4,267 matches
-
am zvârlit cu toată forța într-un stâlp de beton. Trecea un camion și nu s-a auzit mai nimic, zgomotul când s-a spart a fost mai slab decât susurul bășicuțelor în pahar cu o zi mai înainte. Îmi stăruia în minte ce-mi spusese cândva un prieten. Discutasem despre limba română, iar el zisese: „Ce fel de limbă mai e și asta în care nu există nici un cuvânt pentru cadavrul unui înecat?“1. După amenințarea rostită de băutorul de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Chiar așa a și fost: la prima revedere cu mama, mi-am amintit pe loc de visul avut și n-am vrut s-o sărut pe obraz. Dar mama își întinde ca de obicei obrazul spre mine, nebănuind nimic, și stăruie s-o sărut. Iar eu mă supun simțind cum mă cuprinde pe dinăuntru frigul. Asta se întâmplase la câteva săptămâni după visul cu răzorul de pietriș alb. Dar mai înainte, chiar în dimineața de după ce visasem, mai fusese ceva: mă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și ubicuu. Portretul dictatorului, etalat de zeci de mii de ori în toată țara, își întărea efectul prin ascultarea bolborosirii continue a glasului său. Transmiterea ore în șir prin radio și televiziune a discursurilor sale urmărea ca acest glas să stăruie în aer, zi de zi, ca o instanță de control. Glasul le era cunoscut tuturor celor din țară la fel ca și foșnetul vântului ori al ploii ce cade. Inflexiunile sale, gesticulația însoțindu-i discursurile erau tot atât de știute de toți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
reprezentant al studenților români din Geneva, cu ocazia vizitei unei înalte fețe bisericești. În ciuda eforturilor sincere și evidente venite din partea tinerei ambasadoare de a schimba spiritul locului, un aer greu de viespar comunist și de microfoane AGFA ascunse în farfurie stăruie în aer. Aici Războiul Rece parcă nu a luat sfârșit. Nu mai lipsește decât să apară în cadrul ferestrei James Bond în misiune cu pistolul său cu amortizor. Pe perete, într-un colț, un magnific tablou ce reprezintă o mahala bucureșteană
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să apară un fragment din recentul dumneavoastră roman, Vlăstarul cuvântului, vă rog să ne vorbiți despre semnificația acestei opere. Ce exprimă ea și în ce măsură vă exprimă? I.M. Este povestea unui tânăr de condiție umilă, recuperat prin educație, dar în care stăruie instincte vindicative. Cartea vorbește și despe sterilitatea sentimentelor egocentrice de culpabilitate și autopedepsire, care nu sunt decât o altă formă de opresiune distructivă. Este o carte despre remușcare și reconciliere, despre tentativa de a răscumpăra trecutul. (Interviu reprodus din revista
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ale secretarului său general, concepem conștiința ca un factor activ, o forță creatoare, revoluționară, ca pe o nevoie vitală, ca pe o propulsare spre viitorul cel mai bun, mai fericit.“ („Trepte spre viitor“, Scînteia, 26 august 1989) ALMĂȘANU Virgil „Îmi stăruie în minte îndemnul pe care, în vara acestui an, cu prilejul vizitei la expoziția ce încununa prima ediție a festivalului național «Cântarea României», tovarășul Nicolae Ceaușescu îl adresa creatorilor. Este un îndemn de mare actualitate spre realizarea unor lucrări de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
au fost tipărite în două albume speciale, fiind difuzate în întreaga țară. Ținem să arătăm cu satisfacție că aceste cântece și imnuri au fost apreciate ca valoroase de către Conducerea Partidului nostru. Aceasta ne onorează, obligându-ne în același timp să stăruim în direcția îmbunătățirii nivelului calitativ al cântecului nostru de mase.“ (Muzica, martie 1973) „Consacrând adevărul că valorile materiale și spirituale se confirmă nu în afara vieții și activității creatoare a maselor, ci dimpotrivă, în contact nemijlocit cu geniul demiurgic al poporului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
toți sunt de acelaș sânge, de aceeași origine, de acelaș nume: daci sunt și unii și ceilalți“, Mihai, la rândul său, a desfășurat în Transilvania o politică în al cărei filigran se descifrează conturul său de principe român. S-a stăruit, pentru a se releva această realitate, asupra măsurilor luate în favoarea iobagilor români și a preoților români. Pentru cei dintâi, Mihai a solicitat dreptul de a-și paște vitele „în locurile libere și în hotarul necultivat“ ale satelor maghiare și săsești
