3,217 matches
-
mică, fără a se Întâmpla vreodată ca volocul norocos să fie scos „sărăc-sarac”, așa cum se lăuda Ochenoaia cu discreție și numai În familie. Era o diversitate piscicolă cu pești sălbatici, divers colorați și foarte sprinteni. Fără a ține seama de spinii amenințători ori de colțurile tăioase ale pietrelor, Va, alerga cu mare viteză și interes spre locul unde peștii umpleau gălețile, Încercând să Înoate În apa din ce În ce mai puțină iar deseori, cei mai viteji, reușind să se „elibereze” sărind pe iarba umedă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
deposedat de pușca sa de vânătoare (cea cu o mie de povești) de către „anticriștii cari o alungat boierii cei buni” meșterea din „sârmî oțălitî” câte un laț rotund și-l fixa de o rădăcină din găurile făcute În gardul de spini, de către animalele sălbatice și adesea norocul Îi surâdea. Din câte doi iepuri pe care „copchilu’” nu-i vedea decât sub formă de carne, bunica Ileana gătea două delicatese vânătorești cu care avea mare succes la toți mesenii, „borșu’ di iepuri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tacticoasă blana. La lumină, în plină zi, se gândea la Veterinara, dar noaptea o visa pe Ghazal. Gândul i se întorcea la nevastă-sa ca la un sâmbure ce ar fi urmat să-ncolțească în carnea lui, ca la un spin roșu de trandafir altoit. Și-o amintea fericită, în seara logodnei lor, apoi la maternitate, cu Armin Caryan. În vis, ajungea la înstrăinarea ce îi măcinase mult timp, înainte de fuga lui. Ultima oară când i se păruse că îl iubește
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lingă ea. După amiază, umbra malului din fată creștea amenințător și parcă i se făcea frică. De la rampă picura mirosul gunoaielor încinse. Prin iunie înfloreau mărăcinii. Buruiana avea o tulpină lemnoasă, verzuie. Făcea la cap o gogoașă roșie, plină de spini, care se umfla ca un cimpoi. Alături creșteau loboda și pelinul argintiu. Pe frunzele lui se oglindea nopțile luna știrbă a Cuțaridei. Pământul mișuna de gâze albastre, împodobite cu aripi străvezii. Fata tramvaistului cunoștea cărăbușul greoi de gunoi, care abia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de dragoste. Dădea-n bobi, punea argintu-lviu și-l trimitea pe șina tramvaiului ibovnicelor, pe mulți îi adusese înapoi la rostul lor. 324 Ba, câte o muiere înșelată, mai câinoasă, dacă nu-i ajutau acatistele date la biserică pentru îndepărtarea spinului de la inima bărbatului, la ea venea, c-o puică albă. Coana Marița o spinteca la miezul nopții și-i scotea mațele afară. Se zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căreia i se părea, poate fără să-și dea seama, că totul semăna prin exces la acea curte solemnă. Oricât de prințesă ar fi fost, ea avea Încă acea vanitate feminină, iar acest homme à femmes din Lauzun Își vârâse spinul În sângele princiar atât de mândru. Ea spune, vorbind despre Henriette a Angliei, ducesa de Orléans: „Nu aveam nici o Îndoială că putea nutri pentru ea acea curtenie... o simpatie pe care obișnuia să o Îndrepte spre multe femei”. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dormim pe acoperiș, unde puteam profita de răcoare pe timpul nopții de vară. Așadar acolo ne găseam când, către miezul nopții, doi lei enormi, atrași de mirosul cailor și al catârilor, veniră la ușa noastră și încercară să smulgă propteaua de spini care ne apăra animalele. Caii începuseră să necheze ca turbați, se azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mea la vreun personaj sau subiect literar. Era foarte sărac și uniforma lui decolorată de universitate degaja un miros ciudat, de praf și de eter, nu tocmai neplăcut. Avea maniere alese, o fire blândă, un scris de neuitat, tot numai spini și țepi (cum n-am mai văzut decât În scrisorile pe care le primeam, din păcate, uneori de la nebuni, Începând din anul de grație 1958) și