3,335 matches
-
compromis de Eva, mărul rămâne totuși în topul celor mai sănătoase fructe. Miturile naționale, zămislite de-a lungul mileniilor, nu pot fi demolate la comandă. Creștinismul! Alături de artă, este poate cel mai viu fenomen moștenit de la romani. Epoca modernă a spulberat mitul frumuseții senine. Egiptenii și-au zăvorât zeii în piramide. Rămân aici. Nu mă țin pingelele până în paradis. Valorile noastre sunt, poate, așchii rămase de la zei. Cain și-a ucis fratele și a avut copii cu Eva, mama lui. Biblia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înecăm rapid în invidie și îi coborâm în derizoriu. Cel care a inventat primul pantof, a devenit geniu. Cel care l-a făcut pe al doilea a fost cizmar. Tribunalul Suprem al creatorilor de artă este Posteritatea. Până acolo se spulberă toate conjuncturile. Copleșitoare moștenire când ești fiu ori nepot de statuie. Orice artist caută o gubernie care să-l aplaude. Pentru aceleași merite, unii ajung pe soclu, alții la zid. Caracterul poate fi humusul marilor performanțe. O popularitate în călduri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt necondiționate. Iubirea - o altă sublimă dezordine. Don Juan - acest cascador al iubirii. Prea mulți oameni confundă iubirea cu dorința. Temperatura normală a iubirii este febra. Parcă și dulapurile sunt ceva mai lirice decât unii îndrăgostiți de astăzi. Iubirea adevărată spulberă toate condiționările. Jarul îndrăgostiților și al artiștilor seamănă cu cel al olarului. Trebuie multă artă ca lutul să nu crape, dar să nu rămână nici crud. Diplomații și îndrăgostiții abili știu că nu poți prinde păstrăv cu momeală de plevușcă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în plan filozofic. Socrate a fost, în acest sens, primul cobai. La bătrânețe, iubirea e ca banii. Dacă nu-i mai ai, nici nu vorbești despre ei.? Să fie iubirea doar autosugestie? Evident, iubirea de sine atinge ușor perfecțiunea.. Gelozia spulberă monotonia unei căsnicii. Bărbaților de vârsta a treia le fug ochii dupa cuvioasele fetițe de liceu. Înving în dragoste cei care au răbdare de cămilă. Femeile se îmbracă pentru prieteni și se dezbracă pentru amici. Iubirea e totul. Nu ratați
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îl dă depărtarea. Iubirea vascularizează creația. Iubirea și Bach ne-ar fi fost poate de ajuns. Dintr-o iubire poți pleca cu demnitatea în priviri sau în portmoneu. Și totuși Pământul rămâne un refugiu al iubirii. Epoca noastră vrea să spulbere mitul hegemoniei iubirii. Cadoul - un drum modernizat spre iubire. O mare iubire mai accesibilizează parcă absolutul. Iubirea - această pată de sublim a condiției umane. Când este moderată, gelozia condimentează iubirea. Iubirile împlinite se banalizează. Cele nefericite se pot metamorfoza în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o rastoarne. Un celebru claustrat regretă că a stat în închisoare pe banii clasei muncitoare. Politica îngroașă zi de zi oastea rătăciților. Dacă scoți broasca din gura șarpelui, acesta urlă că i-ai răpit libertatea deliciosului său ospăț. Libertatea va spulbera, probabil, toate cătușele moralei. Un principal ingredient al democrației incipiente este delirul. În politică, autocrația este sinucigașă. Aici lucrurile sunt clare. Deștepții suntem noi, iar paparudele - întotdeauna alți. Politica mizează pe virtuțile amneziei. Populismul este cea mai râncedă democrație. Rolul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îți crește o stâncă în spate. Amintirile sunt rădăcini, nu aripi. Tinerețea este vârsta visurilor, bătrânețea - a coșmarurilor. E dificilă tinerețea ? Nu-i nimic, scăpăm noi și de ea. Fac unii din bătrânețe o troiță. Alții o mlaștină. Fascinația clipei spulberă refuzul duratei. Unii se apucă să comită literatură târziu, aproape de ora închiderii. Bătrânețea își pune speranțele în uităciuni și în iertăciuni. Tinerețea vine cu explozia proiectelor, maturitatea cu selecția lor. Iar bătrânețea le demonstrează inutilitatea. Timpul poate fi înnobilat, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de cocleală. Să încerce cineva să aducă vorba despre război în fața lui! Aruncă cu cheia franceză în el. A fost în iad cu adevărat. A supraviețuit, pentru că avea o credință, un ideal, o speanță, care la întoarcere i s-au spulberat pe rând. Poate că și Matei, bărbatul acestei femei, înainte de a părăsi această lume a trecut printr-un iad asemănător și tocmai de aceea nu mai dorea să comunice cu nimeni și nici să povestească nimănui nimic. Cui ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sfoară de atâtea ori de iscusitul erou al lui Ion Creangă, s-a recalificat și, pentru a obține un randament mai mare, umblă cu "Drujba". Zgomotul surd al roților ce trec ritmic peste macaz, șuieratul monoton și permanent al aerului spulberat de pătrunderea violentă și în viteză a trenului, gândul la nepoțica care abia s-a născut și la bucuria celor de acasă, liniștea relativă ce se instalase în compartiment și nu în ultimul rând, oboseala fizică, făcu ca pleoapele să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cinci secunde, cel mult zece până la contact și totul se va termina. Nu va rămâne din el, decât câteva fire de praf împrăștiate în infinit, definitiv și pentru totdeauna. Păcat că niciodată și nimeni nu va afla cum a fost spulberat. Pentru a muri ca un creștin, voia să-și facă semnul crucii, dar cu ce? Mâinile nu voiau să apară, în timp ce obiectul odios, care venea direct spre el, semăna cu o ghiulea uriașă, trimisă de un agresor interplanetar, cu scopul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