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Ddieu, în rugaciuni șî în cântări bisericesci; a o duce la Biserica in tote dîlele șî cu deosebire Sâmbăta sera șî în presera Serbatoriloru la rugaciunile de sera, șî Dumineca la slujba dumnidieiască, precum șî în dilele de Serbatori; a stărui, ca copiii în Biserica sa stea evlavioși; - a propune invetiaturile scolare amesuratu Instructiunei din 17 Septembre 1862. Nr. sc. 45.; i se opresce lui a ceti cârți șî scrieri periodice seu Jurnale, care ca primejdiose seu însemnatu prin porunca bisericesca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lui Dumitru Dascălu ca niște dificultăți inerente pentru acele timpuri, care l-au îndârjit, i au sporit puterea voinței, l-au călit pentru marile bătălii cu obstacolele vieții și ale activității profesionale. Acum, în prag de senectute, o întrebare îi stăruie în minte: dacă în adolescență s-ar fi bucurat de condițiile bune și foarte bune, pe care le au elevii interni de astăzi, personalitatea lui ar fi dobândit, oare, o altă alcătuire? Este întrebarea la care el nu poate răspunde
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dascălu se îndreaptă spre apus, când proiectele de viitor nu se mai justifică, gândurile i se învălmășesc într-un amestec de idei și trăiri încețoșate. O speranță luminoasă, ca un răsărit de soare după mai multe zile mohorâte, îi mai stăruie în minte. Că școala românească își va redobândi prestigiul și prețuirea cuvenite în societatea contemporană. Dăscălița Drumul până la școala din cătunul de peste deal nu măsoară mulți kilometri. Or fi vreo trei, poate ceva mai mult sau mai puțin, însă e
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fost dat uitării. Dacă este adevărată aserțiunea că totul se uită, înseamnă că trebuie să persevereze în dorința sa de a lăsa în urmă ceva ce rezistă veșniciei: câteva cărți care să-i poarte numele. Sancțiunea Două întrebări obsedante îi stăruie în minte și nu le poate îndepărta, ca pe niște muște ce țin cu orice preț să-i intre în ochi. A greșit cu adevărat? Și dacă a greșit, când și unde s-a produs aceasta? Dumitru Dascălu își analizează
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și memoria bună l-au ajutat să se remarce printre colegii de clasă și să fie bine văzut de învățătorii care îi călăuzeau pașii pe fascinantul dar anevoioisul drum al învățăturii. Tot primii lui dascăli au fost aceia care au stăruit pe lângă părinții lui să-l dea la liceu sau la școala normală. Să porți un copil la o școală secundară timp de opt ani, să-i asiguri strictul necesar și în același timp să căsătorești fete și băieți cărora le-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
orice act și în orice atitudine, cât de verosimile și de logice ar părea, eroarea pe care ar închide-o sau ar disimula-o, fie că eroarea aceasta ar fi aiurea, în actele sau spusele altora, fie că ea ar stărui în mine însumi. O cred cel puțin... (Nu sunt însă oare prea prezumțios?) O cred, pentru că, atât cât pot să-mi dau seama din ce am văzut petrecându-se în mine, tot timpul cât am stat plecat peste sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
frumusețe nu atinge decât sufletele pe care ea le-a ales". Les âmes qu'elle a choisies... Astfel Iașul nici nu trebuie privit de aproape, decât în anume părți ale sale, în anume locuri, în anume puncte... Străinul care ar stărui să pătrundă prea adânc în intimitatea vieții lui, ar rămâne uimit de câtă mizerie și abjecțiune poate cineva întâlni acolo. * Deși copil, am înțeles și gustat de îndată frumusețile vechei capitale a Moldovei. Cu unele rezerve totuși. Ca de pildă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
indulgent, sau dând expresiv din cap. Acum sunt însă dator să merg înainte; n-aș mai putea face altfel, chiar dac-aș fi încredințat că, la un moment dat, voi rămâne singur. (Nu cumva, înfiptă în inconștientul meu, ipoteza aceasta stăruie de demult, ca o dorință tulbure, ca o aspirație vagă și nemărturisită? Singur! Singur cu mine însumi. Cu cel care am fost odată. Cu fantoma lui. Ce frumoasă și neașteptată aventură!)