deținea un fond nelimitat de povestiri obscene (cu care mă delecta sub rosa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ceva care plutea, aluneca, Îți scăpa, din nuanța albăstruie Întunecată a irisului, ce părea să păstreze Încă În el umbrele pe care le absorbise din fabuloșii codri seculari unde erau mai multe păsări decât tigri și mai multe roade decât spini, și unde, Într-o adâncime pestriță, se născuse mintea omenească; și, mai presus de toate, prima călătorie a unui nou-născut În următoarea dimensiune, raportul recent stabilit Între ochi și obiectul ce poarte fi atins, pe care băieții care fac carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deja scris. Nu cunosc, mărturisesc acum, când suflarea Morții este în ceafa mea, altă libertate decât a supușeniei și a ascultării față de Domnul zilelor tale. El te îngăduie și-ți lasă toate răzvrătirile, toate semețirile, toate rătăcirile, îți lasă toți spinii și toate biciuirile, durerile și disperările toate ție ți le priontinde, ți le scoate în cale, ți le lasă să le încerci tăria așteptând doar ca, într-un târziu, când toate încercate au fost, să revii împăcat la dragostea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile se Îndepărtară și ieși În sfîrșit din adăpostul lui, Îndurerat de nenumărații spini care Îl Înțepaseră, Își făgădui cu strășnicie să-și dedice cea mai mare parte a timpului camuflării celei mai strîmte dintre peșterile sale, astfel Încît nimănui să nu-i fie dat vreodată să o localizeze. Se apucă de treabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scoarță bătrână. 114 Cântecul străinătății ........................... Că măncatu-s de străini Ca iarba de boi bătrâni, 172 {EminescuOpVI 173} Și mîncatu-s de dușmani Ca iarba de bolovani, Și mîncatu-s de ai mei Ca iarba de mielușei; Căci mila străinului Ca și umbra spinului, Când vrei să te răcorești Mai tare te dogorești. .......................... De-aș trăi ca bradu-n munte N-aș ave necazuri multe, Da trăiesc ca piatra-n vale Tot cu lacrimi și cu jale. .......................... 115 Cântecul străinătății Jalnică străinătate, Mult ești fără
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de frumos De se pleca crengile-n jos. Da nu cânta mama cucului, 15 Ci mândruța smăului În valea nucului. " Frunzuliță busuioc, M-o scaldat mama-n apă de soc Să rămân fără noroc, M-o scaldat în apă de spini Să rămân pin străini, M-o scaldat în apă de iaz Să fiu în lume de necaz, M-o scaldat în apă de surcele Să trăiesc în lume cu jele". Și voinicu - o auzea, Inima i se rupea 229 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Unde-a fi când a-nsera Pe-a cui mână s-a culca? Culce-se pe-a cui a vrea Că eu nu-i mai trag grija. 301 De s-ar lua câți se țin N-ar mai fi frunză pe spin, De s-ar lua câți s-au dragi N-ar mai fi frunză pe fagi. 302 Cine trece ulița? Mândra, țucu-i gurița, Cu cârpa ca vișina, Mie-mi rupe inima. 303 Știu că dracu și-o văzut: Grădină fără cărări
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care, exact în acel moment, lăsa pe cineva la ușa ziarului, dar preferă să meargă pe jos. Curios, se simțea ușor, înseninat, ca și cum i s-ar fi extras dintr-un organ vital corpul străin care-l rodea puțin câte puțin, spinul din gât, cuiul din stomac, veninul de la ficat. Mâine toate cărțile din pachet vor fi puse pe masă, jocul de-a v-ați ascunselea se va termina, întrucât nu are nici cea mai mică îndoială că ministrul, în cazul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și-a deschis florile, răspândind un parfum amărui în jur. Din acel moment albinele au pus stăpânire pe copac. Zumzăitul lor se auzea de la depărtare. Numai acest lucru m-a făcut să stau departe de cuib. Mi se părea că spinii zarzărului și acele albinelor păzesc cu strășnicie cuibul care mă atrăgea zi de zi cu misterul lui. Zarzărul și-a scuturat podoaba de câtva timp și-am căutat un moment prielnic de a mă cățăra spre cuibul care se ascundea
