3,317 matches
-
niciodată de ce-mi mai căuta compania, chiar și pe când aveam șase ani, vârstă la care șarmul inocenței pruncului se cam risipește. Venea pur și simplu la mama și-i zicea, zâmbind ninetist Doamne, cum mai zâmbea Nineta, parcă era stăpâna unui imperiu condamnat la fericire eternă! să mă împrumute pentru câteva ceasuri. Și mama, întrebându-mă din ochi, își dădea acordul, bucuroasă că poate merge să facă piața fără să mă aibă ca povară suplimentară, dar îi repeta de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe care o porți scumpei tale te-a aruncat în acest coșmar... Dar fata, aud altă voce, era la cârma bărcii sau aceasta plutea după pofta valurilor? Dacă nu era la cârmă, atunci înseamnă că avem o problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu a preluat frâiele destinului nărăvaș, pentru că, dacă-l lași fără zăbală, destinul își poate face rău de cap. Vorbește cu fata și zi-i să pună șaua pe destin, să nu lase hățurile în mâna altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Luminăția Voastră, și ce fel de lesă voi purta? Una împodobită cu smaralde, cu safir, rubine sau chihlimbar? Și când voi fi slobozită din prețioasa lesă, cine-mi va semna biletul de voie, Șeicimea Voastră sau prima soție a Ta, Stăpâne Atotputernic? Și câți detectivi voi avea pe urme? Și câți plozi arăbești va trebui să-ți torn? Și câte ore pe zi va trebui să le citesc pruncilor din Coran? Dar cu Biblia mea ce voi face? Și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
idee. Căci atunci când spusese că avea câteva lucruri de făcut, „lucruri“ nu era ceva vag, ci un concept Întronat și triumfant pentru care mintea ei era foaierul luminat și o mulțime murmurândă și aprobatoare. Totul se potrivea, așa că se simți stăpână pe situație și Începu să calculeze cât spațiu or să-i acorde acolo În Londra. Nu fusese niciodată până acum pe prima pagină a ziarului. Mai erau conferința pentru dezarmare și arestarea unui membru al Camerei Lorzilor pentru delapidare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În față pentru a se echilibra și atinse fața doctorului. Acesta nu se mișcă și, deși fața Îi era caldă, ea Îi putu simți sângele scorțos și uscat În jurul gurii ca pielea veche. Țipă o dată și apoi rămase tăcută și stăpână pe sine. Căută chibriturile și aprinse o făclie. Dar mâna Îi tremura. Nervii Îi cedau sub povara responsabilităților pe care le avea, chiar dacă n-o lăsaseră de tot. I se părea că, Începând cu o săptămână În urmă, fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ascundă după pianul care se Întindea ca o platformă lustruită Între ei. Era mică și cenușie, Îmbrăcată modern, dar hainele nu i se potriveau. Îi amintea lui Myatt de o cameristă vârstnică, care poartă rochiile de care s-a lipsit stăpâna. Sub braț avea un maldăr de cusături și șopti un bun venit de acolo de unde era, fără a se aventura mai În față, pe podeaua scăldată de soare. — Spune, Emma, Întrebă domnul Stein, ai primit vreo veste de la soțul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lucruri proaspăt spălate și frumos așezate. Toate cele erau la locul lor... Am lăsat bagajul la ușă, cu gând că îl voi desface la întoarcerea de la izvor. Între timp, lumina din jur s-a împuținat. Răcoarea serii încă nu devenise stăpână. Așa că, gol până la brâu și cu prosopul în mână, am pornit grăbit către prietenul meu cu undă susurată. Izvorul din vale. Calea era presărată cu frunzele încărcate de culorile toamnei... Acestea, ne mai putând duce în spate atâta “bogăție”, își
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
le moștenise din familie, în ale moralei și amorului; hotărarea fermă de a fi, oricând și pretutindeni, ea însăși, o carecterizau de minune. Minunea asta, însă, o costa mult, din viață. De la un timp, aproape că nu mai putea fi stăpână pe sine. Totuși, nu se desconspira. Era hotărâtă să meargă până la capăt. Dacă așa-mi este firea, așa am să rămân până la final. Orice mi-ar scoate viața dinainte. Avea un traseu frumos, apetisant, pe calea de către și de la servici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic să-i conteste atotputernicia. Fata, întinsă în hamacul ei, înfuleca banane și dormita căzută în letargie. El, trântit în pat, citea și citea timp de ore, zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
uimea cu ce grijă îi îndesa plapuma la spate ca să nu răcească. Acum lucrurile s-au complicat. Haine de firmă cunoscută, mașini bengoase, gazon și concedii prin locuri exotice. Cînd au venit la mine, un soi de răutate a pus stăpîne pe mine. M-ați impresionat la aeroport. Turtureilor, cred că ați transformat casa în "cuibușor de nebunii". Da' de unde, sare Ilona ca friptă. Adică cum? A venit cu o durere de șale groaznică. I-am făcut frecții, i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Deși devenise majoră de curînd, Raluca nu a rămas niciodată singură acasă peste noapte. Întotdeauna părinții aveau grijă să nu se întîmple acest lucru și fata se obișnuise să nu fie singură noaptea. Acum, de Sfînta Maria Mică, va rămîne stăpînă vreme de trei zile și trei nopți. Casa în care trăiau părinții și Raluca era situată pe un deal plantat cu vie, la vreo trei kilometri de un sat pîrlit cu nume hazliu de Voinicii de Sus. Nici vorbă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