drum lung până să se ascundă după orizont. Acum însă, pe lângă întuneric, se făcuse și frig. La fiecare câteva secunde, o altă rafală de vânt, mai puternică decât precedenta, după ce se lovea de zidurile din jur și își schimba direcția, spulbera fulgii răzleți, antrenându-i într-un fel de mișcare dezordonată, ca apoi să se oprească în cine știe ce cotlon. Deși vremea se schimba în rău văzând cu ochii, pietonii, mai mulți ca de obicei, mișunau de colo-colo îngrijorați și atenți să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
școli și sub acoperișul dispensarului din comună, s-au pus bazele prieteniei dintre cele trei familii, care a durat peste douăzeci și trei de ani, adică până la sfârșitul lui noiembrie 1985, după care, numai în câteva săptămâni, totul s-a spulberat. Suntem în 2008, gândi Bidaru. S-au mai scurs încă douăzeci și trei de ani de la trecerea lui în lumea celor drepți. Fericirea familiei Gârleanu ar fi continuat și astăzi dacă... Dacă în după amiaza acelei nenorocite zile de sfârșit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de clopote de groază. De când mintea omului era minte se știa că numai o amenințare rea, ridica așa lume în picioare, făcând-o să se sbată cu clopote cu tot! Groaza și spaima pluteau în aer. Toate îndoielile... neutralitatea... se spulberaseră. Strigătul „Război“ răsuna peste tot pământul țării. Clopotele au fost primele care au vestit mobilizarea generală, a celor chemați la ospățul morții. De jur împrejur, și din satele apropiate din ținuturile Fălciului și Tutovei, ca un zvon, dangătele se întâlneau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anton continua să povestească.... - Am văzut de aproape cum Osman Pașa, cu întreg statul său major, s-a predat generalului Cerchez și armatei române, nu rușilor!.. Acolo... la Smârdan, chiar în ultima zi de război, frate-miu Alexandru a căzut spulberat de un obuz... murmura cu voce joasă Anton.. în ceardac se așternu o tăcere ca în fața unui mormânt deschis... Nici bătrânul Toma, dar mai cu seamă Anton n-ar fi vrut să aducă vorba despre Alexandru, era cel mai mic
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se clătină... În lăstăriș se lăsă o tăcere dureroasă, grea, ca de cimitir... o tăcere în care se auzeau lacrimile curgând... Pădurarul, vânătorul neînfricat plângea... Pentru prima dată plângea pentru că ucisese. Un vânt subțire sufla dinspre răsărit drept în față, spulberând zăpada. O liniște dureroasă plutea în jur... o liniște care înfiora. Deodată, un scâncet ca de copil se auzi, și din lăstăriș se ivi un pui de lup, poate, de 1-2 săptămâni, sur-argintiu, se rostogolea prin zăpadă, vrând să meargă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu de jur-împrejur liniștea rece, auzindu-se doar suflul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze, se trezesc de sub pânza de zăpadă spulberată de vânt, stârnit nebunește de ăuitul lui. Se făcu din nou liniște, o liniște grea... apăsătoare, de așteptare... ca și când cineva și-ar trage sufletul. Apoi, pe neașteptate, zăpada fu iar spulberată. Ăuitul părea a fi a unui lup singuratic. Prin
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urlet, mai tânguitor și mai prelung frânse tăcerea codrului sfâșiind de jale, parcă, sufletul lumii. - Doi! ..zise boierul, abia șoptit, către pădurar. - Ș-o găsit perechea... murmură Anton. Din copaci, în tăcere, cădeau frunze uscate de pe crengile sure de promoroacă, spulberate de vânt cu sclipiri în razele lunii. Dar, liniștea codrului fu frântă de un alt urlet, parcă altfel ca celelalte... - Trei... numără moșierul, tot mai înfricoșat, și fără să vrea își încleștă mâna pe patul armei. - Sunt în haită! murmură
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de om. - Ți‟i teamă, cucoani?!.. Îl întrebă calm Anton, simțindu-i frica din piept. - Da, Antoane... de ce să te mint! Pădurarul surâse, cu o liniște dezarmantă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul le spulbera în ochi zăpada. Dar prădătorii nu se grăbeau... urlau, urlau chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii și tactici, pe care animalul le folosește cu inteligența aproape rațională în lupta pentru supraviețuire. De multe ori
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fos grea... - Băiete!... exclamă Anton oftând cu cerbul de gât; continuând în gând... „Croiește-ți de-acum, singur soarta!“. Iar lacrimile i se opriră în gât și altceva nu mai adăugă, de parcă tot ce voise să spună s-ar fi spulberat după acel singur cuvânt, și-l lăsă liber să plece. Pădurarul, fără îndoială că s-a gândit la primejdiile ce-l așteptau în codri. Anuca, oare, ce mai putea face!.. În pădure Nică putea să-și piarda viața, și ea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poată articula nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate toate doar de intrigi bine țesute și de mister, ce au puterea de a schimba în întregime fața lucrurilor, dar care, în cele din urmă, ajung să se spulbere în cele patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]