăvește și de ciumă, Că n-are cum să ne despartă Și la cine să ne mai împartă, Se zvârcolește și-i iese zeamă, Șeful cheamă la a da seama... Dar, se sperie și el de Unire, De așa Horă-n Dumnezeire, Ce-alungă spriritele răzlețe, Ce dau contre cam șugubețe, Să-i mai destrame pe români, Să-i rupă-n alte bete teritorii? Să jecmănească ușor ei, răpitorii, Să mai sugă ce
HORA DACĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361050_a_362379]
-
AM BIRUIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mână de mână noi mergem cântând, plini de speranțe încinse, simțind în piepturi iubirea arzând chiar și-n dorințele stinse. Nu ne mai sperie nopțile reci cu a lor stranie brumă și cu-ale lor încâlcite poteci spre care viața ne-ndrumă. Atâta timp cât tu știi și eu cred că ne-ocrotește ursita, cu toată dragostea ce o posed am să-ți cutreier orbita. Am
AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361062_a_362391]
-
nu mă mai înspăimântă Chiar dacă dispare în ceață, Doar ecoul din saloane mai cuvântă, Cred venind din altă viață. S-a așezat comod într-o metaforă, Se pare că în istorie nu încape, Doar vântul ce suflă într-o anforă Sperie cerbul venit să se-adape. Drama lui e singura durere neînțeleasă de veacul care piere... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Îmi pare câmpia / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
viață întreagă pentru a ajunge unde am ajuns și i-am oferit acestei femei tot ceea ce va pierde - onoare, lux, casă, realizări spre a fi batjocorit și furat de un țigan? Ea, trezită brusc din beție și din somnul dulce, speriată de moarte, amuțise de spaimă. Bărbatul ei continuă să vorbească cu țiganul: - Pentru că v-am prins în fapt, nu aștept ca legea să-mi facă dreptate... mi-o voi face singur. Tu vei plăti în felul tău. Ești vinovat, dar
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
regretul faptei ei necugetate. Totul însă nu a durat decât o clipă: imaginea soției sale goale lângă un alt bărbat i-a întunecat vederea de ură. A trecut imediat cu cuțitul în dreptul țiganului care-și văzu în fața ochilor sfârșitul. Acesta speriat de moarte trecu la văicăreli, la plânsete și tânguieli, implorându-l să-l ierte: - Doamna mi-a tot făcut apropouri și cred că și farmece mi-a făcut, că eu nu mi-am dat seama ce se întâmplă cu mine
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
universalitatea principiului cauzalității este guvernat de legi obiective. Am inceput sa vad accelerarea trecerii timpului că pe o șansă de maturare hotărâtă a sămânței, a formării calității și a acțiunii vieții pe care simt că o trăiesc. Deci nu mă sperie și nu mă determina să caut un elixir al tinereții sau să dau fugă la gerontolog. Mai scârție, măi pâraie, dar vitalitatea lăuntrica se regenerează luând doar o scurtă ”pauză” de la reflexivitate și ea este cea care îți reda biodisponibilitatea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]