." Aprehenziunea mea de atunci a trecut. Motivele care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tot așa cum unii oameni se văd mereu prigoniți de soartă, nu pentru c-ar fi nevrednici sau răi (uneori tocmai pentru că nu sunt...), ci pentru că ori de câte ori întreprind un lucru, intervine câte ceva neprevăzut, câte un obstacol care-i împiedecă de a stărui în ceea ce au întreprins și care le taie avântul. Iașul e un asemenea oraș nefericit. Având tot ce i-ar fi putut asigura o viață prosperă și o glorie durabilă, poziția sa centrală între Carpați, Nistru și Dunăre, importanța strategică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au. E adevărat că ieșenii stăruie încă în iluzia că vechea supremație intelectuală de acum câteva decenii în urmă n-a încetat. Ei par în orice caz convinși că superioritatea morală care a determinat și întreținut, mult timp, acea supremație ar fi rămas neatinsă. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de când ministerul nu-mi mai făcuse nici o plată și de când refuza să facă orice recepție. Situația devenise imposibilă, absurdă. "M-am dus din nou la București, m-am prezentat ministrului, i-am prezentat situația și recunoscând, în fapt, că a stărui în dreptul meu strict, ar fi însemnat să nu țin seamă de dificultățile de ordin financiar prin care trecea Statul, am făcut unele propuneri practice care, cu puțină bunăvoință, puteau duce a o soluție convenabilă, în tot cazul mai folositoare Statului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de lumină a Moldovei întregite. În fine de curând, pentru motive pe care un englez autentic nu le-ar pricepe în ruptul capului, oricum i le-ar explica un localnic, s-a luat Iașului facultatea de farmacie. Nu vreau să stărui mai mult asupra acestor lucruri; izvodul suferințelor Iașului e așa de lung! Starea lui, astăzi, e așa, încât mulți nu-l prezintă decât ca pe un oraș al morții, cam așa cum Georges Rodenbach prezintă sumbra cetate flamandă. "Cântecul delirant al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
forma de dorință, de ambiție, de volițiune, și că, pentru motive diverse, realizarea ei în fapt n-a venit, n-a putut veni, decât mai târziu. Acum câțiva ani vorbind cu directorul unei publicațiuni literare (care cu o neobosită bunăvoință stăruia să mă numere printre colaboratorii săi, lucru care nu putea decât să mă onoreze dar pe care nu-l meritasem cu nimic, întrucât n-am fost niciodată în stare să înlătur vitregele împrejurări care m-au făcut, și mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sută de ani." Alegoria aceasta care amintește așa de bine de basmul lui Perrault, "La Belle au bois dormant", servea oratorului ca punct de plecare pentru a prezenta, în mod sugestiv, situația societății române după răscoalele a căror grozavă imagine stăruia încă în suflete. Uimirea pe care a resimțit-o omul din poveste era la fel cu cea pe care lumea noastră a încercat-o după cele petrecute la 1907. "De-o jumătate de secol spunea Caragiale cântăm mereu Deșteaptă-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că adică nu s-ar fi putut pune în contradicție cu sine însuși, cu inima și conștiința sa, e că din toate activitățile pe care le-a desfășurat, ca avocat, ca om politic și ca profesor, în nici una n-a stăruit cu mai mult devotament decât în cea din urmă; adică în cea în care se putea afirma în mod mai egal, cu mai multă continuitate și cu mai multă armonie... ...Cândva, pe vremea unuia din guvernele prezidate de către generalul Averescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un funcționar de la secretariatul facultăței îl anunță, discret, că e chemat la telefon. La răspunsul scurt al profesorului, că nu-și poate întrerupe lucrarea, funcționarul adaogă: "Vă cheamă Bucureștii, preșidenția Consiliului; d. prim-ministru dorește să vorbească cu dv. și stăruie să veniți numaidecât la aparat..." Spune domnului prim-ministru, replică M. Cantacuzino, că-mi fac cursul... Și fără a da mai multă atențiune incidentului, își reluă firul expunerei. Două zile mai târziu, Matei Cantacuzino depunea jurământul ca ministru al justiției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru 80 galbeni primiți în conta celor 2000 franci ce are a lua când va fi ajuns cu păreții până la acoperământ. Sper că această îndeletnicire te va face și mai nervos decât noua emisiune a României (pentru care însuși ai stăruit atât de mult a se efectua cât mai în grabă), eu unul să știi că te ador când ești nervos și când ne dai afară din tarabă. Complimentele mele cele mai devotate Doamnei Negruzzi la jeune malade și Domnișoarei Anicuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]