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
De ce să ne deplasăm în cer ? Infernul e doar pe pământ. La nord - americani este vorba despre o febră a muncii, nu despre cult. Economia planificată e ca un ou de bibilică făcut de struț.. Orice coroană are și nevăzuți spini încorporați în ea. Cea mai sigură soluție de decuplare de la mizeriile realității este nebunia. La noi, în trei zile orice miracol se alterează. În exces, subtilitatea aneantizează. Norocul nostru e că miracolul nu poate fi prevăzut. Educă - ți gustul ! Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Gazetarul rămâne marele, ori măruntul istoric al clipei. Până când vom deveni îngeri, statul și legile vor fi indispensabile. Preludiul revoltei este dezastrul. Elita autentică ar trebui să fie conclavul celor buni, nu aroganța celor puțini. Orice coroană are și nevăzuți spini încorporați în ea. De înlănțuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Suferințele sunt neplăcute, dar mai adânci decât plăcerile. Împlinirea talentului depinde și de atitudinea inteligenței. De ce să ne mai deplasăm în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
obișnuit. Prin mica deschizătură din față, mai mulți bărbați ceva mai înalți, înșiruiți perfect, fără nici un fel de îmbrăcăminte, doar cu câte un șorț flexibil din piele subțire, aproape ca frunza de brusture, în fața sexului pentru a-l proteja de spini, se strecurau într-o liniște de mormânt spre ieșire. Împreună cu aceștia, ajutați de toți membri comunității cu putere de muncă, au săpat în peretele grotei timp de mai multe zile și nopți o gaură secretă, tocmai pentru a ieși neobservați
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în timp ce se căznea să apuce o ramură ceva mai mare însă ticsită cu flori de tei numai bune pentru ceai și care s-a rupt aterizând împreună pe o suprafață de teren presărată ici acolo cu prundiș, ici acolo cu spini. Ar fi evitat poate chiar și accidentul, cu patinele, care era cât pe ce să-l plătească cu propria-i viață. Mergând mai îndărăt, devenise pe neobservate istețul de aproximativ șase-șapte ani, cu patinele din picioare de sobă de fabricație
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
minunară, copiii mai tare. - Ei, și faunu‟ ceala cânta din fluier... - Așa, ca moș‟ Cârtiță, ciobanu‟ di la stână?! Îl întrerupseră copiii. Cârtiță avea faima de meșter la fluier, că, l-ar fi făcut și pe lup să joace prin spini, în loc să fure oaia. - Da, ca el!..., șî cânta așa de frumos, că făce‟ să joace, roată împrejurul lui o mulțime de drăcușori. Știț‟ voi ci sânt drăcușorii?! - Da, da! răspunseră toți într-un glas! Am văzut la Biserică pi păreț
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
marcase profund. Din acel moment, parcă ceva se rupsese în mine. Îmi năvăliră în minte momente și momente din întrevederile noastre. Și bune și rele. Începeam să cred încet, că moartea ei, care întorsese pe dos orășelul de pe Râul cu spini, era un fapt împlinit care mi se adresa parcă, numai și numai mie. Pentru mine, cazul era mai mult o posibilă mostră de autocunoaștere. De data aceasta, în ceea ce mă privea, Iozefina ieșea din acel con de umbră în care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mea, ce flori ar putea juca rolul preoților, al țârcovnicilor care cântau fermecător de frumos pe nas, bineînțeles -, dar n-am găsit nimic. Bujorul ni se părea un îngâmfat care-l supără pe Dumnezeu, trandafirul nu putea purta odăjdii din cauza spinilor, dumitrița părea prea bosumflată... Și cu praznicul a fost o poveste. Ce mănâncă o floare moartă? Științific, am hotărât că doar apa de izvor era singurul fel de bucate pentru praznic. Apa de la robinet puțea atât de mult a clor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]