misiune e legată direct de a ta — Trebuie să fie la mijloc o farsă. Cunosc personajul, Își asumă toate păcatele omenirii pentru că a rîvnit la bogăția și fala lui Pillat. Spune că e Isus Christos. Simțea că nu nud e stăpînă pe judecata ei; cu cît Încerca să se conecteze la sistemul lui de gîndire se pomenea absorbită Într-un spațiu complementar care capta realul potențîndu-l. — Trebuie să-l văd neapărat. Dar nu mai e aici. A dispărut de două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oricum e mai bine decât să-și cresteze brațele cu lama. Se petrec totuși mici drame pe insulă, continuă Bruno cu o voce Înduioșată. Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu dintr-odată. Acum părea senin, aproape extatic. Michel se uită la ceas, apoi privi În jur. Muribunda nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al palmei. Plin de evlavie, l-am atins cu buzele. Fusese o femeie frumoasă. Acum era distinsă. Mă întrebă de ai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
linii într-o schiță, continuă Goilav. Mai bine ca oricare a pictat efemerida asta Franz Hals; înfățișarea bărbaților săi arată evenimente, în timp ce pe fața femeilor el n-a surprins decît instincte. În plăcuta intimitate pe care o lăsase în urmă stăpîna locului, am început să abordăm subiecte din cele mai amabile. Pictorul extrase din bufet o sticlă înfundată, împreună cu două căni de lut. În timp ce țineam cățuile sub nas, buchetul băuturii se răspîndi în toată încăperea. - Cotnariul pare, între vinuri, un Shakespeare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pregătit îndelung; există chiar și o mânăstire, care se numește abația Zwettl, dar pe care domnul Witkowski n‑o va vizita fiindcă nu poți impune așa ceva unui mare mutilat de război. Duminica viața de la oraș se liniștește și tihna devine stăpână. Tatăl și fiul mănâncă un șnițel gustos cu salată de castraveți și beau câte o bere. Se află într‑o cârciumă autentică de țară. Tata face deja ochi dulci unei brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i se strecoară sub fustița de tenis unde încep un fel de muncă de răscolire. Toți ceilalți trebuie să plece, doar Hans să rămână, asta spun gândăceii, iar Sophie spune și ea îndată același lucru. În casa ei ea e stăpână și poate să hotărască cine pleacă și cine rămâne. Spune deschis chestia asta. Reacțiile sunt împărțite, dar nici una nu e bună în afară de cea a lui Hans. Anna simte o durere, dar momentan nu se poate exprima decât în scris, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și simplu, spera să n-o găsească în atelier ! Convins sau chiar informat că doamna Hariga vine de obicei după-amiază, încerca s-o reîntâlnească pe frumoasa ei asistentă. O găsi, într-adevăr, dar la o cafea, față în față cu stăpâna atelierului. Folosise prilejul pentru a relata ultima convorbire avută la spital cu prietenul lor, Poetul. Vestea o zdruncină imediat : se ridicase, nu-și mai afla locul, muta mereu ceașca de cafea, stingea aprindea stingea țigări, începuse brusc să se pieptene
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-se mai întâi pe sine. Ehei, Hitler a fost un dulce copil, ucigând milioane de oameni, pe simplul considerent că nu făceau parte din așa-zisa „rasă superioară". Dar măcar el avea un țel bine determinat: să propulseze Germania ca stăpână a lumii. Pe timp de pace, în România noastră (cândva frumoasă și bogată) - un om, un singur om, se crede Dumnezeu și se joacă, așa cum se joacă singuri doar cu jucăriile lor, oligofrenii și autiștii, cu destinele românilor. Au lumea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces la înghețata de vanilie. Elevii sunt introduși la examen în ordine alfabetică. Oriunde te uiți sunt dispuse strategic platouri cu bunătăți și sticle de toate formele și culorile. Totul decurge bine. Părinții stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întreruperea medicamentației o năruise interior. El motivase că nu avusese habar de trecutul ei psihiatric - de aceea o bătuse la cap să nu mai ia tranchilizantele alea blestemate, ca niște bobițe de mazăre. Ce sens avea ca o femeie voluntară, stăpână pe ea, să se îndoape cu chimicale? Capul i se lăsă încet-încet în față, gândurile prinseră să i se învălmășească - adormi cu fruntea pe tastatură. L XLII În ianuarie Sabina a ieșit din spital. Se simțea mult mai bine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trăiască eurobingoshow! Și țipătul bingomanului înjunghie pădurea de la un capăt la altul. Coada lui Chilot căzuse spre Orientul Mijlociu; chipul său oglindea tristețea lumii. Da’ ce-ai, băiatule? Stăpâne, stăpâne mai cheamă-ți un câne! Ce tot spui tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de mâne! Și ce-i cu asta, băiețel flocos? Dacă află managerul Ungureanu sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul. Fără greș, fecioru’ tatii; săraci ca văzduhul, ca gheața, ca piatra cubică...Așa să trăiești stăpâne întru mulți ani sănătoși cu bucurie și la mai mare că, uite, după gura aia de metrou e tocmai blocul pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum!!) Mai lucid, dobermanul sări, îl înșfăcă de un crac și-l zdrumică la pământ; apucase să fredoneze doar un condac și-un irmos...Pe-aici stăpâne, vino să ne amestecăm printre porci, căci Prefectul avea, pasămite, vreo zece turme de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau de la cotețul din spatele blocului. Deci cei doi nu mai stătură pe gânduri: se îmbulziră cu rozătoarele și străbătură nedibuiți până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]